Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.

Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:

- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial  nr. 505 din 15 iulie 2011;

- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil  (doar un EXTRAS);

- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar  (INTEGRAL);

- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil  (INTEGRAL);

- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele  prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);

- Index alfabetic

Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ul de pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.

Titlul lucrării: Revista Română de ADR | Alternative Dispute Resolution

Redactor şef: Dragoş Rădulescu

Producător: Editura Nomina Lex

ISSN: 2284-6123

Numar de pagini: 160

Format: 165 X 235

Interior: Broşat

Coperta: Laminată, lucioasă

Data lansării pe piaţă:  8 Martie 2012

Disponibilitate: Pe stoc

Cele două volume fac parte din Colectia dedicată Noului Cod Civil şi se vrea a fi cea mai completă pe piaţa de carte juridică din România; pleacă de la calitatea conţinutului şi se imbină cu calitatea fizică şi preţul accesibil!

Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie lucrări de referinţă, cu adevărat utile, atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrărilor va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie!

Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL. Comentariu pe articole

Autori / Coordonatori: Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei

Colectie: Comentarii Beck

Producător: Editura C. H. Beck

ISBN: 978-606-18-0001-8

Numar de pagini: 2760

Data lansării: 2012

Disponibilitate: PE STOC

Lucrarea, integrată în Colecţia Comentarii, are drept punct de plecare textul noului Cod civil şi oferă cititorului informaţia necesară pentru a-l putea înţelege, interpreta şi aplica, atât prin prisma explicaţiilor teoretice, cât şi a trimiterilor la soluţiile din practica judiciară. Sunt avute în vedere şi consideraţii de ordin istoric, privind reglementări anterioare, precum şi de drept comparat, dar numai pentru a explica anumite soluţii adoptate de noul Cod civil sau pentru a arăta în ce măsură acestea sunt mai bune sau nu decât precedentele dispoziţii.

Stoc epuizat!

Prezentul pachet este alcatuit din trei volume:

I Noul Cod civil | Vol. I. Art. 1-952 | Despre legea civila. Persoanele. Familia. Bunurile 

II Noul Cod civil | Vol. II. Art. 953- 1.649| Mosteniri si liberalitati. Obligatii

III Noul Cod civil | Vol. III. Art. 1.650-2.664 | Contracte speciale. Privilegii si garantii. Prescriptia extinctiva. Drept international privat

PRET INTREG: 170.00 RON

REDUCERE: 15%

PRETUL NOSTRU: 144.50 RON

AUTORII LUCRARII:

Madalina AFRASINIE, Mona-Lisa BELU-MAGDO, Alexandru BLEOANCA, Veronica DANAILA, Marius Eftimie, Dana GARBOVAN, Marcel GAVRIS, Ana-Maria MATEESCU, Emilia MADULARESCU, Florina MOROZAN, Carolina NITA, Evelina OPRINA, Corina PUSCHIN, Gabriela RADUCAN, Diana ROHNEAN, Mirela STOIAN

STRUCTURA LUCRARII:

• Legislatia incidenta
   

Sub fiecare articol al codului am identificat si redat in extenso textele corespondente din vechiul Cod civil, din Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 167/1958 si celelalte acte normative anterioare al caror continut a fost absorbit in noul Cod civil. Am redat, de asemenea, si dispozitiile incidente din legea de punere in aplicare si am indicat, prin note de trimitere, conexiunile cu alte articole din cod sau din alte acte normative in legatura cu textul analizat.

• Comentarii si doctrina
   

Veti regasi la fiecare articol o analiza succinta si bine sistematizata, un comentariu logic si unitar, impletit din ideile extrase din doctrina si opiniile autorului. Notele de doctrina si comentariile autorilor sunt redate impreuna, in aceeasi sectiune, intrucat si unele si altele ofera explicatii si solutii cu privire la interpretarea si aplicarea in practica a articolului analizat. In cazul institutiilor care s-au schimbat substantial fata de vechea reglementare sau al institutiilor noi (cum ar fi fiducia sau dreptul de administrare), explicarea textului s-a facut numai pe baza doctrinei straine si a comentariilor autorilor.

• Jurisprudenta
   

Aceasta sectiune cuprinde in special hotararile CEDO si CJUE, deciziile Curtii Constitutionale si ale ICCJ, date in recursurile in interesul legii, precum si solutiile instantelor judecatoresti in materiile reglementate de NCC. Bineinteles, nu s-a conturat inca o practica judiciara in aplicarea NCC. Insa, acolo unde existau solutii anterioare, care isi pastreaza valabilitatea si in contextul noii reglementari, le-am inclus in lucrare, pentru a-i scuti pe practicieni sa caute raspunsuri noi, acolo unde acestea exista deja.

EXTRAS:

PRET INTREG: 150.00 RON

REDUCERE: 15%

PRETUL NOSTRU: 127.50 RON

AUTORI:

Alexandru BLEOANCA, Dragos CALIN, Dana CIGAN, Gheorghe DURAC, Cristina Gabriela FRENTIU, Ionica NINU, Gabriela RADUCAN, Vlad RADULESCU, Carmen Simona RICU, Carmen Tamara UNGUREANU, Dorina ZECA

Structura lucrarii:

• Legislatia incidenta
   

Sub fiecare articol al codului am identificat si redat in extenso textele corespondente din vechiul Cod civil, din Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 167/1958 si celelalte acte normative anterioare al caror continut a fost absorbit in noul Cod civil. Am redat, de asemenea, si dispozitiile incidente din legea de punere in aplicare si am indicat, prin note de trimitere, conexiunile cu alte articole din cod sau din alte acte normative in legatura cu textul analizat.

• Comentarii si doctrina
   

Veti regasi la fiecare articol o analiza succinta si bine sistematizata, un comentariu logic si unitar, impletit din ideile extrase din doctrina si opiniile autorului. Notele de doctrina si comentariile autorilor sunt redate impreuna, in aceeasi sectiune, intrucat si unele si altele ofera explicatii si solutii cu privire la interpretarea si aplicarea in practica a articolului analizat. In cazul institutiilor care s-au schimbat substantial fata de vechea reglementare sau al institutiilor noi (cum ar fi fiducia sau dreptul de administrare), explicarea textului s-a facut numai pe baza doctrinei straine si a comentariilor autorilor.

• Jurisprudenta
   

Aceasta sectiune cuprinde in special hotararile CEDO si CJUE, deciziile Curtii Constitutionale si ale ICCJ, date in recursurile in interesul legii, precum si solutiile instantelor judecatoresti in materiile reglementate de NCC. Bineinteles, nu s-a conturat inca o practica judiciara in aplicarea NCC. Insa, acolo unde existau solutii anterioare, care isi pastreaza valabilitatea si in contextul noii reglementari, le-am inclus in lucrare, pentru a-i scuti pe practicieni sa caute raspunsuri noi, acolo unde acestea exista deja.

EXTRAS:

PRET INTREG: 170.00 RON

REDUCERE: 15%

PRETUL NOSTRU: 144.50 RON

AUTORI:

Madalina AFRASINIE Dana CIGAN Marius COSMA Mirela CROITORU Marius EFTIMIE Eugenia FLORESCU Cristina Gabriela FRENTIU Lucia IRINESCU Loreley MIREA Florina MOROZAN Mihaela PAPUREANU Ovidiu PODARU Ioan Popa Eugen ROSIORU Andreea Corina TARSIA Carmen Tamara UNGUREANU Corina VOICU

Structura lucrarii:

• Legislatia incidenta
   

Sub fiecare articol al codului am identificat si redat in extenso textele corespondente din vechiul Cod civil, din Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 167/1958 si celelalte acte normative anterioare al caror continut a fost absorbit in noul Cod civil. Am redat, de asemenea, si dispozitiile incidente din legea de punere in aplicare si am indicat, prin note de trimitere, conexiunile cu alte articole din cod sau din alte acte normative in legatura cu textul analizat.

• Comentarii si doctrina

Veti regasi la fiecare articol o analiza succinta si bine sistematizata, un comentariu logic si unitar, impletit din ideile extrase din doctrina si opiniile autorului. Notele de doctrina si comentariile autorilor sunt redate impreuna, in aceeasi sectiune, intrucat si unele si altele ofera explicatii si solutii cu privire la interpretarea si aplicarea in practica a articolului analizat. In cazul institutiilor care s-au schimbat substantial fata de vechea reglementare sau al institutiilor noi (cum ar fi fiducia sau dreptul de administrare), explicarea textului s-a facut numai pe baza doctrinei straine si a comentariilor autorilor.

• Jurisprudenta
   

Aceasta sectiune cuprinde in special hotararile CEDO si CJUE, deciziile Curtii Constitutionale si ale ICCJ, date in recursurile in interesul legii, precum si solutiile instantelor judecatoresti in materiile reglementate de NCC. Bineinteles, nu s-a conturat inca o practica judiciara in aplicarea NCC. Insa, acolo unde existau solutii anterioare, care isi pastreaza valabilitatea si in contextul noii reglementari, le-am inclus in lucrare, pentru a-i scuti pe practicieni sa caute raspunsuri noi, acolo unde acestea exista deja.

EXTRAS:

PRET INTREG: 35.00 RON

REDUCERE: 15%

PRETUL NOSTRU: 29.50 RON

Dreptul succesoral in Noul Cod civil (editia a II-a, Editura Universul Juridic), lucrare recent aparuta, mai exact pe data de 25 aprilie 2012, trateaza dreptul succesoral conform Noului Cod civil, analizand si explicand problemele controversate ale acestei materii, completata fiind de o serie de teste-grila.

Este utila atat practicienilor dreptului, cât şi celor care se pregatesc pentru examenele de an sau de licenţa, ori persoanelor care vor susţine admiterea/ definitivatul în profesiile juridice.

Editia de fata reprezinta o lucrare cu continut elaborat in virtutea Noului Cod civil, abordandu-se in principiu conceptele comune de drept comercial, dar si conceptele de „intreprindere comerciala” si „profesionist”, fiducie, concordat preventiv si mandat ad-hoc s.a.

EXTRAS:

Lucrarea de faţă, lansată pe piaţă pe data de 21 mai 2012, sub egida Editurii Nomina Lex, reuneşte principalele acte normative în domeniul profesiei de Avocat, respectiv:

- Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 7 februarie 2011, în temeiul art. VI din Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare;

- Noul Statut al Profesiei de Avocat, publicat pe 19 decembrie 2011;

- Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană;

- Hotărârea UNBR nr. 58/2011 privind organizarea examenului de primire în profesie, Sesiunea Octombrie 2011;

- Regulamentul de examen şi alte documente privind organizarea examenelor de admitere şi definitivare în profesia de avocat, 2012;

- Tematica de examen și bibliografia (Sesiunea 2012);

- O.U.G. nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.

- Acte şi Formulare utile în activitatea oricărui avocat: modele de adeverinţe, modele de cereri, modele de contracte de constituire etc.

In partea finala, cartea contine si cca. 100 de INTREBARI TIP GRILA pentru verificarea cunostintelor.

Noul Cod de procedura civila. Note. Corelatii. Explicatii reprezinta o abordare integrală a Noului Cod de procedură civilă, fără pretenţii de exhaustivitate, dar având rolul de a explica, dintr-o perspectivă pragmatică, noile prevederi procesual-civile, oferind, astfel, un sprijin real activităţii practicienilor.

In culegerea de fata se regasesc decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din anul 2011, structurate pe variate domenii de drept: 

• - drept civil,
• - dreptul proprietăţii intelectuale,
• - drept procesual civil,
• - drept comercial,
• - drept administrativ,
• - drept financiar şi fiscal,
• - dreptul funcţiei publice,
• - drept bancar,
• - drept vamal,
• - drept penal şi
• - drept procesual penal.

Cea de-a doua editie debutează cu un nou argument şi continuă cu o revizuire generală în lumina modificărilor operate prin Legea nr. 71/2011.

In acest sens, s-au înlocuit unii termeni puşi la index cu noile sintagme impuse de Legea nr. 71/2011. Dacă a fost o necesitate obiectivă sub toate aspectele ei această reformă, rămâne o controversă doctrinară, dar s-a demonstrat astfel aptitudinea originară a dreptului civil de a reglementa integralitatea raporturilor juridice de drept privat, asumându-şi rolul de drept privat comun.

Editie de colectie! Noul Cod civil. Comentariu pe articole - legat in piele naturala

Coordonatori si autori: Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei

Disponibilitate: Momentan indisponibil!

Detalii: - scrisul de pe coperta si de pe cotor este imprimat cu “folio aur” - cotorul este realizat prin imprimare model cu timbru sec

Produsul se realizeaza pe baza de comanda ferma si poate fi livrat in 10 zile calendaristice. Exista posibilitatea de personalizare cu numele proprietarului.

Lucrarea, integrată în Colecţia Comentarii, are drept punct de plecare textul noului Cod civil şi oferă cititorului informaţia necesară pentru a-l putea înţelege, interpreta şi aplica, atât prin prisma explicaţiilor teoretice, cât şi a trimiterilor la soluţiile din practica judiciară.

Sunt avute în vedere şi consideraţii de ordin istoric, privind reglementări anterioare, precum şi de drept comparat, dar numai pentru a explica anumite soluţii adoptate de noul Cod civil sau pentru a arăta în ce măsură acestea sunt mai bune sau nu decât precedentele dispoziţii.

Autorii sunt renumiţi profesionişti reprezentând atât cadrul instituţional propriu-zis, cât şi cel didactico-practic al sferei juridice.

Noul Cod civil constituie „pilonul” în jurul căruia se „construiesc” susţineri, critici, orientări ale doctrinei şi ale practicii. Structura comentariului, vizând interpretarea textului şi modul său de aplicare, este astfel concepută încât să prezinte o maximă utilitate pentru orientarea cititorului, precum şi pentru promovarea unor soluţii corecte şi coerente în plan legislativ şi jurisprudenţial.

Coordonatori şi autori:

Flavius-Antoniu Baias – Conf. univ. dr., Decan al Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti

Eugen Chelaru – Prof. univ. dr., Decan al Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Universitatea din Piteşti, Avocat

Rodica Constantinovici – Doctor în drept, Avocat

Ioan Macovei – Prof. univ. dr., Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Drept, Avocat 

Autori:

Adriana Almăşan –Lect. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

Lacrima Rodica Boilă – Lect. univ. dr., Universitatea „Petru Maior” Târgu-Mureş, Avocat

Irina Olivia Călinescu – Asist. univ. dr., Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept, Judecător, Judecătoria Drăgăşani

Sevastian Cercel – Prof. univ. dr., Prodecan al Facultăţii de Drept, Universitatea din Craiova, Avocat

Mirela Carmen Dobrilă – Prep. univ. drd., Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Drept

Nicoleta Rodica Dominte – Lect. univ. dr., Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Drept

Honoria Dumitrescu – Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

Emese Florian – Conf. univ. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Drept

Gheorghe Gheorghiu – Conf. univ. dr., Universitatea „Valahia” Târgovişte, Avocat

Decebal-Adrian Ghinoiu – Doctorand, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

Cristina Irimia – Judecător detaşat la Ministerul Justiţiei

Codrin Macovei – Lector univ. dr., Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, Facultatea de Drept

Anda Marina Mitu – Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

Alin-Adrian Moise – Doctorand, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Notar public

Cristina Mihaela Nicolescu – Asist. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

Pavel Perju – Avocat, fost Judecător la Curtea de apel Suceava şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Gheorghe Piperea – Prof. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

Alina Rădoi – Consilier juridic, Director al Direcţiei de elaborare acte normative, Ministerul Justiţiei

Claudia Roşianu – Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

Andreea-Teodora Stănescu – Lect. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Avocat

Şerban-Alexandru Stănescu – Asist. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Avocat

Anişoara Ştefănescu – Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

Viorel Terzea – Judecător, Tribunalul Argeş

Anton Trăilescu – Prof. univ. dr., Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative

Alina Tudorică – Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

Aurelian-Gabriel Uluitu – Lect. univ. dr., Universitatea „Nicolae Titulescu” Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

Diana Ungureanu – Lect. univ. dr., Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Piteşti, Judecător, Curtea de Apel Piteşti

Bogdan Vişinoiu – Prep. univ. drd., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Notar public

Cristina Zamşa – Lect. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

Noul Cod de procedura civila | Fundamentele | Art. 1-248  | Comentarii si explicatii

Principala dezbatere pe baza careia este constituita prezenta lucrare constă atât în abordarea sistematică, eminamente practică, prin valorificarea practicii judiciare recente, nepublicată sau culeasă printr-o analiză proprie, prelucrată şi integrată în cuprinsul lucrării, cât şi prin prezentarea de soluţii mai puţin cunoscute în lucrările de drept existente, raportate la noile realităţi ale NCPC.

Lucrarea îmbină tezele diferitelor şcoli de drept într-o manieră imparţială, propunându-şi să ghideze cititorul să evadeze dintr-un labirint „mistic”, prin descifrarea unor norme criptice, încâlcite, oferind, uneori o orientare de ansamblu, iar alteori, una detaliată. Comentariul fiecărui articol examinat reprezintă o îmbinare a eforturilor conjugate ale autorilor – judecător, respectiv avocat – reflectând cele două faţete ale reprezentanţilor celor două profesii exponenţiale implicate în procesul civil şi care concură la înfăptuirea justiţiei.

In acest sens, au fost evidenţiate elementele de noutate din noua orânduire procesual-civilă, soluţiile introduse prin Legea nr. 202/2010, care nu au mai fost preluate de NCPC, dar şi cele care au fost păstrate de NCPC, modificările aduse prin Legea nr. 76/2012, dar şi forma republicată a noului Cod.

Curs de drept civil. Succesiuni | Conform Noului Cod civil

Lucrarea de fata urmareste cinci aspecte importante ale succesiunii:

- Deschiderea mostenirii

- Mostenirea legala

- Mostenirea testamentara

- Transmisiunea mostenirii

- Partajul mostenirii

Prin bogatia si complexitatea problematicii sale, materia dreptului succesoral a fost dintotdeauna si continua sa fie atragatoare pentru jurist. In conditiile generale ale integrarii europene si ale frecventelor modificari legislative, dreptul succesoral este supus si el unor ample si inerente reconsiderari. In acest context, apreciem ca recentele dispozitii ale noului Cod civil si celorlalte acte normative in materie sunt oportune si utile.

Lucrarea este conceputa sa faca parte din categoria cursurilor universitare, accentul se pune pe sistematizarea materiei corespunzator categoriei careia i se adreseaza, dar materialul poate constitui si un punct de vedere pentru ulterioarele studii de drept succesoral.

STOC EPUIZAT!

Curs de drept civil. Contracte

Conform Noului Cod civil

Lucrarea de fata isi propune sa prezinte sistematizat particularitatile contractelor civile, asa-zise ”speciale”, adresandu-se in primul rand, studentilor facultatii de drept, fiind conceputa pe principii didactice si in conformitate cu programa analitica a disciplinei drept civil (contracte si succesiuni).

In acest sens, s-au avut in vedere, sistematic, urmatoarele:

• Vanzarea,
• Schimbul,
• Donatia,
• Societatea,
• Locatiunea,
• Antrepriza,
• Mandatul,
• Imprumutul,
• Depozitul,
• Renta viagera,
• Intretinerea,
• Jocul si pariul,
• Tranzactia

Lucrarea respecta doctrina nationala reprezentativa in materie si numai in subsidiar isi permite sa faca observatii. Apreciem ca intrarea in vigoare a Noului cod civil are, printre alte merite, si pe acela de a repune in discutia specialistilor principalele institutii de drept privat (in vederea unor eventuale reasezari si reconsiderari). Pentru o mai buna coordonare cu dreptul comun in materie, lucrarea incepe cu o succinta prezentare a regulilor generale.

Buletinul Casaţiei nr. 8-9/2012 consta incele mai importante decizii pronunţate de instanţa supremă.

Deciziile de speţă (Jurisprudenta) sunt structurate astfel:

Completul de 5 judecători (Drept penal) – o decizie

Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Drept administrativ, Drept procesual civil) – 3 decizii

Secţia I civilă (Drept civil) – 2 decizii

Secţia a II-a civilă (Drept comercial, Drept procesual civil) – 8 decizii

Secţia penală (Drept penal, Drept procesual penal) – 4 decizii

Revista Buletinul Casaţiei pune la dispoziţia cititorilor mai multe instrumente de căutare:

- cuprins – în limbile română, engleză şi franceză

- index alfabetic – cu trimitere la numărul de ordine al deciziilor

- lista cronologică a deciziilor – cu trimitere la numărul de pagină.

Acest număr a fost publicat în colaborare cu următoarele Curţi de Apel: Alba-Iulia, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Târgu-Mureş şi Timişoara.

Cuprinde speţe din următoarele materii:

• - dreptul proprietăţii intelectuale;
• - drept fiscal;
• - asigurări sociale;
• - drept civil;
• - dreptul familiei;
• - dreptul muncii;
• - contencios administrativ;
• - drept comercial;
• - procedura insolvenţei;
• - drept penal;
• - drept procesual civil;
• - drept procesual penal.

În condiţiile în care internetul a schimbat ireversibil societatea umană, abordarea din perspectiva ştiinţei dreptului a acestui nou fenomen social global a reprezentat pentru autor o provocare. Cu toate riscurile inerente unui astfel de demers, autorul a acceptat provocarea şi, prin această lucrare, a reuşit să elaboreze şi să sistematizeze o nouă disciplină de profil – „Dreptul internetului”. Lucrarea „Dreptul internetului” constituie, din perspectivă academică, o reală noutate datorită instituţiilor abordate, a structurii sale şi îndeosebi a caracterului integrator specific unei discipline ştiinţifice.

Şi din punct de vedere metodologic lucrarea prezintă originalitate: fiecare capitol al lucrării cuprinde câte un preambul în care sunt prezentate sintetic principalele noţiuni juridice din perspectiva ramurii de drept specifice, astfel încât problematica abordată este accesibilă şi cititorilor care nu au cunoştinţe juridice. Nu în ultimul rând, stilul concis şi fluent al autorului, precum şi claritatea raţionamentului juridic folosit permit o lecturare facilă, chiar dacă temele de specialitate examinate au un caracter tehnic complex.

Conf. univ. dr. Anca Monica Ardeleanu
Prodecan al Facultăţii de Administraţie şi Afaceri, 
Universitatea din Bucureşti

Cuvânt-înainte

Legislaţia din domeniul securităţii sociale a fost şi este într-o continuă schimbare. În acest context este necesară cunoaşterea şi înţelegerea principiilor care stau la baza sistemului de securitate socială, a principalelor reglementări, pentru a înţelege raţiunile şi efectele dispoziţiilor legale aplicabile, dar şi pe cele ale eventualelor modificări intervenite în legislaţie într-un anumit context economic şi social.

Lucrarea de faţă are drept scop prezentarea sistemului de securitate socială din România, a legislaţiei aplicabile în domeniul asigurărilor sociale pentru pensii, şomaj, sănătate, accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi în domeniul asistenţei sociale, privind prestaţiile de asigurare a unui venit minim garantat, prestaţiile familiale, prestaţiile pentru susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, concediul paternal şi măsurile de protecţie a maternităţii la locul de muncă, prestaţiile de asistenţă a personelor cu handicap.

Ea se adresează în principal studenţilor facultăţilor de drept, atât celor care urmează cursurile la zi, cât şi celor care urmează forma de învăţământ la distanţă, fiind un instrument de lucru util pentru seminariile şi pentru activităţile tutoriale la dreptul securităţii sociale, în vederea pregătirii examenului şi a lucrărilor de licenţă la această disciplină.

Lucrarea cuprinde sinteze care îşi propun a prezenta şi explica elementele şi conceptele de bază ale dreptului securităţii sociale, cu indicarea bibliografiei ce poate fi utilizată pentru aprofundarea cunoş- tinţelor prezentate. De asemenea, fiecare capitol cuprinde întrebări sau teste de evaluare tip grilă, acestea având menirea de a veni în sprijinul asimilării şi însuşirii cunoştinţelor de bază de către studenţi.

Conţinutul lucrării este util şi pentru avocaţi, consilieri juridici, judecători şi alţi practicieni, ca instrument de informare şi sprijin pentru cunoaşterea şi înţelegerea principiilor şi principalelor reglementări din domeniul dreptului securităţii sociale.

Lector univ. dr. Luminiţa Dima

Extras:

Elaborarea acestei lucrări, în lumina reglementărilor noului Cod civil, reprezintă un demers semnificativ şi valoros al autorului, dar şi unul dificil, în literatura noastră de specialitate neputându-se vorbi despre o abundenţă de lucrări în domeniu, la care acesta să aibă acces.

Moştenirea, una dintre cele mai vechi relaţii sociale privind dobândirea unui patrimoniu, este analizată sub aspectul instituţiilor sale de bază, tratate şi lămurite treptat şi succint, cartea reprezentând un instrument util pentru o mai bună înţelegere a materiei dinamice şi fascinante a succesiunilor.

(...)

Dreptul civil român are ca izvor principal Codul civil din 2009, care este un cod nou, modern şi actualizat, adaptat la noile condiţii economico-sociale. Înlocuirea vechiului Cod civil, din 1864, cu modificările ulterioare, s-a discutat de mulţi ani în doctrina noastră juridică şi au fost formulate mai mult proiecte în această privinţă, dar fără succes.

Multe lucruri s-au schimbat în relaţiile sociale civile, ceea ce trebuia reflectat în Noul Cod civil. Dar toate schimbările în materia succesiunilor sunt prezentate succint în carte.

Demersul pe care l-a făcut autorul cărţii este meritul lui, fiind semnificativ şi valoros, deoarece a acţionat relativ repede după apariţia Noului Cod civil, dar în acelaşi timp şi dificil, neavând la dispoziţie o abundenţă de lucrări în domeniul din literatura noastră de specialitate la care să aibăXII Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile. Conform Noului Cod civil acces. Dar, această din urmă precizare contribuie totodată la ridicarea valorii lucrării.

Prin acest cuvânt înainte aducem mulţumirile noastre autorului cărţii, care, prin efortul său, contribuie la descifrarea tainelor dreptului civil, şi-i dorim mult succes în continuarea acestei activităţi deosebit de onorantă pentru el şi pentru toţi teoreticienii şi practicienii dreptului.

Prof. univ. dr. Ernest Lupan

EXTRAS:

EXTRAS:

Lucrarea este structurată pe trei titluri, dedicate creditului ipotecar, finanţatorilor acestui credit pe piaţa primară şi, respectiv, pieţei secundare (securitizarea şi obligaţiile ipotecare), urmate de un titlu cuprinzând unele propuneri de lege ferenda.

Titlul I, dedicat creditului ipotecar, începe cu analiza creditului bancar, a caracteristicilor acestuia şi a tipurilor de credite întâlnite în practică, precum şi cercetării contractului de credit, în general. Se face un scurt istoric al apariţiei creditului ipotecar în România şi este analizat cadrul juridic al creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare, plecând de la definiţia dată de Legea nr. 190/1999 şi cercetându-se: (i) cine poate acorda acest tip de credit, (ii) cine sunt beneficiarii, (iii) care este destinaţia creditului ipotecar, (iv) cum se garantează acest credit, (v) executarea creanţelor ipotecare. Se dă atenţia cuvenită unui aspect specific garanţiei creditului ipotecar – ipotecă pe bunuri viitoare, cercetându-se şi situaţia finanţării unei construcţii ce se va ridica pe terenul altuia, caz în care ipoteca va fi constituită asupra unui drept de superficie şi a unei clădiri viitoare. Sunt analizate aspectele specifice asigurării bunului ipotecat, evidenţiindu-se limitele soluţiei propuse de legiuitor cu privire la cesiunea drepturilor din contractul de asigurare. Sunt cercetate, de asemenea, măsurile de protecţie a beneficiarilor creditelor ipotecare şi restricţiile legale cu privire la costul creditului. Totodată, pentru a scoate mai puternic în evidenţă caracteristicile creditului ipotecar, mai ales avantajele acestei surse de finanţare a pieţei imobiliare, autorul a realizat comparaţii ale acestui tip de credit cu alte metode de creditare similare: (i) creditul imobiliar, (ii) creditul acordat în baza Legii nr. 114/1996 de către consilii locale, (iii) creditul acordat de ANL, (iv) creditul acordat în sistem colectiv pentru domeniul locativ şi (v) leasingul imobiliar.

EXTRAS:

Legislatia constructiilor (actualizat la 5.01.2012), Ediţia a 9-a, cuprinde cele mai importante acte din domeniu:

• Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi Normele de aplicare,
• Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul,
• Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii,

şi însoţite de un scurt istoric, note utile, decizii de neconstituţionalitate, recursuri în interesul legii, corelaţii legislative etc.

Anexa cuprinde un extras din Codul fiscal şi Normele metodologice de aplicare ce conţine informaţii utile în materia taxelor pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemănătoare.

Economia de piaţă presupune doi piloni fundamentali:

1. creditul

2. piaţa de capital.

De esenţa sa este însă piaţa de capital, întrucât creditul există în orice formă de organizare umană. Funcţionarea pieţelor financiare trebuie să vizeze realizarea unui interes public. Ignorarea acestui deziderat, prezenţa mult prea diluată a dreptului pe pieţele de capital a reprezentat, la sfârşitul anului 2007, o cauză centrală a declanşării crizei financiare globale.

Din acest considerent, un examen ştiinţific al tranzacţiei bursiere, al actului translativ de proprietate care transferă în zilele noastre cele mai mari valori, realizat în cadrul unei ample lucrări, reprezintă un demers necesar. Propunerile de lege ferenda care rezultă în urma acestei analize nu sunt decât expresia firească a unei duble necesităţi: aceea de creştere a încrederii investitorilor în piaţa de capital din România prin introducerea unor norme clare, facil de pus în aplicare şi aceea de integrare a dreptului pieţei de capital în sistemul de drept român, parte la rândul lui a arhitecturii juridice a Uniunii Europene.

Manualul isi propune, printr-un limbaj facil, sa se constituie intr-un instrument util atat pentru teoreticienii, cat si pentru practicienii domeniului. Avand in vedere faptul ca informatia oferita cu privire la UE este foarte generoasa, dar de cele mai multe ori, controversata, din cauza confuziilor inregistrate referitoare la utilizarea diversilor termeni, lucrarea prezinta si analizeaza principalele probleme cu care s-ar putea confrunta toti cei care doresc o cunoastere a materiei.

Astfel, incepand cu prezentarea contextului international care a condus la aparitia Comunitatilor Europene, cercetarea pune accent pe o serie de delimitari de ordin conceptual: institutiile Uniunii, personalitatea juridica a acesteia, politicile pe care se fundamenteaza Uniunea, obiectivele acesteia s.a. 

In paginile finale ale lucrarii sunt prezentate cateva documente relevante, dar si bibliografia cu cele mai noi lucrari si acte actualizate pana in luna martie 2011.

Paul Vasilescu este profesor la Facultatea de drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj si a mai publicat Relativitatea actului juridic civil (2008), Regimuri matrimoniale. Parte speciala (2009), a scris cu Ionel Reghini si Serban Diaconescu Introducere in dreptul civil (2008), a coordonat volumele Consumerismul contractual (2006) si Cesiunea conventionala de contract (2007), dupa cum a ingrijit si lucrarea colectiva Mircea Muresan - Dictionar de drept civil (2009).

Cartea trateaza toate institutiile clasice ale obligatiilor: transformarea, transmiterea si stingerea obligatiilor, garantiile – personale si reale si izvoarele obligatiilor – faptul juridic licit, actul unilateral, contractul si raspunderea civila delictuala.

In prefata lucrarii, autorul, profesor la Facultatea de Drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, dezvaluie ca, scriind aceasta carte, a fost interesat „nu numai cum este acum obligatia reglementata, dar si care e punctul de fractura cu vechiul codice, care este sursa intelectuala, iar nu atat normativa, a reglementarii din noul Cod civil. Dar o carte de drept este prin definitie un efort de a explica tehnic obligatia civila, de aceea nu am putut consacra randuri prea lungi sensurilor non-juridice ale textelor analizate. Texte care impun un efort exegetic ce va trebui suplimentat in viitor cu mai multa jurisprudenta, dar si cu o reflexie asupra sensurilor culturale ale noii legi. Toate acestea vor ramane de facut in viitor, care cu cat se apropie, cu atat va face din noul cod o lege veche.”

EXTRAS:

Lucrarea Drept civil. Drepturile reale principale conform Noului Cod civil (2012) se adreseaza unei categorii diversificate de cititori; analizeaza principalele instituţii în materie si reprezinta un instrument util pentru o mai bună înţelegere a acestui domeniu al dreptului civil, in conformitatea noilor reglementari.

Manualul prezinta sistematizat, principalele reglementări din materia drepturilor reale, în conformitate cu prevederile Noului Cod civil, care se află într-un puternic raport de continuitate şi constanţă cu vechiul Cod.

Studiul acestor noi prevederi este cu atât mai necesar în prezent, când, după 147 de ani, s-a petrecut o schimbare de Cod civil pe scena juridică a ţării.

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, intrată în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conferă dreptului de a moşteni o nouă configuraţie. In acest sens, numeroase lucrari de specialitate iau parte la transformari importante, astfel incat dreptul civil sa intre pe fagasul normal al Noului Cod civil.

Noile reglementări în această materie vor contribui substanţial la creşterea calităţii actului de justiţie. Alături de cei care înfăptuiesc justiţia, sunt interesaţi de cunoaşterea dispoziţiilor noului Cod civil în materia dreptului de a moşteni, de asemenea, partenerii justiţiei, teoreticienii dreptului, notarii publici, funcţionarii publici cu atribuţii în acest domeniu, studenţii specializărilor Drept şi Administraţie publică.

Totodata, prezintă utilitate practică şi cunoaşterea dispoziţiilor Codului civil de la 1864, întrucât acestea sunt aplicabile, în virtutea principiului tempus regit actum, moştenirilor deschise anterior datei de 1 octombrie 2011.

In lucrarea de faţă sunt analizate comparativ instituţiile dreptului succesoral, prin raportare la ambele acte normative menţionate şi sunt relevate de o manieră foarte clară noutăţile aduse de Legea nr. 287/2009, prin inserarea unor „inventare ale noutăţilor”.

Compensatia. Reglementare. Doctrina. Jurisprudenta | In reglementarea Noului Cod civil (2012)  reprezinta cea de-a doua ediţie a lucrării, fiind rezultatul aplicării cercetării practicii din dreptul civil şi comercial în realitatea din sistemul juridic românesc de după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, legiuire ce înlocuieşte Codul civil aplicabil la momentul primei ediţii.

”Aparent, existenţa mecanismului compensatoriu pare necesară, iar aplicarea clară. Din punct de vedere juridic însă, definirea naturii acestei instituţii prezintă mai multe dificultăţi. Avându-şi originea în necesităţi de ordin economic, compensaţia permite simplificarea relaţiilor dintre datornicii reciproci, evitând în acelaşi timp un dublu transfer de fonduri. Acest mecanism îl garantează pe fiecare creditor împotriva relei-voinţe sau a insolvabilităţii celeilalte părţi. Mai mult decât atât, în lumina schimbărilor aduse de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, vom găsi noi întrebuinţări ale termenului de compensaţie şi schimbări majore în ceea ce priveşte procedura aplicării acestei instituţii”. 

Andreea-Livia Troanţă Rebeleş Turculeanu

Lucrarea Drept civil. Persoanele | In reglementarea Noului Cod civil este realizata conform noilor reglementari in materie, sintetizand principalele obiective pe care le ridica studiul celor doua mari categorii de subiecte ale dreptului civil: persoana fizica si persoana juridica.

Adoptarea noului Cod civil îi obligă pe autorii de cursuri universitare să-şi revizuiască lucrările, pentru a le pune de acord cu inovaţiile pe care acesta le introduce în peisajul juridic românesc.

Astfel, aceasta lucrare prezintă importanţă nu doar faptul că materia „persoanelor” a fost reintegrată în Cod, ci şi schimbarea de concepţie pe care noua reglementare o marchează; persoana fizică nu mai este privită doar ca o abstracţiune juridică – titularul de drepturi şi obligaţii civile, ci şi ca o realitate complexă – biologică, psihică, socială – obiect al protecţiei juridice, aspect care reiese cu prisosinţă din reglementarea drepturilor personalităţii. Noul Cod civil nu are însă un caracter de noutate absolută, nici măcar în materia persoanelor, ci valorifică multe din prevederile reglementărilor cărora le ia locul, dar şi din ideile care au fost enunţate în cursul dezbaterilor doctrinare.

Aceasta lucrare reprezinta cea de-a 3-a editie, regândită din perspectiva noii reglementări, fără a omite să semnaleze elementele de continuitate. Scopul său nu este acela de aface un elogiu noului Cod civil, aşa încât, acolo unde a crezut că este cazul, autorul nu s-a sfiit să afirme şi să argumenteze că ar fi putut fi găsite şi soluţii mai potrivite decât cele pe care prevederile acestui act normativ le oferă.

Lucrarea se adresează studenţilor de la facultăţile de drept, motiv pentru care autorul a încercat o sintetizare a principalelor probleme pe care le ridică studiul celor două mari categorii de subiecte ale dreptului civil: persoana fizică şi persoana juridică. La baza prezentei lucrari nu sta doar analiza dreptului pozitiv, ci sunt valorificate şi cele mai noi rezultate ale confruntărilor doctrinare de dată recentă în ceea ce priveşte modul de abordare a omului ca subiect şi obiect al dreptului.

Din aceste motive, dar şi datorta bibliografiei multiple citate, atat română cat şi străină, împreună cu o prezentare a legislaţiei conexe şi a jurispridenţei care-şi păstrează relevanţa şi sub imperiul noului Cod civil, fac din această lucrare un reper interesant pentru toţi cei preocupaţi de studiul subiectelor dreptului civil sau de rezolvarea unor aspecte practice, iar nu numai pentru studenţi.

EXTRAS: 

(...)

D. Jurisprudenţa CEDO referitoare la autoritatea părintească, dreptul la viaţă privată şi de familie şi interesul superior al copilului:

1. Cauza Iosub Caras c. România, 27 iulie 2006 (www.echr.coe.int): Dreptul părintelui şi copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile naţionale care împiedică acest drept constituie un amestec în dreptul garantat de art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Prin omisiunea de a informa instanţele de divorţ despre existenţa procesului bazat pe Convenţia de la Haga, autorităţile, şi mai ales Ministerul, au lipsit Convenţia de la Haga de însuşi scopul aceri adică acela de a preveni luarea unei decizii pe fond asupra dreptului legat de încredinţare în unde este reţinut copilul. în chestiunile legate de reunirea copiilor cu părinţii lor, oportunitatea unei măsuri trebuie judecată prin rapiditatea cu care este pusă în practică, asemenea necesitând o soluţionare urgentă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu aceştia. În vreme ce art. 6 acordă o garanţie procedurală, şi anume „dreptul la o instanţă” care să stabilească „drepturile şi obligaţiile civile”, art. 8 slujeşte scopul mai amplu al asigurării respectului cuvenit pentru, printre altele, viaţa de familie.

2. Cauza Sbîrnea c. România, 21 iunie 201 (www.echr.coe.int): Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii Europene de încălcarea de către instanţele naţionale a dreptului său la respectarea vieţii de familie, având în vedere imposibilitatea sa de a pune în executare hotărârea care stabilea în favoarea sa un program de vizitare a fiicei sale. Alegerea reclamantului pentru varianta constrângerii penale, formulând plângere penală împotriva fostei soţii la numai 4 luni după hotărâre, fără a exista indicii clare că aceasta se opusese la executarea acelei hotărâri, şi insistenţele sale privind reaua-credinţă a fostei soţii nu a fost cea mai constructivă abordare pentru normalizarea relaţiilor cu fiica sa. Infirmările succesive ale soluţiilor de netrimitere în judecată s-au realizat ca urmare a cererilor repetate ale reclamantului, iar durata relativ mare a urmăririi penale nu reprezintă o problemă de natură să afecteze relaţiile personale ale reclamantului cu fetiţa, în condiţiile în care, în paralel, DASPC a desfăşurat acţiuni ample de monitorizare. Legislaţia naţională, respectiv Legea nr. 272/2004, prevede dreptul la opinie al copilului, acesta fiind cel care s-a opus în mod constant la reîntâlnirea cu tatăl său. Eforturile depuse de DASPC nu au fost de natură a afecta relaţiile de familie ale reclamantului Mai mult, refuzul fostei soţii a reclamantului de a participa la unele activităţi organizate de asistenţii sociali nu au afectat relaţia fetiţei cu tatăl. în fapt, refuzul fetiţei de a nu-şi mai vedea tatăl a fost constant, iar atitudinea serviciului de asistenţă socială de a limita presiunile asupra fetiţei a fost rezonabilă. Demersurile executării silite au fost tardive faţă de scopul urmărit, reclamantul dovedindu-se intolerant faţă de propunerea realizată de fiica sa în acest context. Astfel, avându-se în vedere eforturile constante şi pe termen lung ale autorităţilor, necesitatea respectării interesului superior al copilului, precum şi atitudinea şi demersurile reclamantului îndreptate mai degrabă spre a obţine recunoaşterea oficială a influenţei negative a fostei soţii asupra fetiţei, s-a decis că autorităţile au reuşit să păstreze echilibrul între interesele concurente şi art. 8 din Convenţia europeană nu a fost încălcat.

3. Cauza Hoffmann c. Austria, 23 iunie 1993 (www.echr.coe.int): Refuzul după divorţ al drepturilor parentale ale mamei, având în vedere apartenenţa sa martorii lui Iehova, constituie o violare a art. 8 combinat cu art. 14 din Convenţie. În cauză, a fost refuzat aceste drept mamei în scopul de a proteja interesele copiilor, deoarece „frecventarea de către ei a acestei grupări religioase riscă foarte mult să ducă la marginalizarea lor socială; printre altele, viaţa le poate fi compromisă printr-un refuz al mamei de a-i lăsa să beneficieze de transfuzia de sânge”

4. Cauza Johansen c. Norvegia, 7 august 1996 (www.echr.coe.int): Pentru un părinte şi copilul său, a fi împreună reprezintă un element esenţial al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi a încetat, şi măsurile interne care îl împiedică să fie împreună constituie o ingerinţă în dreptul protejat de art. 8 din Convenţie.

5. Cauza Streletz, Kessler şi Krenz c. Germania, 22 martie 2001 (www.echr.coe.int): Obligaţiile pozitive impuse statelor de art. 8 din Convenţie cu privire la întâlnirea părinţilor cu copiii lor trebuie să fie interpretate în temeiul Convenţiei cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 şi al Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii din 25 octombrie 1980 (Maire c. Portugalia, 26 iunie 2003; Ignaccolo-Zenlde c. România, 25 ianuarie 2000) şi trebuie luate în considerare toate normele relevante ale dreptului iternaţional, aplicabile părţilor contractante.

6. Cauza Hokkanen c. Finlanda, 23 septembrie 1994: Obligaţia autorităţilor naţionale de a lua măsuri nu este absolută, deoarece, uneori, reunirea unui părinte cu copiii săi care trăiesc de mai mult timp împreună cu celălalt părinte nu poate avea loc imediat şi necesită preparative. Natura şi amploarea acestora depind de circumstanţele fiecărei speţe, dar înţelegerea şi cooperarea tuturor persoanelor implicate constituie întotdeauna un factor important. Cu toate că autorităţile naţionale trebuie să facă tot posibilul pentru a facilita o asemenea colaborare, obligaţia acestora de a recurge la constrângere în domeniu nu poate fi decât imitată: este necesar ca acestea să ţină seama de interesele şi de drepturile şi libertăţile aceloraşi persoane, în special de interesele superioare ale copilului şi de drepturile care îi sunt recunoscute prin art. 8 din Convenţie. În cazul în care legăturile cu părinţii riscă să ameninţe aceste interese sau să aducă atingere acestor drepturi, este de competenţa autorităţilor naţionale să asigure un just echilibru între acestea.

7. Cauza Gnahore c. Franţa, 19 septembrie 2000 (www.echr.coe.int): Este important să se stabilească dacă a fost păstrat echilibrul echitabil între interesele concurente în speţă – al copilului, al celor doi părinţi şi al ordinii publice – în marja de apreciere acordată statelor în asemenea situaţii (Maumousseau şi Washington c. Franţa, 6 decembrie 2007), ţinând seama totuşi de faptul că trebuie avute în vedere în principal cele mai bune interese ale copilului.

8. Cauza Elsholz c. Germania, 13 iulie 2000; Marsalek c. Republica Cehă, 4 aprilie 2006 (www.echr.coe.int): „Interesele copilului” sunt considerate a fi următoarele: să păstreze legăturile cu familia sa, cu excepţia cazului în care acestea se dovedesc a fi indezirabile, şi să i se asigure dezvoltarea într-un mediu sănătos. Din perspectiva dezvoltării personale, interesul copilului depinde de diverse circumstanţe individuale, în special vârsta şi nivelul de maturizare, prezenţa sau absenţa părinţilor, mediul şi experienţele.

9. Cauza Carlson c. Elveţia, 6 noiembrie 2008: Curtea Europeană a Dreptului Omului este competentă să examineze procedura urmată de instanţele interne, în special să constate dacă aceste instanţe, în aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor Convenţiei de la Haga, au protejat drepturile garantate de Convenţie, în special pe cele ale art. 8.

10. Cauza Nistor c. România, 2 noiembrie 2010 (www.csm1909.ro): Procedurile privind dreptul de vizitare, inclusiv executarea hotărârii pronunţate la încheierea acestora, necesită o soluţionare urgentă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copil şi părintele care nu trăieşte împreună cu el. Curtea a remarcat faptul că dificultăţile întâmpinate în executarea hotărârii prin care era conferit reclamanţilor dreptul de vizitare proveneau în mare parte din animozitatea existentă între cei doi părinţi şi familiile acestora. Totuşi, Curtea a considerat că autorităţile competente nu au depus eforturi rezonabile pentru a facilita contactele regulate între reclamanţi şi minor, în condiţiile prevăzute de hotărârea judecătorească. în consecinţă, în pofida marjei de apreciere de care beneficiază autorităţile competente în materie, imposibilitatea reclamanţilor de a-şi exercita dreptul de vizitare a fost interpretată, în cazul de faţă, ca o atingere disproporţionată adusă dreptului la respectarea vieţii de familie, garantat de art. 8 din Convenţie.

11. Cauza Sbârnea c. România, 21 iunie 2011 (www.csm1909.ro): Obligaţia autorităţilor publice de a adopta măsuri pozitive nu este absolută, nu este o obligaţie de rezultat, ci una de mijloace. Prin urmare, autorităţile nu pot fi considerate răspunzătoare pentru faptul că, în ciuda consilierii, atitudinea negativă a copilului faţă de reclamant persista, iar părintele căruia minorul îi fusese încredinţat nu a avut nicio legătură cu această atitudine. Trebuie să se ţină seama întotdeauna de interesul superior al copilului şi să se aibă grijă ca acţiunile pozitive ale autorităţilor pentru a proteja dreptul la viaţa de familie al unuia dintre părinţi să nu afecteze dreptul copilului la viaţa de familie, aşa încât nu se poate concluziona că autorităţile naţionale ar fi trebuit să intervină, în această situaţie dificilă din punct de vedere emoţional, într-o măsură mai mare decât au făcut-o.

12. Cauza Marcu c. România, 26 octombrie 2010 (www.csm1909.ro): Aplicarea interdicţiei totale şi absolute a exercitării drepturilor părinteşti, prin efectul legii, fără un control din partea instanţelor al genului de infracţiune săvârşită şi al interesului minorilor, nu poate să răspundă unei cerinţe primordiale legată de interesele copiilor şi, prin urmare, să urmărească un scop legitim, cum ar fi protecţia sănătăţii, a vieţii sau educaţiei minorilor.

13. Cauza Hasse c. Germania, 8 aprilie 2004 (www.echr.coe.int): Pentru un părinte şi copilul său, faptul de a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile interne care împiedică acest lucru constituie o ingerinţă în dreptul protejat de art. 8 din Convenţie. Curtea a arătat că este conştientă de problemele cu care se confruntă autorităţile în situaţiile în care trebuie luate urgent măsuri de protecţie. Dacă nu se ia nicio măsură, există riscul real al vătămării copilului şi autorităţile vor răspunde pentru că nu au intervenit. În acelaşi timp, dacă sunt luate măsuri de protecţie, autorităţile pot fi blamate pentru o ingerinţă inacceptabilă în dreptul la respectarea vieţii de familie. Totuşi, atunci când se analizează posibilitatea luării unei măsuri atât de drastice pentru mamă, ce o privează de copilul nou-născut imediat după naştere, revine autorităţilor naţionale competente sarcina de a examina dacă nu ar fi posibilă o ingerinţă mai mică în viaţa de familie, într-un moment atât de critic din viaţa părinţilor şi a copilului. Curtea a considerat că trebuie să exercite un control mai riguros asupra restricţiilor suplimentare impuse de autorităţi după separarea copilului prin luarea faţă de acesta a măsurii plasamentului, cum ar fi cele vizând exercitarea drepturilor părinteşti sau dreptul la vizită al părinţilor sau orice alte garanţii legale destinate să asigure o protecţie efectivă a drepturilor părinţilor şi a copilului cu privire la respectarea vieţii lor de familie. Asemenea limitări suplimentare implică riscul de a rupe definitiv relaţiile familiale dintre părinţi şi un copil mic şi de aceea Curtea acordă autorităţilor o marjă de apreciere mai mică.

14. Cauza Salguiero da Silva Mouta c. Portugalia, 21 decembrie 1999 (www.echr.coe.int): Când se acordă custodia părinţilor instanţa nu are voie să acorde credinţelor religioase ale unuia dintre părinţi un rol decisiv în formularea deciziei. Astfel, faptul că un părinte este martor al lui Iehova nu trebuie să reprezinte un element concludent în decizia de a nu acorda custodia acelui părinte. Aceste argumente sunt lipsite de relevanţă în raport cu compatibilitatea unui părinte de a deţine custodia copilului şi, de aceea, sunt discriminatorii. Din acest motiv Curtea Europeană a descoperit o violare a art. 8 în conjuncţie cu art. 14 al Convenţiei europene în cazul Hoffman c. Austria (23 iunie 1993) şi în cazul Palau-Martinez c. Franţa (16 decembrie 2003). De asemenea, instanţa nu este îndreptăţită să refuze custodia unui părinte doar în baza faptului că acesta are orientări homosexuale [(Salguiero da Silva Mouta c. Portugalia, 21 decembrie 1999 (www.echr.coe.int)].

XV. În Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012 a fost republicată Legea nr. 134/2010 privind (noul) Codul de procedură civilă, dându-li-se textelor o nouă numerotare. Faţă de textul legii publicat iniţial, reprodus integral în lucrarea noastră, pentru a corela noile texte şi modificările aduse unora dintre texte prin dispoziţiile Legii nr. 76/2012, vom reproduce integral, potrivit formei republicate, articolele de interes referitoare la procedura divorţului, a punerii sub interdicţie şi a declarării pe cale judecătorească a morţii persoanelor fizice.

LA DETALII, VETI REGASI UN AMPLU EXTRAS DIN LUCRARE, 72 PAG (IN JOSUL PAGINII)!

„Lucrarea noastră propune cititorului o incursiune în problematica atât de variată şi complexă a instituţiei răspunderii civile delictuale, aflată într-un amplu proces de reconstrucţie. În acest laborios proces de analiză a textului legal, am avut posibilitatea de a sesiza demersul constructiv al colectivului redactorilor destinat înlăturării unor inadvertenţe, incoerenţe sau lacune, pentru adaptarea Noului Cod civil nevoilor societăţii moderne. Incontestabil, procedând astfel, am avut şansa de a studia principalele teme ale răspunderii civile delictuale precum culpa, prejudiciul, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de minori şi interzişii judecătoreşti, răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor lor, răspunderea medicului faţă de pacientul său, abuzul de drept etc., având ca repere vechiul şi Noul Cod civil, pentru a putea sesiza aspectele progresiste.”

La elaborarea prezentei lucrari s-au avut in vedere atat noile reglementari implementate prin Noul Cod civil, doctrina, precum si practica instantelor judecatoresti, pentru a se putea aprofunda in detaliu, dar si cu usurinta, studiul dreptului civil - partea generala.

Astfel, prezentul manual, Drept civil. Partea generala conform Noului Cod Civil (2012), reprezinta un material util care, in conditiile actuale de tranzitie legislativa in domeniul dreptului civil, va contribui la initierea doritorilor in problemele actuale fundamentale ale materiei.

In principiu, insusirea dreptului civil, dar si deprinderea utilitatii, logicii, transparentei si de ce nu, a frumusetii gandirii juridice asigura baza corespunzatoare in solutionarea problemelor juridice. Numai prin formarea unei culturi juridice generale care reflecta valori fundamentale ca onestitatea, echitatea sau respectarea riguroasa a drepturilor si obligatiilor pregatim juristi adevarati

Prefață

Titlul cărții reflectă cuprinsul ei, cu precizarea că hotărârile judecătorești adunate între coperțile ei au fost pronunțate în imensa lor majoritate de Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a Curții de Apel Cluj și într-o foarte mică măsură de alte instanțe, în perioada 2010-2011 și doar câteva în anul 2009. Este vorba de decizii de casare, respectiv de modificare, iar unele au păstrat soluțiile atacate. Aceste excepții de la regulă s-au făcut din dorința de a-i oferi lectorului o cât mai bogată arie tematică.

Un titlu poate mai adecvat acestei cărți ar fi fost „Practica judiciară ca pretext”, deoarece hotărârile judecătorești reunite aici constituie adeseori doar prilejul pentru dezbaterea unor probleme de drept material sau procesual civil ce nu și-au găsit încă soluționarea unitară. Tocmai de aceea am căutat să includem atât hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate cauze obiș- nuite, dar care prezintă anumite nuanțe noi, cât și soluții de nișă, pronunțate în cauze nereglementate expres prin dispoziții legale, cu privire la care nu există practică judiciară și nici referințe în tratatele de specialitate. În toate aceste soluții, dar mai ales în cele de pionierat, nici nu avem pretenția de a fi dat noi unica soluție infailibilă, „meritul” nostru constând doar în deschiderea unor discuții constructive pe temele respective, menite să declanșeze emulațiile creatoare ce vor duce cu certitudine în final la descoperirea soluțiilor legale și temeinice, idealul fiecărui judecător.

De aceea, cartea s-a dorit a fi un manual practic adresat cu precădere practicienilor dreptului – judecători, avocați, consilieri juridici –, care vor găsi în ea soluții la problemele juridice controversate, dar în egală măsură ea se adresează și teoreticienilor dreptului – profesori, studenți, cercetători –, care vor descoperi în ea piese rare ce lipseau din colecțiile lor, fiind așteptate de viitoarele coduri adnotate, și nu în ultimul rând publicului larg, care a dobândit o înaltă conștiință juridică și este interesat de modul de rezolvare a problemelor din domeniile dreptului familiei, dreptului civil, dreptului muncii, dreptului asigurărilor sociale și dreptului procesual civil.

Cluj-Napoca, 30 aprilie 2011

Traian Dârjan – judecător

Președintele Secției civile, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie a Curții de Apel Cluj

STOC EPUIZAT!

 Începând cu 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Noul Cod civil al României care încorporează acum şi dispoziţii privind dreptul familiei.

Ca si noutati avute in vedere si de autoare in lucrarea de fata, se remarca posibilitatea sotilor de a opta intre trei regimuri matrimoniale (regimul comunitatii legale, regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale), renuntandu-se astfel la regimul legal, obligatoriu si imuabil al comunitatii de bunuri; posibilitatea modificarii conventionale a regimului matrimonial ales, precum si posibilitatea schimbarii regimului comunitatii de bunuri, la cererea unuia dintre soti, pe cale judiciara, ca masura de protectie.

Tot ca noutati tratate in lucrare, amintim in aceasta scurta prezentare si reglementarea expresa a logodnei, posibilitatea sotilor de a stipula o clauza de preciput, simplificarea procedurii divortului etc. Reglementare nouă, divorţul în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public a fost prevăzut iniţial în noul Cod civil adoptat de Parlament în 2009, după care a fost preluat prin Legea nr. 202/2010 şi introdus în Codul familiei (art. 38-384). Această modalitate de desfacere a căsătoriei nu presupune intervenţia instanţei de judecată şi se finalizează cu emiterea unui certificat de divorţ [art. 375 alin. (1) şi art. 376 alin. (4) din Noul Cod civil].

EXTRAS:

Titlul I

Aspecte introductive

Capitolul I

Notiuni generale

1. Notiunea de mostenire

1.1 Definitie

Mostenirea, izvorata dintr-o necesitate obiectiva, fiind in dependenta directa cu formele de proprietate, de relatiile de productie ale sistemului economic al statului si abordand interesele unor paturi largi ale populatiei, a fost si este cea mai importanta veriga a vietii sociale. De altfel, prin aceasta se si explica investirea institutiei mostenirii cu statut constitutional in legislatia noastra. Dar, cu privire la dreptul la mostenire, Constitutia Romaniei, printr-o reglementare clara si concisa, prin insusi modul ei de formulare, prevede in art. 46 ca Dreptul la mostenire este garantat, Legea fundamentala are in vedere atat mostenirea legala, cat si cea testamentara; de asemenea, apararea acestuia in fata unor acte norative elaborate de autoritatile statului de natura a afecta intr-un mod sau altul proprietatea privat. De altfel, in doctrina constitutionala se sustine ca exista doua mari laturi ale acestei protectii: in primul rand este avuta in vedere aptitudinea generala si abstracta a oricarei persoane de a dobandi o mostenire, iar in al doilea rand dreptul la mostenire deja nascut.

(...)

Dreptul familiei in Noul Cod civil (Editia a II-a emendata si actualizata) | Autori: Dan LUPASCU, Cristina Mihaela CRACIUNESCU este o lucrare elaborata in conformitate cu noile dispozitii ale noului Cod civil, constituitata pe baza unor cercetari pregatitoare ale autorilor, materializate in articole publicate in reviste de specialitate, in comunicari stiintifice interne si internationale, precum si in teza de doctorat dedicata regimurilor matrimoniale, sustinuta la Institutul de cercetari juridice al Academiei Romane de catre coautoarea cartii.

Lucrarea de fata prezinta o ampla analiza a institutiilor dreptului familiei in configuratia stabilita, in principal, de noul Cod civil, avand o prezentare critica, fiind evidentiate atat progresele legislative aduse de noul cod, cat si o serie de lipsuri ale acestuia.

De remarcat sunt si bogatele referinte istorice ori de drept comparat, mai ales in privinta divortului, fiind citate numeroase lucrari din literatura de specialitate romana ori straina, hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, decizii ale Curtii Constitutionale, decizii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si ale altor instante judecatoresti nationale.

Cea de-a II-a editie, aparuta pe piata de specialitate in octombrie 2012, surprinde atat modificarile legislative intervenite intre timp (in materia adoptiei, a actelor de stare civila etc.), dar si aspecte de jurisprudenta recenta ori probleme controversate din doctrina sau ridicate in procesul formarii profesionale a magistratilor.

Extras:

Codul de procedura civila al Romaniei

decretat la 9 septembrie 1865

si promulgat la 11 septembrie 1865

La elaborarea acestui cod s-a plecat de la editia oficiala a Codului de procedura civila editata de Ministerul Justitiei in octombrie 2000, introducandu-se modificarile si completarile aduse prin: O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila (M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005 (M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005); O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila (M.Of. nr. 460 din 28 iunie 2003), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 195/2004 (M.Of. nr. 470 din 26 mai 2004); O.U.G. nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila; D.C.C. nr. 176/2005; Legea nr. 459/2006 pentru modificarea Codului de procedura civila; D.C.C. nr. 969/2007; D.C.C. nr. 66/2008 ...

(...)

EXTRAS:

(...)

Contractul, în viziune holistică, este construit din voinţele şi interesele părţilor şi se susţine pe cei trei piloni – libertatea contractuală, forţa obligatorie şi relativitatea efectelor. Dar contractul nu poate funcţiona corect şi just fără ca aceste elemente de construcţie să fie modelate de principiul solidarismului contractual, după care un contract este o conciliere a intereselor părţilor şi un parteneriat în care fiecare dintre părţi este datoare să îl pună pe celălalt în postura de a-şi realiza interesele. Considerând că libertatea de a contracta nu a fost niciodată acceptată de legiuitor ca fiind absolută şi observând că cei presaţi de nevoi sunt obligaţi să vrea ceea ce puternicii economiei sunt liberi să le impună, afirm cu fermitate că autonomia de voinţă nu este decât o ficţiune juridică, tot mai departe de realitatea contemporană. În lumea modernă, globalizată, există contracte în care voinţa uneia dintre părţi lipseşte ori este alterată sau limitată la opţiunea de a semna sau nu contractul. Un astfel de contract este ghidat, aproape în totalitate, de interesul de a semna contractul. Dar aceasta nu înseamnă că trăim o epocă a apusului contractului, ca instrument al opţiunii umane. Dimpotrivă, contractul se justifică şi mai abitir în prezent dacă este privit din perspectiva utilităţii sale individuale sau sociale. Un contract nu este făcut pentru sine, ci pentru a obiectiva interese: contractul este util pentru că părţile urmăresc un emolument al legăturii lor juridice. Iar în raporturile juridice în care sunt parte profesioniştii, interesul domină voinţa.

(...)

Finalitatea normelor dreptului familiei nu este aceea de a institui o justiţie comutativă, ci de a organiza instituţii de pază ale „stării de bine”, personale şi patrimoniale, a fiecăruia din membrii familiei, prin echilibrul între independenţa fiecăruia şi solidaritatea intrafamilială. 

Noul Cod civil si Noul Cod de procedura civila constituie dreptul comun (ius commune) pentru toate materiile la care se refera litera si spiritul acestora, de la care insa prin legi particulare legiuitorul poate deroga sau, dupa caz, il poate intregi.

Accesul rapid, direct și efectiv la noua legislație civila il poate da numai un codex, alcatuit din toate sau cel puțin din principalele reglementari legale aplicabile raporturilor civile materiale și procesuale, indiferent de obiectul lor sau de calitatea parților - persoane fizice sau persoane juridice, profesioniști sau neprofesioniști, angajatori sau salariați, profesioniști sau consumatori etc. -, și structurat dupa anumite criterii raționale și riguroase, materiale și formale, și ținand totodata seama de caracterul reglementarilor respective, de drept comun (ius commune) sau de excepție, derogatorii (ius singulare sau ius speciale).

Acest amplu proiect demarat de domnul profesor Marian Nicolae, membru al comisiilor de redactare a noilor coduri civile, vine in intampinarea nu numai a practicienilor, ci si a studenților și teoreticienilor cu o editie critica a Noului Cod Civil și a Noului Cod de Procedura Civila care cuprinde trimiteri legislative si observatii relevante in interpretarea noilor dispozitii, precum si cu o ampla selectie legislativa de natura sa ofere fiecaruia dintre noi, o imagine de ansamblu asupra legislatiei civile existente.

Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Volumul I. Articolele 1- 449 | Carte de: Ioan LES este o lucrare distinsă cu premiul ILIE STOENESCU, acordat de Uniunea Juriştilor din România, Societatea “Titu Maiorescu”, revistele “Dreptul” şi “Palatul de Justiţie” pentru anul 2011.

„După aproape un secol şi jumătate, România se află în situaţia de a fi adoptat un nou Cod de procedură civilă, operă legislativă fundamentală pentru promovarea eficientă a valorilor democratice ale societăţii noastre. Vechiul Cod de procedură civilă, ca şi Codul civil, au supravieţuit unor epoci extrem de diferite şi adeseori neprielnice pentru procesul de eficientizare şi democratizare a justiţiei. Orice operă legislativă este, în mod natural, perfectibilă. Intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă n-ar mai trebui însă să întârzie. Avem nevoie de modernizarea procedurii civile, iar eventualele modificări legislative ar trebui să apară, dacă viaţa va demonstra inevitabilitatea lor, doar după un proces de asimilare şi aplicare a noilor instituţii judiciare de către instanţele judecătoreşti. Doctrina ar trebui să se alăture unor asemenea eforturi şi să contribuie la interpretarea noilor dispoziţii legislative, cu pasiunea şi rigoarea ce trebuie să-i fie caracteristică.”

VA RECOMANDAM:

Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole (ART. 1-1133)

Autor: Les Ioan

Cartea Introducere in istoria dreptului. Caiet de seminar | Autor: Paraschiv Elena se adresează studenţilor in primul rand, fiindu-le necesar pentru însuşirea evoluţiei gândirii despre legi, drepturi, îndatoriri şi structuri juridice, despre principalele opere monumentale ale dreptului, din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre.

De asemenea, ajuta la suplinirea bagajului de cunoştinţe al viitorului jurist cu elemente de cultură fără de care nicio profesiune nu este desăvârşită; lucrarea este utilă şi altor persoane care doresc să cunoască instituţiile de drept ce au stat la baza formării dreptului românesc şi altor sisteme de drept, apariţia acestei lucrări reprezentând o noutate în acest domeniu important pentru evoluţia dreptului, în general.

Prezenta lucrare implică o largă deschidere spre alte ştiinţe, precum istoria doctrinelor sociale, economice şi politice, istoria diplomaţiei şi istoria militară, istoria filosofiei şi a religiilor, prezentând o viziune cuprinzătoare asupra dreptului, de la apariţie, până în prezent; prezintă practica şi gândirea juridică din toate etapele istorice, cu referire la centrele de civilizaţie ale omenirii: Orientul antic, lumea greco-romană, tradiţiile romanităţii în evul mediu şi în epoca modernă, prezentând influenţa lor asupra dreptului românesc.

In lucrare sunt definite noţiunile specifice dreptului, referitoare la persoane, familie, drepturi, obligaţii, răspundere şi contracte, proprietate şi succesiune etc., concepte care înlesnesc însuşirea ramurilor principale ale dreptului, fiind prezentată evoluţia concepţiilor politice, a ştiinţei dreptului şi jurisprudenţei de-a lungul istoriei, de la formele incipiente la societatea modernă, întemeiată pe separaţia puterilor, pe guvernarea legilor şi pe garantarea constituţională a drepturilor şi libertăţilor omului, demonstrând, în baza datelor şi faptelor oferite de această disciplină, înrudirea dreptului românesc cu dreptul roman şi, implicit, cu valorile europene la care am aderat.

Extras:

Cuvânt-înainte

Motto:

„Nu trăi nici cu gândul la trecut, nici la viitor, doar lasă munca zilnică să îti folosească toată energia si vei ajunge să fii satisfăcut”

Sir William Osler

Fenomene negative cum sunt: cresterea sărăciei, a somajului si evolutia demografică negativă sunt consecintele insecuritătii în care trăim, si se datorează multiplelor si variatelor forme de dezvoltare economică si socială; impactul si efectele migratiei internationale aflată în expansiune influentează de asemenea piata muncii si, pe cale de consecintă, politica socială. Orice stat, în fiecare etapă pe care o traversează trebuie să răspundă unor astfel de provocări, să fie pregătit să găsească un echilibru viabil între protectia socială, echitatea functionării sistemului legislativ al muncii si eficienta economică, urmărind permanent adaptarea lor la realitătile economice si sociale contemporane.

Această lucrare îsi propune o analiză sistematizată, completă si la zi a normelor juridice internationale (ONU, OIM), a celor elaborate de Consiliul Europei si Uniunea Europeană cu privire la protectia migrantilor. Lucrarea se adresează specialistilor, tuturor celor care doresc să lucreze în afara granitelor tării si, nu în ultimul rând, se adresează studentilor în drept, în special studentilor-masteranzi care doresc să dobândească o specializare în domeniul dreptului social european sau/si al relatiilor de muncă si industriale oferindu-le un instrument de pregătire a examenelor, temeiurile epistemice si aplicative de a studia si întelege mai uúor maniera în care sunt grefate drepturile de securitate socială pe relatia individuală de muncă si cum se integrează acestea în procesul globalizării după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009).

Multumesc editurii C.H. Beck, care a făcut posibilă aparitia lucrării, multumesc studentilor mei, care prin cercetarea întreprinsă si participarea lor activă la dezbateri m-au determinat să scriu această carte si multumesc anticipat tuturor cititorilor ei. Îmi doresc ca prin această lucrare să nu trezesc doar curiozitatea publicului interesat sau a specialistilor, ci, mai ales, dorinta acestora de a se apleca mai profund asupra unei problematici cu care, mai devreme sau mai târziu, ne confruntăm cu totii.

Claudia Ana Moarcăs Costea

Care sunt principalele momente de evoluţie a eforturilor europene, stadiul actual al integrării şi nivelul de operaţionalizare a instrumentelor UE pentru managementul situaţiilor de criză?

Care sunt aşteptările comunităţii internaţionale de la implicarea UE în gestionarea riscurilor şi crizelor la nivel global?

Care este rolul structurilor de intelligence ale UE în manifestarea Uniunii ca actor global?

Care este potenţialul actual şi de perspectivă al UE pentru influenţarea mediului internaţional de securitate?

Care sunt principalele determinări ale Politicii de Securitate şi Apărare Comună asupra politicii de securitate a României?

Care va fi viitorul relaţiilor UE – NATO?

Pentru toate aceste intrebari, dar si pentru altele, veti gasi răspunsul în conţinutul lucrării, creandu-se astfel un alt nivel de înţelegere a fenomenului numit securitate europeană.

Prof. univ. dr. Nicolae Popa

Noul Cod civil cuprinde si reglementeaza o serie de prevederi în materia titlurilor de valoare, dispuse pe parcursul întregului act normativ, iar această geografie a legiuitorului creşte gradul de dificultate al analizei textelor care fac referire exclusiv la înscrisurile menţionate.

Sunt prezente Efectele pozitive ale noii reglementări se referă preponderent la normarea specială a domeniului, varietatea abordării şi adaptarea la realităţile contemporane (utilizarea frecventă a înscrisurilor în discuţie, cuprinderea sferei – raporturi de dreptul familiei, de drept comercial, drept bancar etc.); dar si Aspectele negative care vizează confuziile terminologice, insuficienta corelare a prevederilor juridice cu conceptele economice şi nu în ultimul rând insuficienta claritate a normei, care permite multiple interpretări.

Lucrarea Timpul de munca si de odihna in dreptul national si dreptul Uniunii Europene analizeaza detaliat dreptul românesc, cât şi cel comparat, si supune atentiei o temă dintre cele mai ofertante atât sub aspect ştiinţific, dar şi practic, respectiv timpul de muncă şi de odihnă al salariaţilor.

Aceasta lucrare integrează în mod coerent analiza dispoziţiilor Codului muncii, a unor legi speciale derogatorii, aspecte de drept comparat, de practică judiciară naţională şi europeană şi de examen al literaturii juridice în materia supusă analizei. Dreptul românesc este analizat din perspectiva modului de transpunere a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă, dar şi a modalităţilor de transpunere a prevederilor directivei în alte sisteme de drept, precum şi prin prisma practicii în materie a Curţii Europene de Justiţie.

Identificarea unor constante de reglementare a timpului de muncă şi a timpului de odihnă, în evoluţia dreptului românesc al muncii, poziţionarea soluţiilor româneşti în contextul celor pentru care s-a optat în alte sisteme de drept, raportarea dreptului românesc la cel european, în încercarea de subliniere atât a temelor incomplet sau insuficient transpuse, cât şi a reglementărilor mai protective întâlnite în sistemul nostru de drept, faţă de cele la care ne-ar fi obligat legiuitorul european – constituie preocupările centrale ale prezentei lucrări.

Asadar, aceasta carte îşi propune o analiză în detaliu, atât în planul dreptului românesc, cât şi în cel a dreptului european a unei teme care constituie subiectul unor dezbateri inepuizabile la nivel european, respectiv timpul de muncă şi de odihnă al salariaţilor.

Importanţa temei supusă analizei rezidă din necesitatea reglementării echilibrate a raporturilor juridice de muncă, cu privire specială asupra timpului de muncă şi a timpului de odihnă, asigurarea stabilităţii acestor raporturi, a drepturilor si obligaţiilor angajatorilor si salariaţilor, prezentând atât un interes general, cât si unul particular, deoptrivă pentru angajatori si salariati.

Satisfacerea exigenţelor actuale ale organizării timpului de muncă, în corelaţie cu timpul de odihnă, impune pe de o parte negocierea colectivă, şi pe de altă parte, asigurarea unor repere legale minime sau maxime, care să garanteze protecţia sanătăţii si securităţii salariaţilor.

Dispoziţiile dreptului intern sunt analizate atât la nivel teoretic, cât şi practic, din perspectiva modului de transpunere a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă, dar şi a modalităţilor de transpunere a prevederilor directivei în alte sisteme de drept, precum şi prin prisma practicii în materie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Un capitol este dedicat prevederilor Cartei sociale europene revizuită şi deciziilor relevante pronunţate de Comitetului European de Drepturi Sociale.

Printr-o abordare echilibrată atât la nivel teoretic, dar şi practic al subiectului supus analizei, prezenta lucrare se constituie într-un veritabil instrument de lucru adresat atât teoreticienilor, dar în egală masură şi practicienilor, putând constitui totodată un veritabil manual didactic.

EXTRAS:

Capitolul I. Titlul executoriu

Secţiunea 1. Noţiunea de „titlu executoriu”

1. Bilet la ordin emis în favoarea unei societăţi străine şi avalizat de un cetăţean străin. Noţiunea de titluri executorii europene [1] . Limitări. Efecte în planul încuviinţării silite Biletul la ordin invocat de către creditoare nu reprezintă act autentic în sensul în care Regulamentul CE nr. 805/2004 defineşte această noţiune, întrucât biletul la ordin invocat nu a fost întocmit ca act autentic, ci ca act sub semnătură privată, iar semnătura şi conţinutul nu au fost autentificate de nicio autoritate publică cu atribuţii în acest sens, în speţă de notarul public.

Nu se poate extinde noţiunea de titlu executoriu care trebuie certificat ca titlu executoriu european şi asupra altor înscrisuri care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de regulament. Este adevărat că legea naţională recunoaşte caracterul de titlu executoriu unui bilet la ordin învestit cu formulă executorie, însă pentru certificarea actului ca titlu executoriu european este necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Regulamentul CE nr. 44/2001.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti,

încheierea din 15 februarie 2012, irevocabilă, nepublicată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, creditoarea B.C. P.C. LTD. a formulat cerere privind eliberarea titlului executoriu european, în vederea punerii în executare a biletului la ordin emis la data de 26.06.2008 de către SC H.D. SRL, având sca- [1] Art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 805/2004 are următorul con- ţinut: „În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii: (...) 3. „act autentic” înseamnă (a) un act întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic şi a cărui autenticitate: (i) se referă la semnătura şi conţinutul actului autentic şi (ii) a fost stabilită de către o autoritate publică sau orice autoritate împuternicită în acest sens de către statul membru de origine; sau (b) o convenţie în materie de obligaţii de întreţinere încheiată cu autorităţile administrative sau autentificată de acestea”. 2 Încuviinţarea executării silite denţa la data de 21.03.2011 pentru suma de 7.049.759,09 lei avalizat de către S.G., cetăţean grec.

În motivare, a arătat că prin încheierea din 04.04.2011 Judecă- toria Sectorului 1 a învestit cu formulă executorie biletul la ordin. A mai arătat că legiuitorul comunitar prin sintagma titlu executoriu a înţeles să extindă sfera de aplicare a Regulamentului şi asupra celorlalte titluri executorii care nu sunt hotărâri judecătoreşti, „atipice” cum ar fi biletele la ordin învestite cu formulă executorie, caracterul de titlu executoriu fiind recunoscut prin lege naţională. Aşadar, atâta timp cât biletul la ordin este titlu executoriu şi poate fi pus în executare, trebuie să beneficieze de acest mecanism, iar Regulamentul CE nr. 805/2004 reglementează procedura. A invocat Decizia nr. 458/2009 a Curţii Constituţionale şi cauzele CEDO SC Ruxandra Trading c. României şi Hornsby c. Greciei. Extinzând aplicarea acestui principiu şi altor titluri executorii, cum ar fi biletele la ordin, putem afirma că dreptul la un proces echitabil ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică le-ar exclude de la certificarea ca titluri executorii europene şi, astfel, creditorul român să fie în imposibilitate de a le pune în executare pe teritoriul altei ţări. Având în vedere necesitatea executării silite a garantului cetăţean grec pe teritoriul Greciei, solicită eliberarea unui certificat de titlu executoriu european.

În drept, invocă prevederile art. 1 şi urm. din Legea nr. 191/2007, Regulamentul CE nr. 802/2004.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut urmă- toarele:

În fapt, la data de 26.06.2008 a fost emis biletul la ordin de către debitoarea SC H.D. SRL, în favoarea creditoarei B.C. P.C. LTD., prin Sucursala România, şi scadent la data de 23.03.2011. Biletul la ordin a fost avalizat de către S.G., cetăţean grec. Biletul la ordin a fost învestit cu formulă executorie prin încheierea din data de 04.04.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1.

În drept, instanţa a reţinut prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană aprobată prin Legea nr. 191/2007: „Titlurile executorii privind drepturi de creanţă având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani necontestată, constituite potrivit legii române, pot fi certificate, la cererea părţii interesate, ca titluri executorii europene în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 805/2004”. Aşadar, în vederea eliberării unui certificat de titlu executoriu european cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 I. Titlul executoriu 3 aprilie 2004. În acest sens, art. 3 din Regulament indică actele care trebuie certificate ca titlu executoriu european, şi anume hotărârile judecătoreşti, tranzacţiile judiciare şi actele autentice privind creanţe necontestate. Referitor la actele autentice, Regulamentul arată la art. 4 pct. 3 lit. a) că act autentic înseamnă un act întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic şi a cărui autenticitate: (i) se referă la semnătura şi conţinutul actului autentic şi (ii) a fost stabilită de către o autoritate publică sau orice autoritate împuternicită în acest sens de către statul membru de origine. Faţă de aceste condiţii, instanţa a reţinut că biletul la ordin invocat de către creditoare în susţinerea prezentei cereri nu reprezintă act autentic, în sensul în care regulamentul defineşte această noţiune, întrucât biletul la ordin invocat nu a fost întocmit ca act autentic, ci ca act sub semnătură privată, iar semnătura şi conţinutul nu au fost autentificate de nicio autoritate publică cu atribuţii în acest sens, în speţă de notarul public. Având în vedere aceste considerente, instanţa a constatat că nu poate extinde noţiunea de titluri executorii care trebuie certificate ca titluri executorii europene şi asupra altor înscrisuri care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de regulament. Este adevărat că legea naţională recunoaşte caracterul de titlu executoriu unui bilet la ordin învestit cu formulă executorie, însă pentru certificarea actului ca titlu executoriu european este necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute de regulament.

Pentru aceste motive, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

(...)

DETALII EXTRAS:

EXTRAS:

Capitolul I. Noţiuni introductive

Secţiunea 1. Scurtă privire istorică asupra asigurărilor

§1. Precizări prealabile

Operaţiunile de asigurare sunt deosebit de complexe şi, datorită efectelor juridice pe care acestea le produc, la exercitarea lor participă mai multe entităţi, unele dintre ele persoane fizice sau juridice, aparţinând dreptului comun, iar altele, reprezentând autorităţile administrative ale statului, implicate în această activitate.

Comerţul cu asigurări este practicat de către asigurători care, potrivit legislaţiei noastre, se împart în două categorii: asigurători societăţi comerciale de asigurare şi asigurători societăţi mutuale de asigurare. Dar, la încheierea unei asigurări, un rol important îl au intermediarii în asigurări, care mijlocesc raportul de asigurare între asiguraţi şi asigurători. Intermediarii în asigurări sunt, în principal, agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare. Agenţii de asigurare pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, iar brokerii se pot constitui şi funcţiona exclusiv sub forma societăţilor comerciale.

Activitatea de asigurare interesează în egală măsură şi puterea statală care, în virtutea principiului organizării economiei de piaţă, trebuie, pe de o parte, să intervină pentru a asigura un cadru favorabil exercitării activităţii de asigurare de către asigurători, a extinderii acestuia prin intermediari, şi, pe de altă parte, pentru a adopta reguli de prudenţă, care să protejeze asiguraţii sau potenţialii asiguraţi. Intervenţia statului se impune pentru protecţia asiguraţilor, deoarece operaţiunile de asigurare fiind complexe, iar asigurătorii, profesionişti în materie, asiguraţii fiind necunoscători, pot fi supuşi unor abuzuri din partea comercianţilor de asigurări. De aceea, statele au înfiinţat autorităţi administrative care să controleze, să supravegheze şi să sancţioneze, după caz, practicile abuzive ale asigurătorilor.

(...)

DETALII EXTRAS:

STOC EPUIZAT!

Curs de drept civil. Partea generala. Conform Noului Cod civil

Autori: Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu

EXTRAS:

Capitolul I. Caracterizare generală a dreptului civil

Secţiunea I. Definiţia, rolul şi principiile dreptului civil

1. Definiţia dreptului civil

1.1. Înţelesurile expresiei „drept civil”

Expresia „drept civil” este susceptibilă de mai multe înţelesuri.

Într-o primă accepţiune, prin drept civil se desemnează un element al conţinutului raportului juridic civil (corelativ obligaţiei civile), adică posibilitatea subiectului activ de a avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, iar, în caz de nevoie, de a recurge la forţa coercitivă a statului. Întrucât această primă accepţiune se referă la ceva care aparţine unui subiect de drept, uneori, se foloseşte sintagma drept subiectiv civil.

Într-o a doua accepţiune, pe care o vom avea în vedere ceva mai jos, prin drept civil se desemnează o ramură de drept, adică un ansamblu de norme juridice. Este vorba despre sensul dreptului civil ca drept obiectiv.

O altă accepţiune este aceea de ramură a ştiinţei juridice, care are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramură de drept (deci ca drept obiectiv).

La rândul ei, ştiinţa dreptului civil constituie obiectul disciplinei de învă- ţământ desemnată cu expresia în discuţie.

1.2. Definiţia dreptului civil, ca ramură de drept

Pentru a defini dreptul civil, ca ramură de drept, vom porni de la art. 2 alin. (1) C.civ., potrivit căruia „dispoziţiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil”.

Prin urmare, vom spune că dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.

DETALII EXTRAS:

Lucrarea Drept electoral este structurata in patru mari părţi:

- drepturile fundamentale politice;

- tipurile de scrutin;

- organizarea şi desfăşurarea alegerilor;

- referendumul.

1. Drepturile fundamentale politice sunt analizate în context comparat: dreptul de vot, dreptul de vot pentru Parlamentul European, dreptul de a fi ales și dreptul de a fi ales în Parlamentul European.  Sunt prezentate trăsăturile votului în conformitate cu Constituția României și în dreptul altor state, cu analize comparate pentru fiecare trăsătură în parte.

2. Tipurile de scrutin - sunt analizate cele trei tipuri mari de scrutin, și anume: scrutinul majoritar uninominal și plurinominal cu variantele sale și trăsăturile lor; scrutinul proporțional cu trăsăturile sale specific și procedura de stabilire a rezultatelor alegerilor pe baza mai multor procedee detaliat prezentate, împreună cu exemplele matematice necesare pentru a putea fi înțelese, inclusiv a repartizării resturilor; scrutinele mixte, detaliat prezentate cu calculi matematice prezentate ca exemple pentru fiecare variantă a acestui tip de scrutin. Pentru toate tipurile de scrutin sunt prezentate avantajele și dezavantajele, cu mențiunea ca tipurile de scrutin mixte preiau atât avantajele, cât și dezavantajele celor doua tipuri de scrutin anterior prezentate.

3. Referitor la organizarea și desfășurarea alegerilor, sunt prezentate alegerile parlamentare, cu prezența la urne și pe baza votului electronic; alegerile prezidențiale și specificul lor; alegerile locale și specificul acestora, analizandu-se principiile specifice fiecărui tip de alegeri, pe baza legislației române, având în vedere că există puține reguli de nivel european în acest domeniu, iar în toată Uniunea Europeană alegerile naționale se desfășoară pe baza legii naționale.

Referendumul reprezinta cea mai importanta parte a lucrarii, intrucat este total original, nemaiexistând doctrină românească în domeniu de nivelul cuprins în lucrarea de față. In acest sens, sunt analizate: trăsăturile și funcțiile refrerendumului, accentuându-se pe faptul că referendumul are în principal o trăsătura decizională și nu numai consultativă; modele de referendum, prezentându-se referendumurile reglementate în alte state, grupate în funcție de conținutul lor și de alte criterii; referendumul în România, național și local.

Cartea Noul Cod civil. Codul de procedura civila | Actualizare: 26 sept. 2012 constituie o lucrare aflata la cea de-a 5-a editie, actualizata pana la data de 26 septembrie 2012, ce cuprinde textul noului Cod civil, insotit de note de trimitere la Legea de punere in aplicare, precum si catre toate articolele corespondente din vechiul Cod civil, Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 167/1958 si toate celelalte acte normative anterioare al caror continut a fost absorbit in noua reglementare.

Totodata, este redat Codul de procedura civila de la 1865, care continua sa fie aplicabil pana la intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, moment ce a fost amanat pana la 1 februarie 2013. Pe langa deciziile Curtii Constitutionale de admitere a exceptiilor de neconstitutionalitate, sunt reproduse in extras si deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, respectiv Completul competent sa judece recursul in interesul legii, obligatorii pentru instante, potrivit legii.

De asemenea, cartea prezinta cate o tabla de materii detaliata, precum si cate un index alfabetic al fiecarui cod (cu precizarea ca ele nu fac parte din textul oficial, ci au fost intocmite de redactia Editurii Hamangiu pentru a facilita orientarea si identificarea mai rapida a institutiilor/cuvintelor-cheie cautate).

Cand Google sfideaza dreptul. Pledoarie pentru un internet transparent si de calitate

Primul motor de cautare din lume, simbolul principiului conform caruia "totul este accesibil tuturor in mod gratuit", Google propune o noua economie a continutului, care seduce consumatorii, insa tulbura editorii de carti, presa, lumea audiovizualului.

DETALII TEHNICE:

ISBN: 978-606-92939-8-0

Data aparitiei: 05 Octombrie 2012

Format: B5 (13 x 20 cm);

Nr. pagini: 280

EXTRAS:

Articolul 10 al Regulamentului/Articolul 8 al Conventiei

Articolul 10 al Regulamentului [Consimtământul şi validitatea de fond]

1. Existenta şi validitatea contractului sau a oricărei clauze contractuale sunt determinate de legea care l-ar reglementa în temeiul prezentului regulament, dacă contractul sau clauza respectivă ar fi valabile.

2. Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu şi-a dat consimtământul, o parte poate să invoce legea tării în care îşi are reşedinta obişnuită, dacă din circumstantele respective reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea mentionată la alineatul (1).

* * *

Articolul 8 al Conventiei [Consimtământul şi validitatea de fond]

1. Existenta şi validitatea unui contract sau a oricărui termen dintr-un contract, vor fi determinate de legea căreia va fi supus conform prezentei Conventii dacă acel contract sau termen au fost valabile.

2. Totuşi o parte se poate baza pe legea statului în care îşi are reşedinta obişnuită şi să declare că nu a consimtit, dacă din împrejurări apare că nu ar fi rezonabil să fie determinat efectul comportării sale în conformitate cu legea mentionată în paragraful precedent.

* * *

Legislatie şi surse relevante:

• Dispozitii relevante ale Regulamentului (excluzând preambulul): articolul 1 (2) i), articolul 3, articolele 4-7, articolul 9, articolul 13 şi articolul 21.

• Puncte relevante ale preambulului Regulamentului: considerentul (29).

• Dispozitii relevante ale Conventiei (excluzând preambulul):

• Puncte relevante ale preambulului Conventiei: articolul 3, articolul 4, articolul 5, articolul 7, articolul 11 şi articolul 16

EXTRAS:

Lucrarea de fata cuprinde textul noului Cod civil si 9 dintre cele mai uzitate legi speciale relevante in materie, actualizate pana la data de 20 ianuarie 2013. 

Aceste legi sunt privitoare la actele de stare civila, bunurile proprietate publica, expropriere, cadastrul si publicitatea imobiliara, inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, protectia chiriasilor, dobanda legala remuneratorie si penalizatoare. 

Textul noului Cod civil este insotit de note de trimitere catre toate articolele corespondente din vechiul Cod civil, Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 167/1958 si toate celelalte acte normative anterioare al caror continut a fost absorbit in Codul civil. 

De asemenea, se fac trimiteri la legislatia conexa. Cartea mai contine o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic al noului Cod civil. Precizam ca ele nu fac parte din textul oficial, ci au fost intocmite de redactia Editurii Hamangiu pentru a facilita orientarea si identificarea mai rapida a institutiilor/cuvintelor-cheie cautate. 

Ca element de noutate fata de editia anterioara, au fost incluse in lucrare modificarile Legii nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare aduse prin Legea nr. 219/2012.

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

republicată în

M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011

cu modificările aduse prin:

- Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M. Of. nr. 255 din 17 aprilie 2012).

TITLUL PRELIMINAR Despre legea civilă

Capitolul I. Dispoziţii generale

Art. 1. Izvoarele dreptului civil. (1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.

(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.

(3) În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la acestea.

(4) Numai uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.

(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului uzanţelor. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.

(6) În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.

Legislaţie conexă: - art. 255 alin. (3) şi art. 601 NCPC; u art. 360 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta noua editie, a 12-a la numar, a lucrarii Codul civil si Codul de procedura civila Coordonată de conf. univ. dr. Flavius-Antoniu Baias, aduce în atenţia celor interesaţi textul Noului Cod civil, actualizat, sub articolele căruia au fost inserate dispoziţiile tranzitorii şi finale corespunzătoare din Legea nr. 71/2011, şi Noul Cod de procedură civilă, actualizat, în vigoare de la 15 februarie 2013, cu ultimele modificări aduse prin O.U.G. nr. 4/2013 (publicată în M.Of. nr. 68 din 31 ianuarie 2013).

Culegerea legislativa mai conţine, în extras, dispoziţiile privind pregătirea punerii în aplicare a NCPC, conţinute de Legea nr. 2/2013 (publicată în M.Of. nr. 89 din 12 februarie 2013), precum şi tabele corespondenţe articole (NCPC – CPC 1865 şi alte acte normative; CPC 1865 – NCPC)

EXTRAS:

(...)

TITLUL II

DISPOZIŢII PRIVIND PRINCIPIILE DEMOCRATICE

Articolul 9 

In toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi, care beneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor sale. Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci se adaugă acesteia.

Articolul 10

(1) Funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei repre - zentative.

(2) Cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European. Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răs pund în mod democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor.

(3) Orice cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăţean.

(4) Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniuni

Conventia europeana a drepturilor omului

EDITIA A VII-a | Actualizare la data de 20 Februarie 2013

EXTRAS:

Titlul I. Drepturi şi libertăţi

(...)

Art. 5. Dreptul la libertate şi la siguranţă

1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:

a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;

b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;

c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autori - tăţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;

d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru edu caţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul adu cerii sale în faţa autorităţii competente;

e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.

3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de para graful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.

5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.

(...)

EXTRAS:

(...)

Justiția, serviciu de interes public. Justiția se realizează prin instanțele judecătorești, iar acestea sunt cele expres și limitativ determinate prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, art. 2 alin. (2):

a) Înalta Curte de Casație și Justiție;

b) curțile de apel;

c) tribunalele;

d) tribunalele specializate;

e) instanțele militare;

f) judecătoriile.

Justiția reprezintă, conform legilor de organizare judiciară și cadrului legislativ actual, „un serviciu de interes public”, exercitat pentru a asigura respectarea ordinii de drept, aplicarea legii, garantarea supremației legii, respectarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice. Apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale oricărei persoane poate fi realizată, așadar, exclusiv prin acest „serviciu de interes public”, iar accesul la justiție nu poate fi îngrădit (art. 6 din Legea nr. 304/2004, republicată).

Prezenta lucrare reprezinta cea de-a cincea editie, coordonata de conf. univ. dr. Baias Flavius-Antoniu si conţine, pe lângă varianta republicată a Noului Cod civil (M.Of. nr. 505 din 15 iulie 2011), cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M.Of. nr. 255 din 17 aprilie 2012), şi un extras din Legea nr. 71/2011, referitor la dispoziţiile tranzitorii şi de punere în aplicare a Noului Cod, oferindu-se astfel cititorului o imagine completă a noii legislaţii civile, precum şi un index şi un cuprins detaliat.

Contractele bancare sunt consacrate de catre Noul Cod Civil in 15 articole; evident, textul alocat contractelor bancare este sărac in informatii,  astfel că autorul a avut misiunea să explice mai amănunțit și mai pe larg relația băncii cu clientela și celelalte raporturi juridice pe care le generează activitatea bancară.

Este de neconceput ca o bancă să crediteze pe cineva fără să îi pretindă, uneori în mod exagerat, garanții de rambursare. Aceasta a impus extinderea comentariului la acele reglementări din Noul Cod civil care garantează rambursarea creditelor bancare. În acest mod cartea apare în două titluri: unul consacrat reglementărilor Noului Cod civil cu privire la contractele bancare și cel de-al doilea consacrat problemei de importanță majoră a garantării rambursării creditelor acordate de bănci.

După ce face o prezentare introductivă a activității bancare, inclusiv a primejdiilor pe care le pot cauza bancherii necinstiţi sau necompetenți, sunt comentate cele 7 articole care îşi propun să reglementeze contul bancar curent (2184-2190 NCC). Următorul contract analizat este contractul de depozit bancar căruia i s-au consacrat numai 2 articole.

Asadar, autorul a fost pus în situația unor aspecte netratate în cele 2 articole, dar cunoscute în practica de masă și de zi cu zi. Facilitatea de credit este cel de-al treilea contract căruia i s-au consacrat numai 3 articole ceea ce este vădit prea puțin. O parte însemnată care trebuia să fie reglementată aici o deține problema rambursării creditului. Garanţiile rambursării au fost consemnate prin comentariul autorului la textele cuprinse în art. 2280-2299.

Lucrarea Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene si experiente ale sistemului roman de drept | Autori: Sandru M., Banu M., Calin D. analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti.

Procedura trimiterii preliminare reprezintă o coordonată esenţială în dialogul dintre instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). După ce în primii trei ani de la aderare, din România au fost trimise doar două cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în ultimii doi ani numărul acestora crescut exponenţial.

Are loc, însă, un dialog adevărat între instanţele româneşti şi Curtea de Justiţie, sunt pregătiţi instanţele şi avocaţii pentru ca acest incident procedural să nu devină o povară inutilă pentru acţiunea naţională?

Astfel, lucrarea de fata, asa cum am descris mai sus, analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti, alături de alte elemente aflate în legătură cu trimiterea preliminară, ca de exemplu:

- repartizarea competenţelor între instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie în cadrul acestui dialog judiciar;

- modul de redactare al unei trimiteri preliminare şi cerinţele minime care trebuie îndeplinite în acest sens;

- actul de procedură al instanţei naţionale atunci când dispune iniţierea dialogului;

- suspendarea unei acţiuni în situaţia în care există o trimitere preliminară înregistrată la CJUE care are acelaşi obiect, retragerea trimiterii preliminare, refuzul trimiterii sau procedura în faţa instanţei naţionale după primirea răspunsului de la CJUE.

Asadar, prezentarea acelor trimiteri preliminare provenite din România, care au suscitat o atenţie specială din partea profesioniştilor, este însoţită de o evaluare a practicii judecătoreşti aferente obiectului respectivelor trimiteri preliminare, încercându-se astfel o evaluare de ordin mai general a coerenţei interpretării şi aplicării pe cale judiciară a dreptului Uniunii Europene.

Totodata, lucrarea este însoţită de o prezentare amănunţită în limba engleză a problematicii, destinată publicului străin interesat de experienţele româneşti ale interpretării şi aplicării dreptului Uniunii Europene.

EXTRAS:

Capitolul I. Dispoziţii generale

Art. 1. (1) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.

(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barou - rilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.

(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt inter - zise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.

Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. XXVII (M. Of. nr. 772 din 14 noiembrie 2007), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la efectele asistării sau reprezentării părţilor în cadrul procesului penal de persoane care nu au dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004 şi a stabilit că:

„Asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, mo dificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apă­ rare a acestuia”.

Intrarea în vigoare a Codului civil în anul 2011 şi a Codului de procedură civilă în anul 2013 au produs o serie de consecinţe importante şi în ceea ce priveşte dreptul transporturilor.

Aceasta editie, a treia la numar, a lucrării păstrează sistematizarea materiei pe teme, fiind în primul rând un instrument destinat studenților care învață această disciplină în cadrul studiilor de licență, este structurată gradual, începând cu prezentarea noțiunilor introductive privind dreptul transporturilor, continuând cu cele mai importante contracte ale ramurii, respectiv contractul de transport și contractul de expediție și încheind cu aspectele particulare ale fiecărui mod de transport.

Avand in vedere faptul ca procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub legea veche raman supuse acelei legi, am considerat utila indicarea, sub fiecare articol al noului Cod, a textelor corespondente din reglementarile anterioare (Codul de procedura civila de la 1865, Codul civil de la 1864 – partea referitoare la probe, Codul comercial, Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat, O.G. nr. 5/2001 privind somatia de plata sau O.U.G. nr. 119/2007 privind ordonanta de plata, toate acestea fiind abrogate la 15 februarie 2013).

EXTRAS:

Capitolul III. Aplicarea legii de procedură civilă

Art. 24.Legea aplicabilă proceselor noi. Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Art. 25. Legea aplicabilă proceselor în curs.

(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimite‑ re spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.

(3) În cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instan‑ ţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.

Reglementarea anterioară: art. 725 alin. (1), (2), (21 ) şi (4) CPC 1865.

EXTRAS:

Capitolul I. Căsătoria

1. Căsătorie minor. Autorizare. Condiţii

Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Instanţa admite cererea de autorizare, având în vedere certificatul de naştere al petentei, declaraţia dată de părinţii acesteia, certificatul medico‑legal prin care se concluzionează că minora prezintă o dezvolta - re psiho‑somatică corespunzătoare căsătoriei.

Jud. Năsăud, sent. civ. nr. 837 din 9 aprilie 2012,

nepublicată

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU MAI ESTE DISPONIBILA IN STOC!

PUTETI PLASA COMANDA, ACEASTA FIIND PRELUCRATA IN MOMENTUL DISPONIBILITATII!

EXTRAS:

1. Dispoziţiile Noului Cod civil:

a) nu se aplică şi raporturilor dintre profesionişti;

b) se aplică raporturilor dintre profesionişti şi orice alte subiecte de drept civil;

c) se aplică numai societăţilor de persoane;

d) niciuna dintre variantele de mai sus.

(...)

3. Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi:

a) sunt supuse dispoziţiilor legii vechi;

b) sunt supuse dispoziţiilor legii noi;

c) nu pot fi considerate valabile sau eficace potrivit dispoziţiilor legii noi;

d) niciuna dintre variantele de mai sus.

(...)

82. Sunt bunuri mobile prin anticipaţie:

a) toate bunurile care nu pot fi încadrate într‑o anumită clasificare a bunurilor, în general;

b) plantaţiile şi construcţiile încorporate în sol, atunci când, prin voinţa părţilor, sunt privite în natura lor individuală în vederea detaşării lor;

c) bogăţiile de orice natură ale solului şi subsolului, fructele neculese încă;

d) niciuna dintre variantele de mai sus.

Autorul acestei lucrari, Bogdan Aurescu este licențiat al Facultății de Drept în 1996 și al Facultății de Istorie în 1998, din cadrul Universității din București. Este absolvent al Institutului Franco-Român de Dreptul Afacerilor și Cooperare Internațională "N. Titulescu - H. Capitant” 1996 și al Colegiului Național de Apărare 2000. Începând cu anul 2003 este doctor în drept al Facultății de Drept - Universitatea din București, cu teza „Conceptul de suveranitate și supremația dreptului internațional” (cu distincția "Summa cum laude”

(Sursa: Wikipedia.org)

EXTRAS:

TITLUL PRELIMINAR

Despre legea civilă

Capitolul I. Dispoziţii generale

(...)

Art. 3. Aplicarea generală a Codului civil. (1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Legea de aplicare:

Art. 8.

(1) Noţiunea „profesionist” prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.

(2) În toate actele normative în vigoare, expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ” se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii”.

Legislaţie conexă:

art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii (M. Of. nr. 681 din 29 iulie 2004)

(...)

Lucrarea de fata este ajunsa la cea de-a 15-a editie.

Legislatia de fata cuprinde atat Legea societatilor, cat si actele normative care reglementeaza regimul juridic al reprezentantelor societatilor straine, al IMM-urilor, al grupurilor de interes economic, legea registrului comertului si legea care reglementeaza formalitatile de inregistrare la registrul comertului, ordonanta privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice, cu toate modificarile intervenite pana la data de 10 septembrie 2013.

Lucrarea de fata, actualizata pana la data de 3 septembrie 2013, reuneste cele doua noi legi de baza in materie penala si de procedura penala, oferind o baza teoretica de studiu practicienilor, cadrelor didactice, studentilor, dar si tuturor celor interesati sa cunoasca dispozitiile care, potrivit legilor de punere in aplicare, vor intra in vigoare la 1 februarie 2014.

De asemenea, sunt prezentate expunerile de motive la proiectele Legilor de punere in aplicare, care sintetizeaza substanta modificarilor aduse noului Cod penal, respectiv noului Cod de procedura penala si legilor speciale in materie. Cartea mai cuprinde o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic pentru fiecare cod, care nu fac parte din textele oficiale ale acestora, ci faciliteaza orientarea si identificarea mai rapida a institutiilor/cuvintelor-cheie cautate.

EXTRAS:

(...)

Extinderea aplicării Codului civil român şi în teritoriile româneşti de peste Carpaţi (Transilvania, fără Ardealul de Nord) a avut loc prin Decretul-lege nr. 389/1943 privind extinderea legislaţiei civile şi comerciale în România de peste Carpaţi, intrat în vigoare la 15 septembrie 1943. Uzucapiunile începute în aceste teritorii înaintea datei extin derii aplicării Codului civil au fost guvernate, în general, de vechile legiuiri maghiare sau austriece. Potrivit art. 31 din Decretul-lege nr. 389/1943: „ Prescripţiunile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sunt cârmuite în ce priveşte natura, durata şi efectele lor de dispoziţiile legii sub care au început. Când legea nouă prevede un termen mai scurt decât acel din legea veche (n.n. – Codul civil român prevedea termene mai scurte faţă de legile maghiare şi chiar faţă de Codul civil austriac, în cazul uzucapiunii scurte), se va aplica termenul mai scurt, dacă socotit din ziua punerii în aplicare a legii noi, termenul se împlineşte mai înaintea termenului prevăzut de legea veche.

(...)

Daca, inainte de reinscrierea Romaniei in curentul mondial al liberei circulatii a persoanelor si marfurilor, normele care reglementau competenta jurisdictionala internationala a instantelor romane, precum si efectele hotararilor judecatoresti straine in Romania nu aveau importanta semnificativa in practica, dupa acest moment si cu precadere dupa aderarea la Uniunea Europeana, asistam la o crestere a proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate in care sunt prezente puncte de legatura in Romania.

Dispozitiile Cartii a VII-a din noul Cod de procedura civila, referitoare la procesele civile cu element de extraneitate, precum si avantul legislativ inregistrat in ultimii ani la nivelul dreptului european in materia cooperarii judiciare civile au determinat elaborarea prezentei monografii.

La acestea se adauga si putina, dar valoroasa, doctrina romana in materia conflictului de jurisdictii si a efectelor hotararilor straine. In cuprinsul cartii, pe langa competenta jurisdictionala si procedura recunoasterii si incuviintarii executarii hotararilor, sunt abordate teme precum imunitatea, conditia strainului in proces, asistenta judiciara internationala.

Sunt prezentate si unele proceduri speciale, de larg interes: somatia europeana de plata, procedura europeana cu privire la cererile cu valoare redusa, obtinerea pensiei de intretinere din strainatate, procedurile colective. La elaborarea lucrarii au fost avute in vedere si ultimele aparitii legislative in materie, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala (reformare), care se va aplica incepand cu 10 ianuarie 2015 si va inlocui Regulamentul (CE) nr. 44/2001, sau Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, recent adoptata.

Autorul

„O asemenea lucrare este necesară pe de o parte studenţilor facultăţilor de drept pentru că, alături de cursurile universitare, monografiile din domeniu şi culegerile de practică judiciară, reprezintă un nou instrument de lucru care are ca scop înlesnirea cunoaşterii disciplinei Dreptului Internaţional Privat Român. Pe de altă parte, trebuie să reprezinte şi o pârghie utilă în mâna practicienilor în domeniul dreptului privat, în conjunctura actuală a globalizării, când elementul de extraneitate apare tot mai des în conţinutul şi în legătură cu majoritatea raporturilor juridice de drept privat deduse fie în faţa instanţelor judecătoreşti sau arbitrale romaneşti, fie, tot mai des, în faţa notarilor, avocaţilor, lichidatorilor sau executorilor judecătoreşti”.

Claudiu-Paul Buglea

Noul Cod de procedura civila. Legea de punere in aplicare - actualizat 20 octombrie 2014

Gabriel BOROI si Delia Narcisa THEOHARI: Analiza modificarilor si completarilor aduse prin Legea nr. 138/2014

Prezenta lucrare este reprezentata de Noul Cod de procedura civila intr-o editie de lux, pe hartie ofset, cu interiorul la doua culori, elegant si usor de citit.

Aceasta carte este tiparita intr-un format rezistent, gandit mai ales pentru uzul practicienilor, cusut si brosat, pentru a inlatura riscul desprinderii paginilor, cu coperta solida si, in acelasi timp, flexibila.

Cuprinde noul Cod de procedura civila, in forma modificata prin Legea nr. 138/2014, iar versiunea anterioara a textelor modificate este redata in note de subsol, la nivelul fiecarui articol. Totodata, sunt redate si dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare din Legea nr. 76/2012 si Legea nr. 2/2013 privind degrevarea instantelor judecatoresti, ambele cu modificarile aduse prin Legea nr. 138/2014. Legea nr. 138/2014 (M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014) reprezinta prima schimbare de substanta a NCPC, cuprinzand nu mai putin de 69 de puncte de modificare sau completare a noului cod, cele mai multe privind executarea silita.

In plus, sunt modificate si dispozitiile corelative din Legea de punere in aplicare a noului Cod de procedura civila, Legea executorilor judecatoresti, Legea contenciosului administrativ, Ordonanta de urgenta privind taxele de timbru, si chiar din noul Cod civil si Legea de punere in aplicare a acestuia.

Corelarea, in mod inspirat, a sintezelor cu aplicatiile, permite cititorilor o autoevaluare concreta a nivelului de aprofundare a problematicii dreptului Uniunii Europene, in general.

Riguros sistematizate si intr-un limbaj de specialitate clar si coerent, asistam la parcurgerea unui volum mare de informatii, care fac trimitere, cu precadere, la urmatoarele aspecte: istoricul constituirii si arhitectura institutionala a UE, izvoarele dreptului UE si aplicabilitatea acestuia in dreptul intern al statelor membre, procedurile de adoptare a actelor juridice ale UE, consideratii despre SEE, procesul de extindere a UE, Tratatul de la Lisabona, libertatile de circulatie in cadrul UE, dreptul concurentei in cadrul UE, justitia si afacerile interne, dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Din perspectiva cunoasterii, intelegerii, aprofundarii, dar si a aplicarii informatiilor parcurse, demersul este deopotriva util studentilor de la facultatile de drept, relatii internationale si studii europene, limbi straine, administratie publica, stiinte politice, istorie etc., masteranzilor, dar si doctoranzilor.