Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL COMENTAT SI ADNOTAT (Art. 2.557-2.664). Cartea a VII-a: Dispoziţii de Drept Internaţional Privat

Autor / Coordonator: Avocat Eduard Dragomir

Colectie: Codul civil al României

Producător: Editura Nomina Lex, Info-Consulting Agency

ISBN: 978-606-8153-32-2

Numar de pagini: 623

Format: 148 X 215

Interior: cusut

Coperta: cartonată, tare, lucioasa

Data lansării: 3 Martie 2012

Disponibilitate: Pe stoc

Prezentare pe scurt: Lucrarea de faţă reprezintă prima publicaţie ce abordează dispozitiile Noului Cod civil al României în materia Dreptului Internaţional Privat. Totodată, pentru întâia oară sunt prezentate şi comentate toate articolele în materie; pentru prima dată, sub fiecare articol s-au introdus note ce cuprind trimiteri la legislaţia conexă cu articolul în cauză (atât din dreptul intern, cât şi din dreptul internaţional), trimiteri de natură a veni în sprijinul avocaţilor şi celorlalte categorii de profesionişti ai dreptului; pentru prima dată în acest domeniu sunt reproduse toate articolele corespondente din reglementarea anterioară, pentru ca oricine să poată analiza schimbările intervenite comparand de sine însuşi noul si vechiul cadru legal; sunt reproduse ad literram dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil; sunt reproduse în citat definiţii doctrinare, acolo unde s-a considerat util; sunt prezentate elemente de drept comparat atât din statele membre ale Uniunii Europene, cât şi din alte state; sunt prezentate în extras şi câteva elemente de jurisprudenţă, atât din dreptul intern, cât şi european; legislaţia Uniunii Europene incidentă în cazul anumitor articole este reprodusă integral. Şi, în final, lucrarea se încheie cu un glosar de termeni şi expresii juridice şi un tabel general de observaţii, corespondenţe şi corelaţii.

STOC EPUIZAT!

Curs de drept civil. Contracte

Conform Noului Cod civil

Lucrarea de fata isi propune sa prezinte sistematizat particularitatile contractelor civile, asa-zise ”speciale”, adresandu-se in primul rand, studentilor facultatii de drept, fiind conceputa pe principii didactice si in conformitate cu programa analitica a disciplinei drept civil (contracte si succesiuni).

In acest sens, s-au avut in vedere, sistematic, urmatoarele:

• Vanzarea,
• Schimbul,
• Donatia,
• Societatea,
• Locatiunea,
• Antrepriza,
• Mandatul,
• Imprumutul,
• Depozitul,
• Renta viagera,
• Intretinerea,
• Jocul si pariul,
• Tranzactia

Lucrarea respecta doctrina nationala reprezentativa in materie si numai in subsidiar isi permite sa faca observatii. Apreciem ca intrarea in vigoare a Noului cod civil are, printre alte merite, si pe acela de a repune in discutia specialistilor principalele institutii de drept privat (in vederea unor eventuale reasezari si reconsiderari). Pentru o mai buna coordonare cu dreptul comun in materie, lucrarea incepe cu o succinta prezentare a regulilor generale.

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, intrată în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conferă dreptului de a moşteni o nouă configuraţie. In acest sens, numeroase lucrari de specialitate iau parte la transformari importante, astfel incat dreptul civil sa intre pe fagasul normal al Noului Cod civil.

Noile reglementări în această materie vor contribui substanţial la creşterea calităţii actului de justiţie. Alături de cei care înfăptuiesc justiţia, sunt interesaţi de cunoaşterea dispoziţiilor noului Cod civil în materia dreptului de a moşteni, de asemenea, partenerii justiţiei, teoreticienii dreptului, notarii publici, funcţionarii publici cu atribuţii în acest domeniu, studenţii specializărilor Drept şi Administraţie publică.

Totodata, prezintă utilitate practică şi cunoaşterea dispoziţiilor Codului civil de la 1864, întrucât acestea sunt aplicabile, în virtutea principiului tempus regit actum, moştenirilor deschise anterior datei de 1 octombrie 2011.

In lucrarea de faţă sunt analizate comparativ instituţiile dreptului succesoral, prin raportare la ambele acte normative menţionate şi sunt relevate de o manieră foarte clară noutăţile aduse de Legea nr. 287/2009, prin inserarea unor „inventare ale noutăţilor”.

EXTRAS:

Titlul I. Aspecte introductive privind moştenirea în general

Capitolul I. Noţiuni introductive

Secţiunea 1. Noţiunea, sediul materiei dreptului succesoral, felurile moştenirii

§1. Noţiunea de moştenire

1. Codul civil în vigoare a optat pentru o definiţie legală a noţiunii de moştenire. Astfel, conform art. 953 NCC, „Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă”. Deşi cuprinde o definiţie succintă, articolul citat surprinde trăsăturile esenţiale ale noţiunii de moştenire. Rezultă, aşadar, că ceea ce se transmite printr-o moştenire este un patrimoniu ca ansamblu de drepturi şi obligaţii, că moştenirea, ca modalitate de transmitere a patrimoniului, intervine numai în cazul unei persoane fizice şi numai în situaţia decesului acesteia (fiind reglementate reguli speciale de transmitere a patrimoniului unei persoane juridice pentru cazul încetării existen- ţei acesteia), precum şi faptul că transmiterea patrimoniului se realizează către una sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice în fiinţă ori chiar către stat.

Pentru desemnarea instituţiei pe care o analizăm, Codul civil a optat pentru folosirea cu precădere a termenului de moştenire şi doar excepţional pentru sintagma de succesiune sau derivate ale acesteia (de exemplu, „reprezentare succesorală”, „cotă succesorală”, „rezervă succesorală”, „masă succesorală”, „opţiune succesorală”, „succesibil” etc.). În limbajul curent şi chiar în cel juridic, noţiunea de moştenire şi cea de succesiune sunt folosite ca sinonime, ceea ce nu este greşit, numai că între cele două noţiuni nu există o sinonimie perfectă, relaţia dintre ele fiind una dintre întreg şi parte. Prin urmare, toate moştenirile sunt succesiuni, pe când nu toate succesiunile sunt moşteniri.

Rezultă că noţiunea de succesiune este susceptibilă de două înţelesuri. În sens larg (sens care include şi excede noţiunii de moştenire), prin succesiune se înţelege transmisiunea unui patrimoniu ca întreg, a unei fracţiuni dintr-un patrimoniu sau a unui bun ori bunuri determinate de la o persoană fizică sau juridică la o altă persoană fizică sau juridică, atât prin acte juridice între vii (de exemplu, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, cumpărătorul este un succesor în drepturi şi, în anumite privinţe, chiar în obligaţii al vânzătorului, dar nu şi un moştenitor al acestuia), cât şi prin acte juridice pentru cauză de moarte.

În sens restrâns (sens egal ca încărcătură terminologică no- ţiunii de moştenire), prin succesiune se înţelege transmisiunea unui patrimoniu ca întreg, a unei fracţiuni dintr-un patrimoniu sau a unui bun ori bunuri determinate de la o persoană fizică decedată către una sau mai multe persoane fizice sau juridice în fiinţă sau către stat. Acesta este şi sensul avut în vedere de art. 953 NCC.

Sintagma de moştenire desemnează atât transmisiunea patrimoniului, a unei fracţiuni a acestuia sau a unui bun ori bunuri determinate dintr-un patrimoniu, cât şi patrimoniul în sine care se transmite (obiectul acestei transmisiuni). Din punct de vedere al dreptului succesoral, patrimoniul care se transmite prin moştenire poartă denumirea de patrimoniu succesoral sau masă succesorală.

(...)

DETALII EXTRAS:

Aceasta carte a fost epuizata!

Este disponibila editia a 2-a, pe care o regasiti aici:

http://www.librariejuridica.ro/product.php?ProductID=541

EXTRAS:

Capitol preliminar. Patrimoniul

1. Noțiunea de patrimoniu

O definiţie legală a patrimoniului este oferită de art. 31 C.civ., potrivit căruia orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.

Altfel spus, prin patrimoniu se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică ce aparţin unui subiect de drept.

Sunt excluse, astfel, din conţinutul patrimoniului acele drepturi nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la nume (art. 82 C.civ.), dreptul la viaţă privată (art. 71 C.civ.), dreptul la demnitate (art. 72 C.civ.) etc.

Cu toate acestea, deşi aceste drepturi sunt excluse din patrimoniul unei persoane, prin încălcarea lor, cauzându-se un prejudiciu, ia naştere dreptul de creanţă împotriva autorului faptei ilicite, ce constă în repararea prejudiciului produs.

2. Elementele patrimoniului

Pornind de la definiţia dată patrimoniului de Codul civil, rezultă că acesta este alcătuit din două elemente:

– latura activă (activul patrimonial);

– latura pasivă (pasivul patrimonial).

Activul patrimonial cuprinde toate drepturile patrimoniale (exprimabile pecuniar). Poate fi vorba fie despre drepturi reale, precum dreptul de proprietate asupra anumitor bunuri, dreptul de superficie asupra unui teren, dreptul de uzufruct asupra unor bunuri, dreptul de abitaţie asupra unei locuinţe etc., fie despre drepturi de creanţă (drepturi personale), cum ar fi dreptul de a primi suma împrumutată, dreptul de a folosi locuinţa închiriată, dreptul de a încasa chiria pentru bunul dat în locaţiune, dreptul de a folosi bunul dat în comodat, dreptul de a primi preţul lucrului vândut, dreptul de a utiliza energia electrică în urma încheierii unui contract de furnizare a acesteia etc. 

(...)

Drept civil. Succesiuni. Caiet de seminar | Autor: Genoiu Ilioara este o lucrare cu un pronunţat caracter practic, cuprinzând sinteze, probleme de seminar şi bibliografia aferentă.

Sintezele conţin prezentarea sistematizată a problematicii moştenirilor, fiind realizate, în partea finală, inventare ale noutăţilor consacrate de Codul civil în vigoare (prin raportare la Codul civil de la 1864).

În cadrul problemelor de seminar, sunt propuse teme de reflecţie, teme pentru referate, întrebări clasice (posibile subiecte de examen), teste grilă (cu una, cu mai multe variante sau fără vreo variantă corectă de răspuns) şi speţe. Structurată astfel, cartea se doreşte a fi un instrument util pentru studenţii de la programele de studii Drept şi Administraţie publică, ajutându-i pe aceştia să-şi pregătească examenul de semestru la disciplina „Drept succesoral”, examenul de licenţă la disciplina „Drept civil”, precum şi examenele ulterioare absolvirii studiilor de licenţă (precum cel pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii sau cel pentru primirea în profesia de avocat).

EXTRAS:

Test de autoevaluare pentru

Capitolul I

1. Dreptul este:

a) rezultatul evoluţiei societăţii;

b) societatea în ansamblul său;

c) principalul fenomen economic al unei societăţi.

2. Metodologia este:

a) un act normativ;

b) un dat social;

c) o ştiinţă despre metodă.

3. Metodologia cuprinde patru mari componente:

a) logica juridică, logica judiciară, artele juridice, tehnica juridică;

b) fenomene juridice, logica juridică, fenomene politice, logica judiciară;

c) logica juridică, artele juridice, tehnica juridică, fenomene juridico-politice.

4. Logica judiciară :

a) are în vedere sursele dreptului;

b) are în vedere modul de interpretare şi de punere în aplicare a normei juridice;

c) are în vedere modul de redactare a normei de drept.

Răspunsuri la testul de autoevaluare

Răspunsurile corecte sunt:

1 a; 2 c; 3 a; 4 b.

STOC EPUIZAT!