Începând cu 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Noul Cod civil al României care încorporează acum şi dispoziţii privind dreptul familiei.
Ca si noutati avute in vedere si de autoare in lucrarea de fata, se remarca posibilitatea sotilor de a opta intre trei regimuri matrimoniale (regimul comunitatii legale, regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale), renuntandu-se astfel la regimul legal, obligatoriu si imuabil al comunitatii de bunuri; posibilitatea modificarii conventionale a regimului matrimonial ales, precum si posibilitatea schimbarii regimului comunitatii de bunuri, la cererea unuia dintre soti, pe cale judiciara, ca masura de protectie.
Tot ca noutati tratate in lucrare, amintim in aceasta scurta prezentare si reglementarea expresa a logodnei, posibilitatea sotilor de a stipula o clauza de preciput, simplificarea procedurii divortului etc. Reglementare nouă, divorţul în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public a fost prevăzut iniţial în noul Cod civil adoptat de Parlament în 2009, după care a fost preluat prin Legea nr. 202/2010 şi introdus în Codul familiei (art. 38-384). Această modalitate de desfacere a căsătoriei nu presupune intervenţia instanţei de judecată şi se finalizează cu emiterea unui certificat de divorţ [art. 375 alin. (1) şi art. 376 alin. (4) din Noul Cod civil].
Începând cu 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Noul Cod civil al României care încorporează acum şi dispoziţii privind dreptul familiei.
Ca si noutati avute in vedere si de autoare in lucrarea de fata, se remarca posibilitatea sotilor de a opta intre trei regimuri matrimoniale (regimul comunitatii legale, regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale), renuntandu-se astfel la regimul legal, obligatoriu si imuabil al comunitatii de bunuri; posibilitatea modificarii conventionale a regimului matrimonial ales, precum si posibilitatea schimbarii regimului comunitatii de bunuri, la cererea unuia dintre soti, pe cale judiciara, ca masura de protectie.
Tot ca noutati tratate in lucrare, amintim in aceasta scurta prezentare si reglementarea expresa a logodnei, posibilitatea sotilor de a stipula o clauza de preciput, simplificarea procedurii divortului etc. Reglementare nouă, divorţul în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public a fost prevăzut iniţial în noul Cod civil adoptat de Parlament în 2009, după care a fost preluat prin Legea nr. 202/2010 şi introdus în Codul familiei (art. 38-384). Această modalitate de desfacere a căsătoriei nu presupune intervenţia instanţei de judecată şi se finalizează cu emiterea unui certificat de divorţ [art. 375 alin. (1) şi art. 376 alin. (4) din Noul Cod civil].
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator):
75 lei
Formatul de livrare:
Carte in format tiparit
5by Administrator Librarie Juridica, 14 Oct 2012
Comentariile Codului civil: Familia | Carte de Gabriela Cristina Frentiu [2012]75.00 Lei (RON)
Din punct de vedere juridic, familia desemnează "grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţia), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie" - Ion P. Filipescu, "Tratat de dreptul familiei", Editura All, Bucureşti, 1998, pag. 2.
În elaborarea editiei a III-a, apărută în august 2012, s-a avut în vedere tematica recomandata de institutiile abilitate pentru examenul de admitere in barou, sesiunea octombrie 2012.
Ca noutate fata de vechile editii, Editia a III-a a acestui manual de drept civil este structurata in doua parti.
In prima parte se analizeaza tematica care se cere pentru examenele in avocatura din Noul Cod civil - respectiv Aplicabilitatea in timp a Noului Cod civil si Actul Juridic Civil, iar in partea a doua sunt prezentate posibile subiecte de examen si analiza detaliata a acestora, atat conform noului cod civil, cat si conform codului civil anterior, in functie de situatie.
Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL COMENTAT SI ADNOTAT (Art. 2.557-2.664). Cartea a VII-a: Dispoziţii de Drept Internaţional Privat
Autor / Coordonator: Avocat Eduard Dragomir
Colectie: Codul civil al României
Producător: Editura Nomina Lex, Info-Consulting Agency
ISBN: 978-606-8153-32-2
Numar de pagini: 623
Format: 148 X 215
Interior: cusut
Coperta: cartonată, tare, lucioasa
Data lansării: 3 Martie 2012
Disponibilitate:Pe stoc
Prezentare pe scurt: Lucrarea de faţă reprezintă prima publicaţie ce abordează dispozitiile Noului Cod civil al României în materia Dreptului Internaţional Privat. Totodată, pentru întâia oară sunt prezentate şi comentate toate articolele în materie; pentru prima dată, sub fiecare articol s-au introdus note ce cuprind trimiteri la legislaţia conexă cu articolul în cauză (atât din dreptul intern, cât şi din dreptul internaţional), trimiteri de natură a veni în sprijinul avocaţilor şi celorlalte categorii de profesionişti ai dreptului; pentru prima dată în acest domeniu sunt reproduse toate articolele corespondente din reglementarea anterioară, pentru ca oricine să poată analiza schimbările intervenite comparand de sine însuşi noul si vechiul cadru legal; sunt reproduse ad literram dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil; sunt reproduse în citat definiţii doctrinare, acolo unde s-a considerat util; sunt prezentate elemente de drept comparat atât din statele membre ale Uniunii Europene, cât şi din alte state; sunt prezentate în extras şi câteva elemente de jurisprudenţă, atât din dreptul intern, cât şi european; legislaţia Uniunii Europene incidentă în cazul anumitor articole este reprodusă integral. Şi, în final, lucrarea se încheie cu un glosar de termeni şi expresii juridice şi un tabel general de observaţii, corespondenţe şi corelaţii.
Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.
Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:
- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011;
- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil (doar un EXTRAS);
- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (INTEGRAL);
- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);
- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);
- Index alfabetic
Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ulde pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.
Prin lucrarea de faţă, autorul pune în discuţie probleme cu privire la care in sistemul legislativ anterior (Codul civil de la 1864) nu exista un punct de vedere unitar, precum momentul producerii efectului constitutiv in cazul uzucapiunii tabulare si extratabulare sau posibilitatea dobandirii dreptului prin uzucapiune (tabulara sau extratabulara) pe calea de aparare (exceptie), in regimul de carte funciara cu efect constitutiv, precum si ultimele modificari ale Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 (dispuse prin Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/2010) referitoare la inscrierea in cartea funciara a posesiei de fapt, respectiv o noua forma a uzucapiunii cu termen al posesiei de 5 ani, in cazul posesiilor de fapt inscrise in cartea funciara.
Lucrarea de faţă, intitulată sugestiv „Uzucapiunea. Aspecte teoretice şi jurisprudenţă, îşi propune a răspunde, prin argumente doctrinare şi de practică judiciară, mai multor întrebări, precum: Ce este uzucapiunea?; Care este importanţa uzucapiunii în dreptul civil român?; Câte tipuri de uzucapiune cunoaşte sistemul nostru de drept?; Care sunt condiţiile cerute de lege pentru a opera uzucapiunea?; Care este modul de calcul al termenului în materie de uzucapiune?; Care sunt efectele uzucapiunii? etc.
Încă de la începutul parcurgerii materiei ar trebui să reţinem, pe scurt, că prescripţia, lato sensu, nu este altceva decât un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, în condiţiile stabilite de lege. Aceasta este o definiţie generală care, deşi pare ambiguă, ne-o dă chiar art. 1837 din Codul civil în vigoare.
Pentru a lămuri lucrurile, trebuie să înţelegem de la început că vorbim despre prescripţia achizitivă, numită şi uzucapiune, atunci când împlinirea termenului conduce la dobândirea unui drept şi avem în vedere prescripţia extinctivă atunci când împlinirea unui termen permite exonerarea debitorului de îndeplinirea unei obligaţii. Timpul este, astfel, elementul cheie esenţial, în ambele cazuri, servind fie la dobândirea, fie la pierderea dreptului.
1. Noţiunea de „garanţie”. Noţiunea de „garanţie personală”. Garantarea obligaţiilor a apărut iniţial ca urmare a interesului creditorului de a fi asigurat împotriva riscului insolvabilităţii debitorului, întrucât raţiunea finală a oricărei obligaţii o reprezintă executarea ei, ulterior noţiunea de garantare a obligaţiilor fiind extinsă şi asupra mijloacelor sau procedeelor ce nu sunt menite neapărat a-l apăra direct pe creditor de insolvabilitatea debitorului său, ci doar a uşura executarea obligaţiei (spre exemplu, clauza penală sau arvuna).
Dacă până la intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 clasificarea garanţiilor în personale şi reale era o creaţie a doctrinei, actuala reglementare împarte instituţia garanţiilor în două mari categorii: pe de o parte, garanţiile personale, iar, pe de altă parte, privilegiile şi garanţiile reale, fără însă a da o definiţie sau măcar a contura caracterele juridice ale acestor categorii de garanţii.
Caracterele garanţiilor personale nu se pot desprinde nici măcar din enumerarea tipurilor de garanţii personale făcută de art. 2279 C. civ., această enumerare nefiind limitativă, pe lângă fideiusiune şi garanţiile autonome putând intra în categoria garanţiilor personale şi alte garanţii „anume prevăzute de lege”.
În literatura juridică se afirmă faptul că în materia garanţiilor personale legiuitorul a lăsat deschisă poarta inovaţiei, întrucât adaptarea practicilor bancare la cerinţele pieţei permite diversificarea şi a instrumentelor de garantare, cu perspectiva de a deveni instituţii juridice reglementate la nivel legislativ, iar nu doar uzanţe bancare.
Codul civil nu cuprinde nici măcar criteriul în funcţie de care o garanţie ar putea fi calificată drept garanţie personală, însă acest lucru nu prezintă o importanţă deosebită, întrucât, spre deosebire de privilegii şi garanţiile reale, în privinţa garanţiilor personale legiuitorul nu a încercat crearea unui regim juridic unitar.
Aşadar, toate garanţiile personale (cu excepţia fideiusiunii şi a garanţiilor autonome) reglementate prin legi speciale vor avea regimul juridic prevăzut de legea respectivă, prevederile Codului civil urmând a se aplica numai dacă prin legea specială se face trimitere expresă la dispoziţiile sale.
Lucrarea Comentariile Codului civil | Proprietatea comuna si proprietatea periodica | Autor: Simona Gina Pietreanu prezinta institutia proprietatii comune, astfel cum este reglementata in noul Cod civil, cu cele doua forme ale sale, respectiv coproprietatea si devalmasia, si surprinde atat elementele de continuitate preluate din dispozitiile anterioare, cat si elementele de noutate care sunt importante sub aspectul efectelor juridice pe care le implica.
Astfel, coproprietatea obisnuita este in prezent reglementata, valorificandu-se bogata jurisprudenta in materie si unele solutii anticipate de doctrina. Ca elemente de noutate in aceasta materie semnalam, de exemplu, amendarea regulii unanimitatii si consacrarea sanctiunii inopozabilitatii. Cu o singura exceptie, noul Cod civil reglementeaza de asemenea toate cazurile de coproprietate fortata care in mod traditional erau astfel calificate.
Sunt prezentate pe larg cele mai importante cazuri de coproprietate fortata, dar si regimul juridic al amintirilor de familie si regimul juridic obligatoriu al proprietatii periodice, reglementata ca un caz de coproprietate fortata.
De asemenea, importante elemente de noutate sunt cuprinse si in materia partajului, care a dobandit prin noul Cod civil caracter constitutiv de drepturi; in mod corespunzator au fost consacrate stramutarea garantiilor constituite asupra cotelor-parti si obligatia de garantie pentru evictiune si vicii ascunse intre coproprietari.
Sistematizarea pe institutii ofera fiecarei carti avantajul unei relative „independente” fata de celelalte volume din cadrul colectiei şi lasa autorilor libertate pentru analiza mai ampla a subiectelor alese.
Intreaga serie de comentarii este insotita de abordarea practica a subiectelor, toate aceste lucrari fiind gandite spre a servi ca instrumente de lucru pentru judecatori, avocati, notari, consilieri juridici, registratori de carte funciara şi celelalte categorii de practicieni ai dreptului.
Persoana juridică este cârmuită de legea sa naţională, care determină statutul persoanei juridice prin care se înţelege ansamblul problemelor privind persoana juridică supuse reglementării legii sale naţionale. Prin urmare, orice persoană juridică are un statut personal care este determinat de legea sa naţională.
Aceasta lucrare îşi propune să prezinte, de o manieră accesibilă şi cuprinzătoare, publicului larg, aspectele juridice pe care le presupune vocaţia (chemarea) la moştenire a soţului supravieţuitor. În acest sens, sunt analizate, in detaliu, din perspectiva drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor:
- condiţiile cerute de lege pentru ca acesta să-l poată moşteni pe soţul defunct;
- categoriile de drepturi succesorale de care beneficiază în puterea legii şi caracterele juridice pe care acestea le prezintă;
- dreptul de opţiune succesorală, cu cele două valenţe ale sale (acceptarea şi renunţarea la moştenire);
- petiţia de ereditate şi certificatul de moştenitor;
- partajul succesoral.
Aceasta carte este concepută pentru uzul oricărei persoane interesate, recomandată, în egală măsură, juriştilor şi studenţilor de la facultăţile de profil, oferindu-le acestora o abordare corespunzătoare a unei instituţii juridice importante a dreptului succesoral, anume drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor.
1. Definiţie. Dreptul de proprietate privată este „dreptul real principal care conferă titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie (ius possidendi, ius utendi, ius fruendi şi ius abutendi) asupra bunului apropriat în formă privată, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu, cu respectarea limitelor materiale şi a celor juridice”.
Această definiţie reflectă într‑un mod fidel dispoziţiile art. 555 alin.(1) NCC, care prevăd: „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege” şi valorifică doctrina şi jurisprudenţa create sub imperiul art. 480 C.civ. 1864, conform căruia: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.
În mod tradiţional şi constant, doctrina s‑a preocupat de studiul acestui drept real principal, care, practic, guvernează întregul sistem al drepturilor reale şi chiar al drepturilor subiective, în general. Astfel, s‑a arătat că: „Proprietatea este cel mai puternic şi mai complet drept real, fiindcă ea singură permite unei persoane să extragă dintr‑un lucru toată utilitatea juridică pe care acel lucru o poate da. Şi această utilitate juridică se poate rezuma în următoarele trei puncte: a) în primul rând, proprietarul poate uza de lucrul său; b) în al doilea rând, proprietarul poate extrage venituri din acel lucru; c) în sfârşit, proprietarul poate distruge lucrul, fie materialmente, în substanţa sa reală, fie juridiceşte, adică în calitatea sa de element patrimonial, înstrăinându‑l. Romanii numeau aceste trei atribute ale proprietăţii: ius utendi, ius fruendi et ius abutendi, sau usus, fructus şi abusus”.