Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.
Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.
ALBINELE ŞI ALBINĂRITUL
Ghidul Începătorului
- CUPRINS -
Capitolul 1: CREŞTEREA ALBINELOR
1.1. Scurt istoric
1.2. Încadrarea sistematică
1.3. Morfologia şi anatomia albinei
1.3. a. Capul albinei
1.3. b. Toracele
1.3. c. Abdomenul
1.3.1. Aparatul digestiv
1.3.2.Aparatul respirator
1.3.3. Sistemul nervos
1.3.4. Sistemul circulator
1.3.5. Aparatul reproducător
1.3.6. Aparatul de semnalizare
1.3.7. Aparatul muscular
1.3.8. Organele de simţ
1.3.9. Sistemul neuroendocrin
1.4. Ciclul de viaţă
1.5. Organizarea stupului
1.5.1. Matca sau regina
1.5.2. Trântorii
1.5.3. Albinele lucrătoare
Capitolul 2. ABC ÎN STUPĂRIT
2.1. Primii paşi
2.2. Amplasarea stupinei sau a primilor stupi
2.3. Alegerea stupilor
2.3.1. Stupul orizontal
2.3.2. Stupul vertical
2.3.3. Stupul multietajat-sau ME
2.4. Alegerea familiei de albine
2.5. Uneltele şi echipamentele folosite în apicultură
2.6. Hrănirea albinelor
2.6.1. Ghemul de albine pentru iernare
2.6.2. Izolarea termică a cuibului
2.6.3. Calitatea hranei
2. 6.4. Pregătirea rezervelor naturale de miere şi păstură
2.6.4.1. Hrănirea de completare
2.6.4.2. Hranirile de necesitate
2.6.4.3. Hranirea de stimulare
2.6.4.4. Hrănirea energo-proteică pentru creşterea mătcilor
2.6.4.5. Stimularea de atracţie
2.6.4.6. Hrănirea medicamentoasă
2.6.4.7. Amestecurile proteice
2.6.5. Tipuri de hrănitoare
2.7. Reproducţia albinelor
2.7.1. Roirea naturala
2.7.2. Roirea artificiala
2.8. Calendar apicol
2.9. Bolile, malformaţiile, intoxicaţiile şi tratamente
2.9.1. Cauzele greşelilor
2.9.2. Boli necontagioase
2.9.2.1. Boala de mai
2.9.2.2. Diareea albinelor
2.9.2.3. Anomaliile mătcilor
2.9.3. Boli contagioase
2.9.3.1. Boli virotice
2.9.3.1.1. Boala neagră
2.9.3.1.2. Boala în sac sau puietul saciform
2.9. 3.1.3. Boala aripilor deformate
2.9.3.1.4. Alte virusuri
2.9.3.2. Boli bacteriene
2.9. 3.2.1. Loca americană
2.9.3.2.2. Loca europeană
2.9.3.2.3. Septicemia
2.9.3.2.4. Paratifoza sau salmoneloza
2.9.3.3. Boli micotice
2.9.3.3.1. Ascosferoza
2.9.3.3.2. Asperciloza
2.9.3.3.3. Melanoza
2.9.4. Boli parazite şi intoxicaţii
2.9.4.1. Nosemoza
2.9.4.2. Amoebioza
2.9.4.3. Acarioza
2.9.4.4. Brauloza
2.9.4.5. Varooza
2.9.4.6. Senatoinoza
2.9.4.7.Triungulinoza
2.9.4.8. Intoxicaţii
2.10. Dăunătorii şi duşmanii albinelor
2.10.1. Găselniţa sau molia fagurilor
2.10.2. Fluturele cap de mort
2.10.3. Viespi
2.10.4. Lupul albinelor
2.10.5. Furnici
2.10.6. Urechelniţa comună
2.10.7. Păsări
2.10.8. Şoareci sau muride şi chiţcanii
2.10.9. Batracieni şi reptile
2.10.10. Alţi dăunători
Capitolul 3. ÎNŢEPĂTURI DE ALBINE ŞI MĂSURI DE PRIM AJUTOR
Capitolul 4. CURIOZITĂŢI DESPRE ALBINE
Bibliografie
Titlul cartii:
Albinele si albinaritul. Ghidul incepatorului
Numele autorului/lor:
Dr. Ing. Ioana Tudor
Editura:
Gramen
Data aparitiei:
2011
Numar de pagini:
296, Full Color
ISBN:
978-606-92709-5-0
Format:
16,5 cm /15 cm
Tip coperta:
Coperta cartonata, laminata, interior cusut, interior full color
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator):
43
Formatul de livrare:
Carte tiparita
5by Administrator, 21 Oct 2011
Albinele si albinaritul. Ghidul incepatorului (Carte de Ioana Tudor). Editura Gramen, 201143.00 Lei (RON)
Persoanele interesate sa practice sau doar sa aiba idee despre ceea ce inseamna albinaritul, vor regasi in aceasta carte raspuns la toate intrebarile. Pentru apicultor, lucrul cu albinele nu este numai o indeletnicire secundara, ci poate fi o meserie permanenta cu rezultate foarte satisfacatoare (financiare si nu numai).
Carnea şi ouăle de prepeliţa, fiind recunoscute pentru efectele benefice din punct de vedere medical, dar şi al gustului foarte bun, au ajuns să fie extrem de solicitate pe piaţa mondială. Indiferent din ce colţ al lumii eşti şi indiferent de zona în care locuieşti, sau ai vrea să fii şi să-ţi pui temelia unui bussines, creşterea prepeliţelor este una dintre acele afaceri pe care le puteţi demara şi dezvolta cu eforturi minime.
CAFEAUA, Autor: Ana Tomescu, Editura Gramen, Bucuresti, 2010.
Lucrarea este o invitaţie la o ceşcuţă de cafea şi la câteva pagini de lectură care prefigurează o călătorie pe drumul cafelei, drum care străbate meridianele şi paralelele pământului dar şi meridianele şi paralelele timpului.
Titlul lucrării:Cultura Trandafirilor pentru flori tăiate şi decor
Autori: Inginer Constanţa Argatu; Doctor biolog Ana Tomescu
Producător: Editura GRAMEN, Grupul Editorial Info-Consulting Agency
ISBN: 978-606-92709-6-7
Numar de pagini: 172
Format: 16,5 cm X 15 cm
Interior: cusut, full color, hartie de calitate superioara
Coperta: cartonată, tare, lucioasa
Data lansării: 21 Mai 2012
Disponibilitate:Cartea este pe stoc!
<<Trandafirul, floarea pe care au cântat-o poeţii tuturor timpurilor, îşi găseşte astăzi, în civilizaţia trepidantă a omului modern, îndrăgostit de natură şi frumos, un loc aparte prin diversitatea coloristică, expresivitatea şi parfumul inegalabil al florilor sale.
Obiect al muncii şi de studiu pentru cercetătorii şi horticultorii profesionişti, sau hobbz pentru amatori, trandafirul însoţeşte prin farmecul florilor sale viaţa familială şi socială de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.
Trandafirul este din ce în ce mai prezent în toate manifestările vieţii omului, atât pentru decorul grădinilor şi parcurilor, cât şi pentru ornarea şi decorarea interioarelor, ca floare tăiată.
În această lucrare, care se doreşte clară, concisă şi accesibilă, sunt prezentate succint etapele ce trebuie parcurse pentru obţinerea de culturi de trandafiri pentru flori tăiate şi decor>>.
Miceliul de ciuperci este un preparat biologic ce se obţine în condiţii sterile de laborator şi care, plasat într-un microclimat optim, poate reproduce ciuperca din care a provenit: specia, tulpina sau hibridul respectiv.
Încă din anul 1588 ne-au rămas referinţe scrise despre specialişti ce şi-au pus întrebări asupra ciupercilor şi mai ales a modului lor de înmulţire. În anul 1925 în Olanda, Haarten este specialistul ce a introdus noţiunea de miceliu.
În ţara noastră primul miceliu s-a produs în sistem clasic pe gunoi de cabaline sau pe compost, în cilindri de sticlă de unde, după incubare, era scos sub formă de role, ambalat şi expediat în vederea însămânţării. Pentru a fi însămânţat se mărunţea şi se amesteca cu compostul. După anul 1977 s-a trecut şi în ţara noastră la producerea industrială a miceliului pe seminţe de cereale (orz, grâu) sau aşa-zisul miceliu granulat.
Această carte este prima lucrare integrală de acest fel din ţara noastră, cu referire directă la producerea miceliului comercial de ciuperci comestibile şi medicinale dar şi cu descrierea şi a celorlalte etape intermediare până la obţinerea acestuia: prelevare de ţesut, recoltare de spori, factorii care influenţează creşterea miceliului, preparare de medii de cultură sau de laborator, inocularea şi transferul miceliului pe mediul de cultură, obţinere de culturi pure, de inocul ş.a.
În cadrul etapelor producerii miceliului de ciuperci se face distincţie între două faze: faza nesterilă şi faza sterilă de lucru. În ultimii 80 ani tehnologia de producere a miceliului s-a perfecţionat continuu, trecând de la utilizarea cerealelor, la suport lignicol, artificial şi până la miceliu lichid.
Miceliul se obţine într-un laborator, unde se lucrează în condiţii foarte stricte de igienă şi de aici a decurs şi înlocuirea lucrărilor manuale cu automatizare şi intervenţie umană minimă. Sunt prezentate şi consecinţele unei igiene precare, adică apariţia unor ciuperci facultativ parazite şi saprofite cele mai răspândite pe suportul de creştere al miceliului comercial, ce produc mucegaiuri de diverse culori: verde, roşu, galben, negru, alb, carmin, orange, precum şi prevenirea şi combaterea acestora.
Alături de tehnologia de obţinere a miceliului în sistem intensiv este abordată pentru prima dată şi metoda obţinerii miceliului în sistem gospodăresc sau casnic, pentru amatorii şi iubitorii de ciuperci.
Prezenta lucrare se doreşte a trage şi un semnal de alarmă ce s-ar putea să ajungă la cunoştinţa investitorilor, precum că în ţara noastră nu există o Staţie de produs miceliu comercial cu tehnologie de ultimă generaţie.
Lucrarea cuprinde 7 capitole, ultimul fiind dedicat descrierii şi prezentării principalelor tulpini şi hibrizi de ciuperci cultivate ca specii comestibile şi/sau medicinale. S-au prezentat hibrizi din 5 specii de Agaricus, din 10 specii de Pleurotus, alături de Lentinus edodes sau shiitake şi din alte aproape 20 de specii de ciuperci, cu provenienţă din diferite ţări europene, asiatice sau americane.
Editura Gramen impreuna cu Editura Nomina Lex reunesc in cadrul acestui pachet promotional 6 carti scrise de singurul specialist roman in domeniu - Dr. ing. Ioana Tudor - ce contin o baza de documentare utila acelora care vor sa porneasca o afacere in domeniul ciupercilordar si acelora care desfasoara deja activitati in acest domeniu.
Comandand acest pachet veti primi acum la un pret promotional urmatoarele lucrari in format tiparit:
1. Miceliul de ciuperci. Ghid de producere a miceliului in sistem intensiv si clasic, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Gramen, Bucuresti, 2012 (Pret de coperta: 39 Lei);
2. Cultura ciupercilor pentru incepatori, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 23 Lei);
3. Cultura ciupercilor Pleurotus, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 22 Lei);
4. Trufele - O afacere profitabila pe termen lung, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 20 Lei);
5. O noua afacere cu ciuperci: Cultura ciupercilor Shiitake - Lentinus Edodes sau Ciuperca logevitatii. Ghid practic pentru incepatori si avansati , Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura GRAMEN, 2014 (Pret de coperta: 45 Lei);
6. Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 17 Lei).
Nucul, alunul si migdalul, aceasta trinitate vegetala, a fost alaturi de om de-a lungul evolutiei sale biologice, asigurand prin fructele lor un element vital: proteina.
Acum se stie ca doar soia depaseste continutul in substante proteice al celor trei plante pomicole.
Apreciem ca marele public, iubitorii de pomi, vor gasi si alte date favorabile pentru a le indragi si a contribi la extinderea lor.
Cartea de fata sintetizeaza cunostintele acumulate de distinsi cercetaori din statiunile experimentale pomicole si de la catedrele de invatamant superior, specialisti in domeniul nuciculturii din Romania, caraora le multumim si pe aceasta cale pentru pasiunea dedicata nucului, alunului si migdalului.
Lucrare cuprinde: Legea apiculturii nr. 89 din 28 aprilie 1998, actualizata 2012; Regulamentul privind organizarea stupăritului în România; Programul National Apicol 2011-2013; Programul de ameliorare a albinelor din România; Normele privind denumirea, descrierea, definirea, caracteristicile şi compoziţia mierii şi multe alte acte normative utile apicultorilor.
Grecii antici spuneau despre miere că este un dar al zeilor, care este adunat de către albine din roua de pe flori, fiind o rămăşiță de la ospețele nocturne ale nimfelor. Indienii considerau mierea o materializare a razelor de lumină, materializare care hrăneşte nu doar corpul, ci şi mintea şi sufletul, fiind din acest motiv cel dintâi dintre alimente.
În Evul Mediu, se credea că mierea este sintetizat ă de către albine dintr-o esență subtilă a florilor, pe care doar ele aveau puterea să ocapteze şi apoi să o transforme în acel lichid chihlimbariu. Prin secolul al XIX-lea, s-au facut primele analize careau stabilit că mierea este o combinație de zaharuri simple.
Biochimistul american, T.H. Weller, afirma că „nici cu aparatura sofisticată din secolul al XXI-lea nu poate fi încă sintetizat un produs care să se apropie prin compoziția sa biochimică şi prin calitățile biologice de miere, care constituie încă un mare mister pentru ştiință”. Din vremuri străvechi, omul a descoperit mierea şi produsele stupului de albine nunumai ca aliment, ci şi ca medicament.
Apicultura era practicată încă din secolul al VII-lea î.Hr., existând o serie de mărturii în acest sens. Tăblițele mesopotamiene, ca şi papirusurile egiptene, menționează, printre altele, faptul că mierea şi ceara de albine erau folosite ca medicamente. La originea sa, mierea era rară, fiind rezervată la început în serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrăni animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romană abundă în menționări despre mierea de albine şi utilizarea ei medicală; fiind creată o adevarată mitologie în jurul acesteia şi subliniindu-se numeroasele sale proprietăți medicinale. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai târziu Pliniu, Galien şi Dioscoride vorbesc de asemenea, despre miere, ca fiind folosită într-o serie de boli.
În epoca modernă, prin stupăritul rațional, au fost puse în valoare şi celelalte produse apicole: lăptişorul de matcă, polenul, veninul de albine etc., ajungându-se la clasificarea lor în produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, păstura, lăptişorul de matcă) şi produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceară, unguente, tincturi, drageuri)...
Apiterapia inseamna tratarea celor mai diverse afectiuni cu produse apicole naturale, fara nicio prelucrare, sau cu extracte , combinatii ale acestora ori cu medicamente apiterapice standard.
Este o alternativa naturala la tratament, fundamentata stiintific prin nenumarate studii si experimente clinice. Produsele apicole au o mare paleta de proprietati biologice si actiuni farmacologice benefice in mentinerea sanatatii corpului omenesc.
(...)
In Romania, apicultura si apiterapia sunt cunoscute de pe vremea dacilor. Simbolul albinei conferea caracterul de specificitate al dacilor si al grecilor colini de la Pontul Euxin, actualmente Dobrogea. In zilele noastre, apicultura si apiterapia din Romania sunt dezvoltate si renumite pe tot globul, datorita oamenilor de stiinta romani de foarte mare valoare.
Cresterea albinelor este o indeletnicire fascinanta, provocatoare si plina de satisfactii. Colectarea mierii este doar o mica parte a ei. Eu insa iubesc restul procesului; sa inveti sa traiesti cu albinele tale, sa te bucuri de privilegiul de a patrunde in stup si, mai presus de orice, sa le tii in viata. Nu este intotdeauna usor. O parte din sarcina apicultorului este sa invete sa faca fata neajunsurilor. Dar, prin aceasta carte, Clair si Adrian sunt alaturi de dumneavoastra. Asa ca sunteti pe maini bune.
arbori, arbusti, plante perene, flori de gradina, camera, balcon si ghiveci, legume si plante aromate
CARTE APARUTA IN 2013
De ce aveti nevoie sa cultivati plante?!
Se va face diferenta intre cele doua moduri de inmultire a plantelor, respectiv din seminte, cunoscuta si ca reproducere generativa sau sexuata, si inmultirea vegetativa sau asexuata, prin care bucatile de planta desprinse sau taiate din planta mama se dezvolta ulterior ca plante independente.
Ce tip de inmultire alegeti, vegetativa sau generativa, depinde de mai multi factori. Un rol important il joaca optiunile spatiale si uneltele aflate la dispozitia gradinarului. De exemplu, aveti o mica sera in gradina? In mod special trebuie sa va ganditi ce tip de inmultire este mai bine de aplicat speciilor sau varietatilor de plante pe care le aveti, ce va oferi pe viitor cele mai puternice si sanatoase plante.
Unele plante pot creste frumos si fara echipament sau containere speciale. Este suficient sa le oferiti un loc la fereastra sau un spatiu mai protejat in gradina, plantelor lemnoase, unde se pot inmulti prin seminte. La alte plante sau alte metode de inmultire, ca cea prin butasi, veti avea totusi nevoie de unelte si containere.
Biblia, Coranul, manuscrisele Orientale, scrierile Greciei Antice, ale Romei Antice, ţările din Orientul Mijlociu au lăudat de-a lungul timpului virtuţile mierii, polenului, produselor stupului în general ca sursă şi garanţie pentru sănătatea oamenilor. În fiecare teritoriu populat exista aceeaşi credinţă legată de puterile miraculoase ale mierii utilizată atât ca aliment cât şi ca medicament. In acest context si vand in vedere importanta mierii, lucrarea de faţă poate reprezenta o sursă de documentare excelentă atât pentru consumatori, cat si pentru apicultori.
Prin intermediul a 130 de poze (Autor foto: Josef Wolters) reprezentative, expresive si al descrierilor succinte si cuprinzatoare, vor fi prezentate in aceasta carte toate rasele de iepuri recunoscute pana in prezent de (ZDK) Asociatia Centrala a Crescatorilor de iepuri din Germania.
Astfel, sunt precizate provenienta rasei, caracteristicile principale, defectele usoare si defectele grave, particularitatile femelei precum si scopul cresterii lor, raspandirea, spatiul necesar si prolificitatea fiecarei rase.
In trecut se stia ca mierea era medicament, hrana, energizant, ofranda, provizie pentru drum, iar in Evul Mediu era la fel de scumpa ca sarea.
In zilele noastre o putem considera un produs de bunastare personala (welness), foarte bogata in substante bioactive si benefice pentru sanatate, ale caror efecte asupra organismului si metabolismului uman sunt studiate din ce in ce mai mult de oamenii de stiinta, cu rezultate din ce in ce mau surprinzatoare.
Indiferent de locul de unde culeg albinele polen, in tara noastra (se refera la Germania) nu exista nicio zona sau regiune care sa dispuna neintrerupt, din primavara pana toamna tarziu, de resurse melifere. Zonele care abunda de cules din belsug toamna tarziu lasa primavara albinele fara hrana. Chiar si orasele cu resurse melifere bogate si diversificate isi epuizeaza izvoarele de nectar la putin timp dupa solstitiul de vara. Alternativa ramane stuparitul pastoral.
Ca polenizator al plantelor salbatice si de cultura, albina lucratoare isi are rolul ei bine stabilit in echilibrul naturii. Ea ocupa un loc important si in ceea ce priveste producerea mierii, polenului, cerii si propolisului, atat de utile in domeniul alimentatiei si al terapiei naturiste. Numai albinele sanatoase si o colonie sanatoasa de albine pot indeplini aceste calitati.
În zilele noastre, acvacultura joacă un rol important în aprovizionarea cu peşte pe plan mondial, datorită evoluţiei tehnologiilor de creştere şi de procesare. Estimările date de Food and Agriculture Organization (FAO), arată că 47% din cantitatea de peşte consumată de om, provine din acvacultură.
Având în vedere că populaţia mondială va creşte numeric în următoarele decenii, cererea de peşte va fi tot mai mare. Capturile de peşte sălbatic sunt deja exploatate la maximum, acvacultura trebuind să facă faţă cererilor; dar, pentru ca această ramură să fie durabilă, trebuie să punem bazele unor crescătorii asigurătoare.
Principalele specializări ale pisciculturii sunt: Salmonicultura, Cyprinicultura, Sandrocultura, Vallicultura ş.a.
Cyprinicultura, care formează şi obiectul lucrării de faţă, defineşte activitatea de creştere controlată a speciilor de peşti din familia Cyprinidae şi este una din componentele de bază ale acvaculturii.
În afară de producţia de carne, ficat gras şi puf, fermierii pot lua în calcul şi varianta de a se orienta spre creşterea gâştelor de reproducţie şi producerea de boboci vii, la o mare căutare pe piaţa din România care în prezent este dominată de bobocii de gâscă din import (în special Ungaria şi Italia), vânduţi către cumpărătorii finali în acest moment la preturi de 20-25 lei/boboc de o zi. În acest caz un mare avantaj îl reprezintă şi durata mai mare de timp în care păsările sunt apte pentru reproducţie (4-5 ani sau chiar mai mult, comparativ cu găinile sau curcile de reproducţie, de exemplu, care trebuie înlocuite după un an).