Cercetarea penala | Criminalistica. Teorie si practica | Indrumar complet de cercetare penala | Autor: Vasile Berchesan

Criminalistica este o stiinta ce se detaşează de stiintele juridice şi de cele ale naturii, constituindu-se totodată ca o ştiinţă de legătură între ele.

Ea foloseşte mijloace de studiu împrumutate de la ştiinţele naturii, de la ştiinţele exacte (matematica, fi zica şi chimia), dar în acelaşi timp îşi creează metode proprii de investigare, precum şi procedee tactice pentru descoperirea infracţiunilor şi dovedirea vinovăţiei infractorilor.

EXTRAS:

Prin competenţa penală se înţelege capacitatea obiectivă pe care o are fiecare organ să concureze la realizarea justiţiei represive, de a îndeplini anumite acte procedurale.

Cu alte cuvinte, a stabili competenţa unei instanţe în materie penală, înseamnă a determina care sunt cauzele pe care ea le poate judeca.

La elaborarea tratatului au fost avute în vedere numeroase surse doctrinare şi legislative. Din perspectivă legislativă, subliniem faptul că tratatul cuprinde şi modificările Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Totodată, sun prezentate şi numeroase hotărâri din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi unele elemente dinpractica judiciară internă.

Tratatul de faţă se adresează, în aceeaşi măsură, atât teoreticienilor, cât şi practicienilor dreptului, el fiind, totodată, deosebit de util masteranzilor şi doctoranzilor, dar şi studenţilor la drept care doresc să aprofundeze cunoştinţele în materie dreptului procesual penal român. 

Pachetul 6 CARTI PROCEDURA PENALA (Th. Mrejeru) este oferta exclusiva a Editurii Nomina Lex si poate fi achizitionat cu o reducere substantiala!

Din pachet fac parte 6 titluri ale aceluiasi autor - Theodor Mrejeru, in domeniul procedurii penale:

1. Tratat de drept procesual penal.

2. Partea generala Actiunile in procesul penal - editia a II-a

3. Competenta in materie penala

4. Judecata penala in prima instanta

5. Probele in procesul penal

6. Reabilitarea. Procedura speciala in procesul penal

EXTRAS:

Introducere

Dintre toate infracţiunile, evaziunea fiscală este, cu siguranţă, cea care beneficiază de cea mai mare clemenţă din partea opiniei publice.

Cu toate acestea, evaziunea fiscală este o infracţiune care, din punct de vedere economic, face cele mai multe victime. Aceasta diminuează resursele financiare necesare finanţării cheltuielilor publice şi creează distorsiuni concurenţiale şi inegalităţi în detrimentul contribuabililor de bună-credinţă care înţeleg să-şi declare veniturile şi/sau bunurile impozabile şi să-şi plătească taxele şi impozitele aferente.

Efectele acestei infracţiuni se văd foarte bine mai ales în aceste momente de criză financiară, când, din lipsa resurselor, au loc disponibilizări de personal, reduceri de salarii, pensii etc.

Lucrarea prezintă într-o manieră practică fenomenul evaziunii fiscale. Pentru o mai bună înţelegere a textului legal, cât şi a modalităţilor de comitere a infracţiunilor, au fost folosite foarte multe exemple. În acest fel, cititorul poate privi legea cu ochii practicianului, poate înţelege legea prin prisma realităţilor sociale.

Originalitatea abordării nu rezidă doar în ideile expuse, ci şi în modul de analiză, care îmbină partea de contabilitate cu partea juridică. De altfel, o analiză serioasă a acestei probleme nu poate să facă abstracţie nici de partea juridică, nici de partea de contabilitate, mai ales că în contabilitate lucrurile sunt privite altfel decât în juridic (existând şi un principiu al prevalenţei economicului asupra juridicului).

Lucrarea este structurată în 5 capitole.

În primul capitol a fost analizată noţiunea de evaziune fiscală, făcându-se distincţie între noţiunea de evaziune fiscală şi cea de optimizare fiscală, această din urmă noţiune fiind analizată de alţi autori sub denumirea de „evaziune fiscală legală”. În plus, au fost prezentate cauzele evaziunii fiscale, aspect foarte important în lupta de combatere a acestui fenomen, întrucât o boală nu poate fi tratată eficient decât dacă se cunosc cauzele, sau, altfel spus, un tratament adecvat ţine cont nu numai de simptome, ci şi de cauze.

(...)

Lucrarea Ghid de cercetare penala. Editia aII-a | Autor: Dumitru Mirel este structurată în două părţi:

Prima reuneste aspecte teoretice relevante pentru organele de cercetare penală, iar cea de-a doua este practică, cuprinzând peste 200 de formulare şi modele de urmărire penală şi acte procesuale. Demersul autorului este motivat de dorinţa de a oferi un îndrumar practic pentru cei care debutează în profesie (absolvenţi ai facultăţilor de drept, dar mai ales ai Academiei de Poliţie), dar şi de a veni în sprijinul organelor de cercetare penală sau avocaţilor care activează în domeniul penal, prin sistematizarea pe capitole a celor mai uzuale formulare şi acte procesuale.

Prezenta editie, a 2-a a Ghidului a fost actualizată cu următoarele elemente de noutate:

- Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor;

- Noul Cod civil;

- Noul Cod de procedură civilă;

- Legea nr. 28/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea îmbunătăţirii activităţii de valorificare a bunurilor sechestrate;

- Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Lucrarea Dictionar de droguri. Editia a II-a prezinta caracter enciclopedic, adresandu-se publicului larg, dar si acelui segment de profesionisti care, în virtutea responsabilitatilor profesionale (pedagogi, medici, juristi, lucratori sociali, politisti), se vor pleca asupra lui in scopul insusirii terminologiei corecte.

Dictionarul cuprinde si notiuni de data recenta privind eforturile desfasurate de autoritatile competente romanesti de a preveni si combate fenomenul creat de droguri si care au la baza noile conventii internationale la care tara noastra este parte.

Drept penal. Partea generala. Partea speciala. Editia a III-a | Carte de: Udroiu Mihail este o lucrare ce păstrează stilul clar, concis, dar exhaustiv al ediţiilor anterioare şi aduce multiple explicaţii suplimentare unor instituţii deja existente, acoperind astfel întreaga tematică solicitată la examenele de licenţă, admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, în magistratură sau avocatură, promovare în funcţii de execuţie a magistraţilor, la examenul de capacitate al magistraţilor stagiari, respectiv definitivat al avocaţilor stagiari.

Este o carte indispensabilă pentru studenţi, dar şi pentru practicieni, a treia ediţie oferă cele mai recente soluţii jurisprudenţiale, dar şi comentarii suplimentare ale unor soluţii ale practicii judiciare. De asemenea, aceasta carte prezintă avantajul unei actualizări prin raportare la cea mai recentă legislaţie în vigoare, incluzând şi modificările aduse prin Legea nr. 202/2010 („Mica reformă”) precum şi deciziile Curţii Constituţionale cu privire la aceasta.

Intrarea în vigoare a Noului Cod Civil la 1 octombrie 2011 a impus adaptarea comentariilor la noile realităţi juridice, având în vedere efectele pe care unele instituţii de drept penal le produc în materie civilă (de pildă, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei), sau legătură intrinsecă dintre unele infracţiuni şi noul regim al bunurilor. 

Lucrarea Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Jurisprudenta comentata | Autor: Cotoi Florin este constituita dintr-o scurta prezentare teoretică, urmată de o sinteză de jurisprudenţă, cuprinzând în special hotărâri pronunţate de curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv deciziile prin care s-au soluţionat recursurile în interesul legii.

Pentru a evidenţia dificultăţile aplicării prevederilor art. 1601-16010 din Codul de procedură penală, lucrarea cuprinde şi hotărâri prin care aceeaşi problemă de drept a primit rezolvări diferite, de interes în aceste cazuri fiind considerentele ce au stat la baza soluţiilor respective.

Totodata, cartea include şi o prezentare a controlului judiciar, reglementat în noul Cod de procedură penală ca o măsură preventivă.

În ultimul deceniu, traficul de fiinţe umane a devenit o problemă majoră atât la nivel naţional cât şi internaţional, problemă ce se agravează constant. Fenomenul nu este episodic, implicând un număr redus de persoane, ci are profunde implicaţii de ordin social şi economic şi afectează numeroase persoane şi ţări.

Ţările din regiunea central şi sud-est europeană reprezintă atât ţări sursă cât şi ţări de tranzit pentru traficul de fiinţe umane. Într-o perioadă relativ scurtă, după 1990, această regiune a ajuns să rivalizeze cu regiunile tradiţionale cum ar fi America Latină, Asia de sud-est sau Africa, constituind una din cele mai importante surse de femei şi tineri traficaţi pentru exploatare sexuală sau muncă forţată din Europa occidentală.

Formularea unor politici coerente pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane întâmpină o serie de dificultăţi rezultate, în primul rând, din necunoaşterea dimensiunilor reale ale fenomenului. Aceasta se datorează mobilităţii foarte mari, intensei circulaţii peste frontiere a persoanelor şi bunurilor. De asemenea, obscuritatea fenomenului este asigurată şi de menţinerea manifestărilor sale în contextul unor activităţi aparent legale.

Statisticile existente, oferite de poliţiile naţionale sau de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, sunt lacunare şi relevă doar o faţetă a fenomenului, cea referitoare la persoanele învinuite sau cele returnate în ţările de origine. Ţările din regiunea sud-est europeană fac eforturi de îmbunătăţire a sistemelor de strângere a datelor, acest lucru fiind necesar unei mai bune fundamentări a politicilor anti-trafic şi unei abordări corespunzătoare a cauzelor socio-economice ale fenomenului.

Fundamentându-şi demersul ştiinţific pe multi-disciplinaritate (Psihologie şi Drept), pe experienţa sa practică de peste un deceniu în sfera probaţiunii, pe valorificarea jurisprudenţei interne şi a numeroase surse bibliografice interne şi internaţionale la care face trimitere, precum şi pe aderenţa sa intelectuală şi afectivă la evoluţia sistemului de probaţiune din România, autoarea abordează, într-o deosebit de originală şi reuşită exprimare, o temă juridică extrem de subtilă, dar de o permanentă actualitate, care vizează cel mai semnificativ moment al actului de înfăptuire a justiţiei, şi anume acela al deciziei pe care judecătorul, în singurătatea camerei de deliberare şi în acord cu propria sa libertate de apreciere, se vede obligat să o pronunţe, cu anticiparea mentală a consecinţelor hotărârii sale şi plecând de la premisa că scopul procesului penal ori scopul pedepsei poate fi atins şi prin sancţiuni sau măsuri neprivative de libertate.

Apreciem că subiectul abordat în această carte va deveni în curând de o importanţă covârşitoare şi va suscita un interes pe măsură, în condiţiile în care noile Coduri penal şi de procedură penală (adoptate prin Legile nr. 286/2009 şi nr. 135/2010) lărgesc sfera de aplicabilitate a sancţiunilor şi măsurilor neprivative de libertate, iar viitorul justiţiei penale se deschide tot mai generos pe ruta „Organ judiciar decident – Serviciul de probaţiune – Beneficiar – Comunitate”.

Prof. univ. dr. Gheorghiţă Mateuţ

Aceasta lucrare Drept penal. Partea generala. Legea penala si infractiunea prezinta informatii utile despre cele doua institutii foarte importante ale Dreptului penal: Legea penala si Infractiunea.

Atat Legea penala, cat si Infractiunea sunt constituite pe doua titluri: II si III, fiind precedate de titlul I destinat prezentarii unor aspecte introductive. Continutul lucrarii permite celui care o lectureaza sa aiba o imagine completa a normelor juridice care reglementeaza aplicarea legii penale in timp si spatiu, trasaturile esentiale ale infractiunii, tentativa, participatia, pluralitatea de infractiuni si cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.

Sunt valorificate si analizate operele reprezentative publicate in aceasta materie, precum si numeroase spete solutionate de organele judiciare, inclusiv de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. De asemenea, sunt prezentate decizii relevante ale Curtii Constitutionale si hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Lucrarea de fata este conceputa ca instrument de lucru pentru practicienii dreptului, constituind o analiza jurisprudentiala aprofundata a celor mai importante infractiuni contra libertatii persoanei – lipsirea de libertate in mod ilegal, violarea de domiciliu, amenintarea si santajul – prin preluarea si comentarea a peste 100 de solutii din practica judecatoreasca.

Lucrarea Infractiuni contra libertatii persoanei. jurisprudenta comentata si reglementarea din noul Cod penal | Autor: Victor Vaduva prezenta pe larg aspecte privind elementele constitutive si modalitatile de comitere ale infractiunilor supuse cercetarii, delimitarea si raportul cu alte infractiuni, solutii procedurale pertinente, precum si decizii pronuntate in analiza constitutionalitatii sau in interesul legii. Hotararil judecatoresti incluse in aceasta carte sunt insotite de note explicative complexe, in care autorul expune atat opiniile exprimate in doctrina cu privire la problema analizata, cat si propriile opinii, ce pot fi integrate in gandirea si preocuparile juridice actuale, precum si, acolo unde este cazul, distinctiile intre actuala reglementare si cea din noul Cod penal.

Extras:

Ne aflăm în prezenţa unei lucrări de strictă actualitate care dezbate aspecte legate de infracţiunile din domeniul financiar bancar. Dacă lucrarea este subsumată cercetării din perspectiva ştiinţei criminalistice a acestui fenomen, lucrarea reuşeşte să îmbine un studiu comparat bazat pe diverse domenii ale ştiinţei dreptului, cum ar fi dreptul penal, dreptul financiar ori dreptul bancar.

Abordând în primul capitol criminalitatea organizată ca izvor principal al obţinerii banilor murdari, autorul semnalează faptul că “fenomenul infracţional prezintă o structură deosebit de complexă în funcţia de dezvoltare economică, politică şi socială pe care societatea umană o cunoaşte la un moment dat al evoluţiei sale.”

Autorul semnalează caracterul transnaţional al criminaltăţii organizate citând, atât din doctrina de specialitate, cât şi din estimările instituţiilor financiare internaţionale, aspecte relevante cu privire la acest fenomen. Dacă noţiunea de “criminalitate organizată” a fost folosită pentru prima dată în Italia la jumătatea anilor ’70, studiile de criminologie efectuate în diverse ţări au reliefat elemente definitorii şi caracteristici care au reuşit să creeze imaginea concretă a acestui fenomen. Dacă ne gândim că estimările Fondului Monetar Internaţional au evidenţiat “intrări” anuale ale organizaţiilor criminale la 500 miliarde USD, se poate sesiza amploarea acestui fenomen, care este demonstrat de autorul lucrării prin tipurile şi structurile de organizaţii criminale, cum ar fi Mafia Italiană, care este o organizaţie secretă instituită încă de la 1282 şi care, prin mărirea numărului de membri şi sporirea mijloacelor financiare, cât şi prin extinderea zonei de influenţă în mediul urban, a obţinut supremaţia şi controlul formelor cele mai periculoase ale criminalităţii, depăşind de mult graniţele regionale tradiţionale. Organizaţii de tipul Cosa Nostra, Camorra, ‘Ndrangheta în Italia ori Cosa Nostra din America, cartelurile columbiene, mafia rusă, mafia chineză, mafia japoneză ori alte grupări criminale asiatice şi‑au demontrat caracterul periculos în multe zone din lume, neocolind nici România prin sfera criminalităţii organizate. Aceasta a devenit un teritoriu preferat pentru transmiterea drogurilor din Orient sau America Latină către ţările din Europa de Vest, dar şi contrafacerea, promovarea şi plasarea în circulaţia bănească autohtonă de valute liber convertibile, realizându‑se astfel o participare deloc neglijabilă la o diviziune internaţională a activităţii criminale.

EXTRAS:

Capitolul I. Infracţiuni contra patrimoniului

Secţiunea 1. Consideraţii generale

§1. Noţiunea de patrimoniu şi specificul ocrotirii sale penale

Constituţia României, prin art. 136 alin. (1), prevede în mod expres faptul că proprietatea este publică sau privată. În principiu, orice bun, mobil sau imobil, poate forma obiect al dreptului de proprietate publică sau privată. În acelaşi articol, în alin. (3) sunt enumerate bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice: bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică. Această enumerare se completează cu alte bunuri stabilite, prin diferite legi speciale, ca aparţinând proprietăţii publice. Proprietatea, publică sau privată, poate fi încălcată prin aceleaşi fapte de pericol social considerate ca fiind infracţiuni.

Noţiunea de „patrimoniu” are o sferă mai largă decât no- ţiunea de „proprietate”, incluzând nu numai proprietatea, ci şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică. În această accepţiune, patrimoniul este ocrotit, în primul rând, printr-un ansamblu de mijloace juridice extrapenale, civile şi de altă natură, şi numai în ultimă instanţă prin intermediul normelor penale.

În Titlul III al Părţii speciale a Codului penal, legiuitorul a incriminat acele fapte de pericol social care sunt săvârşite împotriva relaţiilor sociale privitoare la existenţa şi folosirea liberă a patrimoniului unei persoane.

(...)

Atat actualul Cod de procedura penala, cat si noua codificare nu folosesc in cuprinsul lor notiunea de ancheta penala. Cu toate acestea principiul separatiei functiilor judiciare impune distinctia celor trei functii esentiale ce se exercita in cadrul procesului penal: functia de ancheta (de urmarire penala), functia de instructie si cea de judecata.

Ancheta constituie o functie esentiala in logica procesului penal in exercitarea careia procurorul si organele de cercetare ale politiei judiciare strang probe pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere in judecata a inculpatului.

Evolutia procedurii penale din ultimele decenii sub influenta documentelor internationale sau regionale si a jurisprudentei europene in materia protectiei drepturilor omului releva o preocupare asidua in directia armonizarii standardelor de practica in scopul evitarii arbitrariului, facilitarii cooperarii judiciare sau politienesti in materie penala si asigurarii caracterului echitabil al procesului penal. In acest context, aparitia lucrarii Ghid de ancheta penala este mai mult decat necesara.

STOC EPUIZAT!

Aceasta lucrare se afla la cea de-a treia ediţie, in care sunt analizate cele mai întâlnite infracţiuni care au alt sedes materiae decât Codul penal.

Dintre acestea sunt mentionate infracţiunile prevăzute în legislaţia privind:

- prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- prevenirea şi sancţionarea spălării banilor;

- prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale;

- prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri;

- prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

- domeniul protecţiei mediului, al proprietăţii intelectuale, electoral şi informatic.

In ultima parte a lucrării Infractiuni prevazute in legi speciale | Comentarii si explicatii. Editia 2013 | Coordonator: M.A. Hotca sunt redate, în extras, toate normele de incriminare care nu se bucură de analiză specială, întrucât sunt mai puţin întâlnite în practica judiciară. Cititorii vor fi surprinşi când vor afla că, în afara Codului penal, sunt peste 500 de norme de incriminare, care reglementează aproximativ 1000 de infracţiuni.

Autori: Radu-Florin Geamănu, Neagu Norel, Gorunescu Mirela,

Coordonator: M.A. Hotca

EXTRAS:

Procesul penal. În vederea apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor împotriva faptelor care le-ar aduce atingere, legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile penale care se pot aplica celor care le săvârşesc. Aplicarea pedepselor şi a altor măsuri prevăzute de legea penală constituie sarcina autorităţilor pe care societatea le-a împuternicit în acest scop, iar activitatea prin care se realizează tragerea la răspundere penală a infractorilor trebuie să se desfăşoare organizat, în conformitate cu anumite reguli, care să satisfacă cerinţele a două interese majore: pe de o parte, interesul societăţii, care impune o activitate de natură a realiza descoperirea rapidă a infracţiunilor şi identificarea imediată a infractorilor, dovedirea completă şi obiectivă a vinovăţiei acestora, precum şi aplicarea unor sancţiuni penale corespunzătoare, care să constituie mijloace eficiente de combatere şi prevenire a fenomenului infracţional; pe de altă parte, interesul individual, care impune ca activitatea să fie strict reglementată de lege şi să se desfăşoare numai în conformitate cu aceasta, fiind interzise abuzurile şi nedreptăţile, ceea ce implică acordarea de mijloace juridice eficiente cetăţenilor pentru a se apăra împotriva unei învinuiri neîntemeiate sau mai grave decât cea reală, precum şi instituirea de puternice garanţii pentru deplina realizare a dreptului la apărare. Activitatea prin care se asigură aplicarea legii penale celor care au săvârşit infracţiuni poartă denumirea de proces penal[1], fiind obiectul de reglementare a unui ansamblu de norme juridice denumit Drept procesual penal.

(...)

Lucrarea de fata, actualizata pana la data de 3 septembrie 2013, reuneste cele doua noi legi de baza in materie penala si de procedura penala, oferind o baza teoretica de studiu practicienilor, cadrelor didactice, studentilor, dar si tuturor celor interesati sa cunoasca dispozitiile care, potrivit legilor de punere in aplicare, vor intra in vigoare la 1 februarie 2014.

De asemenea, sunt prezentate expunerile de motive la proiectele Legilor de punere in aplicare, care sintetizeaza substanta modificarilor aduse noului Cod penal, respectiv noului Cod de procedura penala si legilor speciale in materie. Cartea mai cuprinde o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic pentru fiecare cod, care nu fac parte din textele oficiale ale acestora, ci faciliteaza orientarea si identificarea mai rapida a institutiilor/cuvintelor-cheie cautate.

EXTRAS:

În mod convergent, majoritatea autorilor definesc expertiza criminalistică drept un procedeu de probaţiune prevăzut de lege, constând într-o activitate de cercetare ştiinţifică a probelor materiale judiciare, efectuat de către persoane cu temeinice cunoştinţe de strictă specialitate şi care are ca scop identificarea persoanelor, fenomenelor, obiectelor şi substanţelor aflate într-o legătură cauzală cu faptul ilicit, stabilirile însuşirilor acestora sau a eventualelor modificări de formă, conţinut şi structură a lor şi a mecanismului respectivelor modificări.

(...)

În practica urmăririi penale, expertizele pot fi efectuate pentru elucidarea unor probleme variate sub aspectul naturii ştiinţifice: criminalistice (expertiza scrisului şi a documentelor, expertiza monedelor, bancnotelor, titlurilor de credit, a vocii şi a vorbirii, a fotografiilor şi a înregistrărilor video etc.), contabile, tehnice etc. Trebuie să arătăm, încă o dată, că dispunerea expertizelor criminalistice (în aproape toate domeniile de expertiză) poate avea loc şi în cauze de natură civilă ori comercială, administrativă etc.

Lucrarea abordeaza o tema importanta – protectia patrimoniului din perspectiva dreptului penal –, prin analiza infractiunii de inselaciune, cu accent pe particularitatile inselaciunii in conventii si ale inselaciunii prin emitere de cecuri fara acoperire.

Sunt prezentate si punctele de intalnire cu protectia realizata prin mijloacele din dreptul civil si cu delimitari intre cele doua sfere, alaturi de analiza unor aspecte legate de delimitarea fata de alte infractiuni din Codul penal sau din legi speciale, care se realizeaza prin frauda in sens larg sau prin inselaciune.

Analiza este realizata prin raportare atat la reglementarea din Codul penal din 1969, cu sublinierea elementelor care au fost preluate si in noul Cod penal si al caror studiu ramane de interes actual si dupa intrarea in vigoare a acestuia, cat si la problemele privind incriminarea din noul Cod penal, cu evidentierea diferentelor, a modificarilor intervenite, a consecintelor si a posibilelor interpretari asupra acestora.

Limitele de pedeapsa in cazul faptelor de inselaciune sunt analizate atat prin prisma sanctiunilor din Codul penal din 1969, cat si cu referire la modificarile aduse de noul Cod penal in privinta infractiunilor contra patrimoniului in general, prin schimbarea de viziune asupra tratamentului sanctionator, adica prin reducerea limitelor de pedeapsa, inclusiv in situatia infractiunii de inselaciune.

STOC EPUIZAT!

Prezenta lucrare este structurată în două părţi, prima reunind aspecte teoretice relevante pentru organele de cercetare penală, iar cea de-a doua este practică, cuprinzând aproximativ 200 de formulare şi modele de urmărire penală şi acte procesuale.

Demersul autorului este motivat de dorinţa de a oferi un îndrumar practic pentru cei care debutează în profesie, dar şi de a veni în sprijinul organelor de cercetare penală sau avocaţilor care activează în domeniul penal, prin sistematizarea pe capitole a celor mai uzuale formulare şi acte procesuale.

Prima ediţie a lucrării a fost publicată în anul 2009, demersul fiind axat pe reglementările Codului penal şi procesual penal din 1968. A doua ediţie, publicată în anul 2012, a fost actualizată cu prevederile din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

Evaziunea fiscala este unul dintre fenomenele economico-sociale de maxima importanta, cu care toate statele se confrunta intr-o masura mai mare sau mai mica. Periculozitatea sociala si virulenta sa au determinat adoptarea de masuri ferme de ordin penal, in scopul prevenirii si combaterii unor astfel de practici.

O analiza actualizata a practicii judiciare in acest domeniu este mereu necesara din cauza schimbarilor intervenite in cadrul legislativ si a existentei unei jurisprudente neunitare. Solutiile din activitatea instantelor de judecata selectate in culegerea de fata evidentiaza atat probleme de drept material, cat si de drept procesual, cu valoare orientativa, in vederea aplicarii corecte si unitare a normelor legale.

Lucrarea este structurata in trei capitole astfel: in capitolul I sunt analizate infractiunile prevazute de Legea nr. 241/2005 din perspectiva structurii si continutului juridic, capitolul al II-lea cuprinde legaturile si asemanarile infractiunilor de evaziune fiscala cu alte infractiuni, iar capitolul al III-lea vizeaza aspectele de ordin procesual si situatiile tranzitorii, toate acestea si prin raportare la dispozitiile noilor Coduri penal si de procedura penala, intrate in vigoare la 1 februarie 2014.

Demersul poate prezenta utilitate in primul rand pentru practicieni (judecatori, procurori, avocati), dar si pentru toti cei interesati de corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale referitoare la evaziunea fiscala.

Lucrarea Metodologia investigarii criminalistice a unor genuri de infractiuni iși propune sa semnaleze din perspectiva unui inventar de probleme, tehnici și tendințe, nevoia stringenta a reglementarilor globale și dezvoltarii ramurii dreptului spațiului virtual, implicit sa abordeze noi direcții in cercetarea fenomenului infracțional din acest mediu.

Cursul universitar este structurat pe șase capitole și se adreseaza atat studenților, cat și celor preocupați de acest domeniu de activitate.

Intrarea in vigoare a noilor coduri determina nevoia de cunoastere a incriminarilor din cuprinsul acestora (sau a celor din noul Cod penal raportate la cele din unele acte normative aflate in vigoare pana la data de 1 februarie 2014) si, mai ales, a practicii judiciare conturate la nivelul instantelor romane.

In practica judiciara, in prezent, dar si in perioada imediat urmatoare, cea mai importanta provocare, atat pentru organele judiciare romane, cat si pentru institutia apararii suspectilor, inculpatilor si condamnatilor, este reprezentata de identificarea si aplicarea legii penale mai favorabile, pana la judecarea definitiva a cauzelor sau dupa judecarea definitiva a acestora.

In acest context, lucrarea Practica judiciara in materie penala raspunde celor doua exigente majore, respectiv atat celor legate de practica judiciara, cat si de doctrina, deoarece, pe langa spetele semnificative prezentate in cazul fiecarei infractiuni, sunt mentionate textele de lege, precum si suficiente surse bibliografice in care sunt exprimate opiniile specialistilor din domeniul dreptului penal.

In incercarea de a materializa aceste propuneri, revista este structurata in urmatoarele rubrici:

I. Doctrina, care va reprezenta sectiunea cea mai importanta a revistei. Dorim publicarea in aceasta rubrica doar a studiilor avand o tinuta stiintifica impecabila, bazate pe o temeinica documentare, argumentate corespunzator, menite sa identifice probleme si sa propuna solutii in interpretarea si aplicarea legii penale.

II. Jurisprudenta, rubrica mai restransa ca intindere, in care isi vor gasi locul hotarari judecatoresti adnotate sau examene de practica judiciara. Vor fi avute in vedere doar hotarari care prezinta solutii inedite sau abordeaza probleme controversate, acordand in acelasi timp atentie deciziilor cu impact direct in activitatea instantelor, cum este cazul deciziilor proinuntate in recurs in interesul legii sau al deciziilor Curtii Constitutionale incidente in materie penala. Nu va exista insa o sectiune de jurisprudenta rezumata in cadrul acestei rubrici.

III. Recenzii, rubrica ce isi propune semnalarea aparitiei unor lucrari de specialitate din tara sau strainatate, insotita de o prezentare succinta a continutului lucrarii si de scurte consideratii pe marginea acestuia.

IV. Info, rubrica in cadrul careia ne propunem sa aducem in atentie evenimente, din tara sau din strainatate, de interes pentru teoreticienii si practicienii dreptului penal.

V. Curier penal, rubrica realizata de unii colaboratori permanenti ai revistei, ce sistematizeaza toate modificarile legislative si jurisprudentiale recente in domeniul dreptului penal si procesual penal sau chiar si a altor discipline, in masura in care au un impact asupra domeniului predilect al revistei.