Evaziunea fiscala. Comentarii si exemple practice | Autor: Neculai Carlescu

Lucrarea de faţă vine în sprijinul atât al miilor de candidati ce se înscriu anual pentru examenul de admitere în magistratură, cît şi al studenţilor ce urmează să susţină examenul de absolvire a facultăţii, viitorilor avocaţi pentru examenul de intrare în barou şi avocaţilor stagiari în vederea pregătirii examenului de efinitivare în profesie.

Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.

Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:

- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial  nr. 505 din 15 iulie 2011;

- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil  (doar un EXTRAS);

- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar  (INTEGRAL);

- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil  (INTEGRAL);

- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele  prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);

- Index alfabetic

Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ul de pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.

"Dovezile sunt antidotul marturiilor mincinoase" spunea Francis Bacon, inca de la inceputul secolului al XVII-lea. Acest adevar ce razbate peste timp ar putea deveni deviza oricarui organ de cercetare penala, ca reprezentant al societatii care l-a investit si care i-a transferat autoritatea sa morala.

Este in afara oricaror discutii faptul ca nobila misiune de aparare a ordinii si linistii publice, vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, avutului public si privat solicita, din partea organelor de ancheta penala, o preocupare continua pentru perfectionarea pregatirii de specialitate. Spre deosebire de alte profesii, "meseria" de anchetator capata in zilele noastre valente superioare. Ca o conditie de sine qua non a inaltului profesionalism, cultul pentru adevar trebuie sa se manifeste in stricta concordanta cu litera si spiritul legii, intr-un climat care sa asigure si sa garanteze libertatile si drepturile cetatenesti.

"Persoanele raspunzatoare de aplicarea legii trebuie sa se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea, servind colectivitatea si protejand orice persoana impotriva actelor ilegale, conform inaltului grad de responsabilitate pe care il cere profesia lor".

Marea majoritate a faptelor de natura penala sunt constatate de catre organele de politie din compartimentele judiciar, combaterea crimei organizate, combaterea criminalitatii economico-financiare, paza si ordine publica, politie rutiera s.a. Acestea sunt chemate sa desfasoare activitatile de urmarire penala de prima urgenta: cercetarea la fata locului, constatarea infractiunii flagrante, ascultarea partii vatamate, dispunerea unor constatari tehnico-stiintifice si medico-legale, identificarea si ascultarea martorilor, efectuarea perchezitiei, identificarea, urmarirea si prinderea faptuitorilor etc. Acestora li se adauga si alte activitati specifice pentru probarea activitatii infractionale si dovedirea vinovatiei. Prin urmare, activitatile specifice anchetei penale nu sunt atributul exclusiv al compartimentelor de cercetare penala, deoarece la aflarea adevarului si justa solutionare a cauzelor aflate in instrumentare concura, deopotriva, si celelalte formatiuni, in raport cu specificul si atributiile ce le sunt conferite prin lege.

Noţiunea de „infracţiuni rutiere” este o creaţie a doctrinei şi a jurisprudenţei, cuprinzând fapte care au semnificaţie penală, generate de participanţii la traficul rutier.

În plan normativ astfel de infracţiuni sunt reglementate şi sancţionate în principal de dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, dar sunt aplicabile şi alte acte normative, inclusiv Codul penal şi Codul de procedură penală.

Jurisprudenţa în materie relevă cel puţin două aspecte importante: ponderea ridicată, pe rolul instanţelor, a infracţiunilor comise de participanţii la traficul rutier, dar şi caracterul neunitar al interpretărilor conferite unor texte de lege şi implicit al soluţiilor pronunţate.

Prezenta culegere cuprinde soluţii recente şi relevante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel şi ale altor categorii de instanţe pronunţate în acest domeniu şi care, în opinia noastră, pot contribui la clarificarea unor aspecte de practică neunitară. Partea teoretică a lucrării sintetizează cele mai importante aspecte desprinse din jurisprudenţă.

Lucrarea Protectia penala a pietei de capital | Autor: Tiganoaia Adrian-Catalin reprezintă un studiu aprofundat al infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare. Are la baza identificarea conţinuturilor legale ale acestora cu sancţiunile aferente, analizeazand in continuare aspectele comune tuturor acestor infracţiuni, iar in final este analizată fiecare infracţiune în parte.

Întrucât, în opinia autorului, Legea nr. 297/2004 ar trebui să înregistreze progrese semnificative la capitolul tehnică legislativă în materia incriminării, sunt sesizate deficienţele în această privinţă şi se propune un model de incriminare a acestor fapte, care să aibă avantajul de a conţine, în general, norme penale complete, distincte pentru fiecare comportament prohibit în parte, de a diversifica arealul sancţionator, în funcţie de calitatea subiectului activ şi de a spori sancţiunile în raport cu cele existente în prezent.

La propunerea de sporire a sancţiunilor, s-a ţinut seama şi de concepţia de ansamblu, manifestată la nivelul Noului Cod penal, aceea de a scădea pedepsele în raport cu cele prevăzute în Codul penal în vigoare. Aşa fiind, modelul îşi va păstra validitatea şi după intrarea în vigoare a Noului Cod penal, existând corelare.

STOC EPUIZAT!

Aceasta culegere, ajunsă la ediţia a 11-a, cuprinde Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu ultimele modificări şi completări, şi alte acte normative importante, referitoare la statutul judecătorilor şi procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii sau Direcţia Naţională Anticorupţie.

Totodata, lucrarea oferă cititorului numeroase note utile, corelaţii legislative, un scurt istoric al fiecărui act normativ etc.

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

Titlul IV. Executarea pedepselor privative de libertate

Capitolul I. Organizarea executării pedepselor privative de libertate

Art. 11. Penitenciarele. (1) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

(2) Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(3) Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de Internet a Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(4) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi cerinţele speciale de protecţie a anumitor categorii de persoane condamnate.

(5) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate.

Notă. A se vedea şi:

√ H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 1062 din 16 noiembrie 2004);

√ Decizia nr. 507/2012 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor penitenciare (M. Of. nr. 399 din 14 iunie 2012). Art. 9-11427 • Legea nr. 275/2006

Art. 12. Penitenciarele speciale. (1) Pentru anumite categorii de per - soane condamnate la pedepse privative de libertate se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 11 alin. (2).

(2) Penitenciarele speciale sunt:

a) penitenciare pentru minori şi tineri;

b) penitenciare pentru femei;

c) penitenciare-spital.

Art. 13. Secţiile speciale de arestare preventivă. (1) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(2) În secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pot fi deţinute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, precum şi persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată.

Art. 14.[1] Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. (1) În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, schimbarea şi individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, care exercită atribuţiile de preşedinte al comisiei, şeful serviciului/biroului pentru aplicarea regimurilor, medicul penitenciarului, şeful serviciului/ biroului educaţie şi şeful serviciului/ biroului asistenţă psihosocială.

(2) Secretariatul comisiei prevăzute la alin. (1) se asigură de către şeful serviciului/biroului evidenţă din penitenciarul respectiv.

Art. 15. Administraţia Naţională a Penitenciarelor. (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţia publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităţii unităţilor care se organizează şi funcţionează în subordinea sa.

(2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite.

(5) Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii.

(6) Veniturile obţinute prin munca prestată de către persoanele condamnate vor fi folosite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie.

Notă. A se vedea şi:

√ H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 1062 din 16 [1] Art. 14 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 83/2010. Art. 12-15Legea nr. 275/2006 • 428 noiembrie 2004);

√ Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată (M. Of. nr. 628 din 22 septembrie 2009);

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 2003/C/2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 603 din 13 august 2008);

√ Decizia nr. 543/2012 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară în Administraţia Naţională a Penitenciarelor (M. Of. nr. 423 din 26 iunie 2012).

Art. 16. Siguranţa penitenciarelor. (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor, precum şi măsurile de pază, supraveghere, escortare, menţinerea şi restabilirea ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi a persoanelor arestate preventiv, deţinute în centrele de arestare preventivă sau în secţiile speciale din penitenciare.

(2) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.

(4) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, poate fi solicitat sprijinul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(5) În îndeplinirea atribuţiunilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, inclusiv armamentul, în condiţiile legii.

Notă. A se vedea şi:

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 1676/C/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 523 din 27 iulie 2010);

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 2748/C/2010 pentru aprobarea Manualului de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor critice şi a Manualului pentru gestionarea incidentelor (M. Of. nr. 813 din 6 decembrie 2010).

Art. 17. Protecţia martorilor care execută pedepse privative de libertate. Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este arestat preventiv.

(...)

Față de ediția precedentă, în lucrarea de față sunt analizate decizii pronunțate recent de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia evaziunii fiscale, decizii în care au fost analizate, spre exemplu, situația operațiunilor fictive, situația nedeclarării veniturilor, precum și situația cesionării părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală.

În această ediție, persoanele implicate în procesul de combatere a evaziunii fiscale, respectiv polițiști, procurori, judecători sau avocați, vor găsi o opinie motivată cu privire la multe probleme întâlnite în practica judiciară, astfel încât, cu siguranță, aceasta va constitui un bun „partener” în rezolvarea cazurilor practice.

Lucrarea abordeaza o tema importanta – protectia patrimoniului din perspectiva dreptului penal –, prin analiza infractiunii de inselaciune, cu accent pe particularitatile inselaciunii in conventii si ale inselaciunii prin emitere de cecuri fara acoperire.

Sunt prezentate si punctele de intalnire cu protectia realizata prin mijloacele din dreptul civil si cu delimitari intre cele doua sfere, alaturi de analiza unor aspecte legate de delimitarea fata de alte infractiuni din Codul penal sau din legi speciale, care se realizeaza prin frauda in sens larg sau prin inselaciune.

Analiza este realizata prin raportare atat la reglementarea din Codul penal din 1969, cu sublinierea elementelor care au fost preluate si in noul Cod penal si al caror studiu ramane de interes actual si dupa intrarea in vigoare a acestuia, cat si la problemele privind incriminarea din noul Cod penal, cu evidentierea diferentelor, a modificarilor intervenite, a consecintelor si a posibilelor interpretari asupra acestora.

Limitele de pedeapsa in cazul faptelor de inselaciune sunt analizate atat prin prisma sanctiunilor din Codul penal din 1969, cat si cu referire la modificarile aduse de noul Cod penal in privinta infractiunilor contra patrimoniului in general, prin schimbarea de viziune asupra tratamentului sanctionator, adica prin reducerea limitelor de pedeapsa, inclusiv in situatia infractiunii de inselaciune.

STOC EPUIZAT!

Cursul prof. univ. dr. Traian Dima, ajuns la editia a 3-a, abordeaza materia dreptului penal – partea generala potrivit noului Cod penal, intrat in vigoare la 1 februarie 2014. Lucrarea analizeaza principalele institutii de drept penal, urmand, de regula, structura partii generale a Codului.

Sunt tratate legea penala si limitele ei de aplicare, infractiunea, cauzele justificative si cauzele de neimputabilitate, formele infractiunii intentionate dupa fazele de desfasurare, unitatea si pluralitatea de infractiuni, savarsirea infractiunii prin cooperarea mai multor persoane, pedepsele si individualizarea acestora, masurile de siguranta, sanctiunile aplicabile infractorilor minori, raspunderea penala a persoanei fizice si a celei juridice, cauzele care inlatura sau modifica executarea pedepsei si cauzele care inlatura consecintele condamnarii.

Cartea este scrisa intr-un stil accesibil, dar se remarca, in acelasi timp, printr-un bogat aparat bibliografic si prin numeroase exemple din jurisprudenta. Se constituie, astfel, intr-un foarte util instrument de lucru atat pentru studentii care iau pentru prima data contact cu partea generala a dreptului penal, cat si pentru candidatii la examenele de admitere in profesie (cu precadere, magistratura si avocatura), practicieni si alti specialisti ai dreptului penal.

Autorul a primit in anul 2012 premiul „Vintila Dongoroz” din partea Uniunii Juristilor din Romania pentru contributia adusa la elaborarea lucrarii „Noul Cod penal – comentat”.

Si in cursul de fata domnul prof. univ. dr. Traian Dima demonstreaza un inalt nivel academic, o foarte buna cunoastere atat a notiunilor stiintifice imuabile, cat si a dreptului penal pozitiv.