Cultura Ciupercilor PLEUROTUS (Autor: Dr. ing. Ioana Tudor)

Structurată pe parcursul a 15 capitole, lucrarea de fata reprezintă un adevărat manual de cultivare a ciupercilor care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui cultivator din România. Lucrarea prezintă, pe înţelesul tuturor, tehnologiile de cultivare pentru cinci specii de ciuperci comestibile: Champignon (Agaricus), Ciuperca termofilă, Ciuperca lui Dumnezeu, Pleurotus si Ciuperca parfumată.

Trufele sunt ciuperci Ascomycete ce aparţin genului Tuber, formate din asocierea ectomicorizelor cu arbori şi arbuşti. Genul este întâlnit în emisfera de Nord, între 25 şi 60 grade latitudine în climat foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau temperat rece, continental sau continental rece.

În comparaţie cu celelalte specii de ciuperci comestibile din familia Agaricaceae, trufele sunt ciuperci neobişnuite: nu au pălărie şi nici picior, iar ascocarpul, (fructul comestibil) se aseamănă cu tuberculii de cartofi având formă mai mult sau mai putin rotundă sau uşor ovoidală, de mărime ce variază frecvent între 3 – 10 cm în diametru. Cuticula este cerebriformă.

Sunt considerate alimente de lux, fiind folosite numai la prepararea celor mai rafinate mâncaruri, în cele mai extravagante restaurante.

Există şi o Bursă a trufelor în Italia, cât şi un muzeu în Franţa. Se organizează Congrese, Simpozioane, Conferinţe, mese rotunde, cursuri şi excursii tematice pentru căutarea de trufe în sezonul optim de recoltare, s-au organizat sindicate ş.a.

Există şi o Confreerie unde se acordă medalii culegătorilor, ce prezintă cele mai valoroase şi mai mari exemplare.

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE PE STOC!

IOANA TUDOR - MICROENCICLOPEDIE ILUSTRATA: Ciupercile din flora spontana a Romaniei - Manualul culegatorului si consumatorului autohton - Ghid de identificare a peste 300 de specii de ciuperci comestibile si otravitoare de pe teritoriul Romaniei - Editura GRAMEN, 2010-2011.

Editura Gramen impreuna cu Editura Nomina Lex reunesc in cadrul acestui pachet promotional 6 carti scrise de singurul specialist roman in domeniu - Dr. ing. Ioana Tudor - ce contin o baza de documentare utila acelora care vor sa porneasca o afacere in domeniul ciupercilor dar si acelora care desfasoara deja activitati in acest domeniu.

Comandand acest pachet veti primi acum la un pret promotional urmatoarele lucrari in format tiparit:

1. Miceliul de ciuperci. Ghid de producere a miceliului in sistem intensiv si clasic, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Gramen, Bucuresti, 2012 (Pret de coperta: 39 Lei);

2. Cultura ciupercilor pentru incepatori, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 23 Lei);

3. Cultura ciupercilor Pleurotus, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 22 Lei);

4. Trufele - O afacere profitabila pe termen lung, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 20 Lei);

5. O noua afacere cu ciuperci: Cultura ciupercilor Shiitake - Lentinus Edodes sau Ciuperca logevitatii. Ghid practic pentru incepatori si avansati , Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura GRAMEN, 2014 (Pret de coperta: 45 Lei);

6. Reţete culinare şi conserve cu ciuperci, Autor: Dr. ing. Ioana Tudor - Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2010 (Pret de coperta: 17 Lei).

EXTRAS:

Bamele sunt originare din Asia de Rasarit (India, Vietnam, Myanmar) si Asia Mica. In Egipt planta a fost cultivata cu 2.000 de ani î.Hr. Din Asia Mica bamele s-au raspandit in Africa si in partea europeana a Turciei, in Grecia, Macedonia, Serbia si Bulgaria unde suprafetele ocupate sunt considerabile. In Europa Centrala si de Nord cultura bamelor este aproape necunoscuta.

(...)

La noi in tara se cultiva in zonele sudice si de vest, in jurul oraselor si a unitatilor de procesare.

Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă atât la nivel naţional, dar mai ales la nivelul Uniunii Europene respectării normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, iniţiativa elaborării unui ghid de norme privind protecţia şi bunăstarea găinilor ouătoare nu poate fi decât de bun augur. 

Metodele de inmultire a plantelor:

arbori, arbusti, plante perene, flori de gradina, camera, balcon si ghiveci, legume si plante aromate

CARTE APARUTA IN 2013

De ce aveti nevoie sa cultivati plante?!

Se va face diferenta intre cele doua moduri de inmultire a plantelor, respectiv din seminte, cunoscuta si ca reproducere generativa sau sexuata, si inmultirea vegetativa sau asexuata, prin care bucatile de planta desprinse sau taiate din planta mama se dezvolta ulterior ca plante independente.

Ce tip de inmultire alegeti, vegetativa sau generativa, depinde de mai multi factori. Un rol important il joaca optiunile spatiale si uneltele aflate la dispozitia gradinarului. De exemplu, aveti o mica sera in gradina? In mod special trebuie sa va ganditi ce tip de inmultire este mai bine de aplicat speciilor sau varietatilor de plante pe care le aveti, ce va oferi pe viitor cele mai puternice si sanatoase plante.

Unele plante pot creste frumos si fara echipament sau containere speciale. Este suficient sa le oferiti un loc la fereastra sau un spatiu mai protejat in gradina, plantelor lemnoase, unde se pot inmulti prin seminte. La alte plante sau alte metode de inmultire, ca cea prin butasi, veti avea totusi nevoie de unelte si containere.

(...)

Biblia, Coranul, manuscrisele Orientale, scrierile Greciei Antice, ale Romei Antice, ţările din Orientul Mijlociu au lăudat de-a lungul timpului virtuţile mierii, polenului, produselor stupului în general ca sursă şi garanţie pentru sănătatea oamenilor. În fiecare teritoriu populat exista aceeaşi credinţă legată de puterile miraculoase ale mierii utilizată atât ca aliment cât şi ca medicament. In acest context si vand in vedere importanta mierii, lucrarea de faţă poate reprezenta o sursă de documentare excelentă atât pentru consumatori, cat si pentru apicultori.
 

Activitatea de creştere a porcilor a cunoscut o adevărată renaştere şi este în prezent mai populară ca oricând. Manualul creşterii porcilor este un ghid simplu, fără înflorituri, excelent pentru începători -indiferent dacă intenţionaţi să creşteţi porci pentru a vă umple congelatorul, a începe o nouă afacere, a valorifica terenul în mod tradiţional sau pur şi simplu a vă bucura de prezenţa unor animale de companie carismatice. Înţesat de fotografii color şi explicaţii clare şi detaliate, acest manual este ideal pentru crescătorii începători, care au nevoie de îndrumări cu privire la cumpărarea şi îngrijirea primilor lor porci şi doresc să treacă la etapa superioară a înmulţirii. Este totodată o sursă de informaţii utilă pentru crescătorul de porci cu mai multă experienţă care are nevoie uneori să caute o lămurire rapidă într-un manual.

Cu ajutorul pomilor fructiferi veţi rezolva două probleme deodată: pe de-o parte, scheletele de susţinere încărcate cu fructe devin – în funcţie de locaţie şi necesităţi – o pavăză, oferind protecţie împotriva vântului şi împodobind în acelaşi timp peretele „gol”, iar pe de altă parte ele oferă o recoltă bogată şi delicioasă.

De asemenea, sunt descrise nenumărate tipuri de spaliere (cordon, palmetă, evantai... ) – de la plantarea lângă peretele casei şi până la pergola liberă –, dar şi gardurile vii din pomi fructiferi şi îngrijirea corectă a acestora. Este explicată construirea sistemelor de susţinere şi materialele necesare, precum şi plantarea diferitelor tipuri de pomi fructiferi, creşterea şi formarea lor.

Un aspect esenţial este acela al tipurilor şi soiurilor de pomi fructiferi potriviţi palisării pe spaliere.

Indicaţiile privitoare la locaţie, îngrijire şi tăiere vă vor asigura că noul dvs. spalier va creşte puternic şi va produce recolta sperată.

La finalul lucrarii, autorii abordează problema celor mai importante boli şi dăunători ai pomilor fructiferi, precum şi posibilităţile de combatere a acestora.

Înainte de 1982, aceste ciuperci au putut fi cultivate doar în locaţii tradiţionale, folosind metode vechi.  La sfârşitul anilor '70, F. Gary Leatham a publicat o teză de doctorat bazată pe cercetări privind  creşterea acesteia. Dr. Leatham este cunoscut astăzi ca „Tatăl culturii lui shiitake în Statele Unite ale Americii”, pentru că a ajutat la cultivarea comercială a acesteia. Punerea ei în valoare s-a făcut la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a început şi obţinerea de miceliu.