|
Institutiile Uniunii Europene conform Tratatului de la Lisabona (Carte de: Dan Nita, Eduard Dragomir)
Descriere
România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Din acel moment am făcut parte direct din aşa-numita „construcţie europeană” ce începuse cu jumătate de secol înainte, la iniţiativa Franţei şi Germaniei de a-şi pune în comun producţia de cărbune şi oţel. Deşi proiectul aderării la UE s-a bucurat de o mare susţinere în rândul populaţiei, ce însemna mai precis acest lucru era şi, din păcate, încă este, pentru majoritatea concetăţenilor noştri, o necunoscută. Ei au susţinut aderarea, mai ales plecând de la considerentul că nivelul de trai din ţările Uniunii Europene este unul cu mult mai ridicat decât cel din România şi, de aceea, se spera ca din momentul integrării în UE şi traiul românilor să se îmbunătăţească simţitor. Dacă rezultatele aderării sunt acum, la trei ani după momentul 2007, încă subiect de dezbatere, necunoaşterea realităţilor construcţiei comunitare se păstrează încă la aceleaşi niveluri. De altfel, şi interesul pentru Uniune a scăzut, el fiind reaprins cât de cât doar cu ocazia celor două campanii electorale din 2007 şi 2009 pentru alegerea parlamentarilor europeni. Din păcate şi respectivele două momente nu au făcut, de multe ori, decât să aducă o şi mai mare confuzie în ceea ce cred românii despre UE, emblematice fiind campaniile unor candidaţi care susţineau că odată ajunşi în Parlamentul European vor „rezolva” un domeniu precum pensiile. Necunoaşterea modului în care funcţionează cu adevărat Uniunea nu este însă specifică doar românilor; ea se întinde în toate ţările membre UE şi provine chiar din modul în care a fost construită aceasta la mijlocul secolului trecut. Dat fiind că naţiunile europene trecuseră prin două războaie mondiale care exacerbaseră sentimentul naţional, a fost destul de greu să se impună o construcţie solidă, de genul SUA; în schimb, s-a optat spre politica paşilor mărunţi şi a compromisului între nivelul naţional şi cel comunitar de luare a deciziilor. Astfel, fiecare din principalele instituţiile create în Comunităţi a fost lăsată să aibă un cuvânt de spus, mai mult sa mai puţin important: Comisia Europeană pentru că reprezenta, într-un fel, actorul cel mai independent de interesele naţionale, Consiliul de Miniştrii tocmai pentru că le reprezenta cel mai direct iar Parlamentul European, ca reprezentant direct al cetăţenilor statelor membre. Aşa s-a ajuns ca, pentru adoptarea unui act legislativ comunitar, acesta să fie trecut printr-un proces complicat în care erau implicate toate instituţiile citate. Ori, pentru omul de rând, căruia nici măcar nivelul naţional de funcţionare a statului nu îi este foarte clar, nivelul comunitar deja devenea o nebuloasă. În anii 2000 s-a dorit, cel puţin la nivel declarativ, ca Uniunea să fie adusă „mai aproape” de cetăţenii ei. Astfel s-au luat câteva iniţiative, cea mai cunoscută fiind aceea a „Constituţiei europene”, prin care se dorea atât o simplificare a cadrului legislativ comunitar primar cât şi o creştere a importanţei nivelului comunitar în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor UE, precum şi democratizarea mai mare a modului de funcţionare a structurii Unionale, printr-o mai mare putere acordată Parlamentului European, ca for direct ales de cetăţeni. Rezultatul nu a fost cel aşteptat, proiectul de „Tratat instituind o Constituţie pentru Europa” fiind un text complex, de sute de pagini, spre deosebire de simplitatea Constituţiilor naţionale, şi având şi defectul fundamental că nu a putut fi pus în practică. În schimb, s-a optat pentru un nou tratat modificator al celor deja existente, practică ce duce la crearea unui cadru deosebit de stufos şi nedesluşit pentru nespecialişti. S-a ajuns astfel ca Uniunea să fie, în continuare, ceva depărtat de conştiinţa cetăţeanului de rând, chiar dacă impactul ei este direct asupra a multor laturi din viaţa de zi cu zi a acestuia. Relevant pentru modul în care europenii privesc construcţia europeană este faptul că aproape de fiecare dată, în ultimii 20 de ani, când li s-a cerut opinia în cadrul unor referendumuri cu privire la schimbările aduse cadrului unional, ei s-au opus, cel puţin într-o primă fază. Astfel, danezii au respins la începutul anilor `90 Tratatul de la Maastricht, irlandezii peste un deceniu pe cel de la Nisa, francezii şi olandezii Constituţia Europeană iar irlandezii au recidivat în privinţa Tratatului de la Lisabona. Un alt exemplu oficial de cât de „populară” este Uniunea printre cetăţeni este şi extrem de slaba lor participare la alegerile pentru Parlamentul European. Cartea de faţă îşi doreşte să aducă lumină, atât publicului larg cât şi celor cu activităţi legate direct de fenomenul comunitar, cu privire la unul dintre cele mai importante aspecte ale Uniunii, sistemul său instituţional. Pentru a realiza acest lucru am structurat prezentarea pe mai multe capitole, unul cu privire la modul în care Uniunea s-a dezvoltat de la începuturi şi până în prezent, altul în care se tratează caracteristicile generale ale sistemului instituţional comunitar şi, apoi, câte unul pentru fiecare dintre instituţiile care fac parte din acest sistem, astfel cum a fost el redesenat de Tratatul de la Lisabona intrat în vigoare la sfârşitul anului 2009, respectiv 1 decembrie. În cadrul prezentării fiecărei instituţii s-a încercat cuprinderea cât mai multor aspecte, de la modul în care e organizată, la modul de funcţionare sau atribuţiile sale, însă s-a insistat şi pe prezentarea personalului care face parte din conducere, considerându-se că acesta, de multe ori, ajunge să reprezinte mult mai mult pentru caracteristicile vieţii unui organism decât litera unui Tratat sau Regulament de Funcţionare. În acelaşi timp am dorit să prezentăm şi exemple concrete din modul în care aceste instituţii au fost implicate în viaţa Uniunii, pentru a trece dincolo de discursul pur teoretic, în zona practicii de zi cu zi.
- CUPRINS -
PREFATA
CAPITOLUL 1. Scurt istoric al Uniunii Europene
1.1. Comunitatile Europene
1.1.1. Tratatul de la Paris. Instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului
1.1.2. Tratatele de la Roma instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom, CEEA)
1.1.3. Tratatul de fuziune
1.1.4. Actul Unic European
1.1.5. Extinderea numarului de state membre
1.2. Uniunea Europeana
1.2.1. Tratatul de la Maastricht
1.2.2. Tratatul de la Amsterdam
1.2.3. Tratatul de la Nisa
1.2.4. Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa
1.2.5. Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare la l decembrie 2009)
1.2.6. Extinderea Uniunii Europene
CAPITOLUL 2. Privire generala asupra institutiilor Uniunii Europene
2.1. Sistemul institutional comunitar. Aspecte generale
2.2. Evolutii istorice privind structura institutionala comunitara
2.3. Caracteristicile actuale ale institutiilor
2.4. Principii care guverneaza activitatea institutiilor europene
2.4.1. Principiul autonomiei institutiilor comunitare
2.4.2. Principiul atribuirii de competente
2.4.3. Principiul echilibrului institutional
2.4.4. Principiul transparentei
CAPITOLUL 3. Consiliul European
3.1. Aspecte introductive
3.2. Componenta si functionarea Consiliului European
3.2.1. Componenta Consiliului European
3.2.2. Pregatirea sesiunilor Consiliului European
3.2.3. Sesiunile Consiliului European
3.2.4. Actele adoptate de Consiliul European
3.3. Atributiile Consiliului European
3.4. Presedintele Consiliului European
CAPITOLUL 4. Consiliul
4.1. Delimitari conceptuale
4.2. Constituirea Consiliului
4.3. Componenta Consiliului
4.4. Organizarea si functionarea Consiliului
4.4.1. Presedintia Consiliului
4.4.2. Organele auxiliare
4.4.2.1. Secretariatul general
4.4.2.2. Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COREPER)
4.4.3. întrunirea Consiliului
4.4.4. Metodele de lucru pentru un Consiliu largit
4.4.5. Votul
4.4.5.1. Aspecte generale
4.4.5.2. Procedura scrisa obisnuita si procedura tacita
4.4.5.3. Procese verbale
4.4.5.4. Modul de votare
4.4.6. Actele
4.4.6.1. Semnarea actelor
4.4.6.2. Forma actelor
4.4.6.3. Accesul publicului la documentele Consiliului
4.5. Atributiile Consiliului
4.5.1. Atributii legislative
4.5.2. Atributii bugetare
4.5.3. Atributiile executive
4.5.4. Atributii în domeniul PESC
4.5.5. Atributii în sectorul apararii dreptului comunitar
4.5.6. Atributii în impulsionarea actiunii si a dreptului comunitar
4.5.7. Alte atributii
CAPITOLUL 5. Parlamentul European
5.1. Aspecte introductive
5.2. Membrii Parlamentului European
5.2.1. Alegerea parlamentarilor europeni
5.2.2.2. Prevederi comunitare
5.2.2.2. Prevederi nationale
5.2.2. Numarul parlamentarilor europeni
5.2.3. Observatorii
5.2.4. Mandatul deputatilor europeni
5.2.4.2. Aspecte generale
5.2.4.2. începutul mandatului
5.2.4.3. Terminarea mandatului
5.2.4.4. Statutul parlamentarilor
5.2.4.5. Privilegii si imunitati
5.2.4.6. Indemnizatia si pensia
5.2.4.7. Personalul
5.2.4.8. Transparenta si interesele financiare ale deputatilor europeni
5.2.4.9. Alte drepturi si obligatii ale parlamentarilor europeni
5.3. Functionarea Parlamentului European
5.3.1. Sediul
5.3.2. Data desfasurarii activitatilor Parlamentului
5.3.3. Limbile folosite
5.3.4. Grupurile politice
5.3.4.2. Aspecte generale
5.3.4.2. Grupul PPE
5.3.4.3. Grupul Aliantei Progresiste a Socialistilor si Democratilor (SD)
5.3.4.4. Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa (ALDE)
5.3.4.5. Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana
5.3.4.6. Grupul Conservatorii si Reformistii Europeni
5.3.4.7. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordica (EUL-NGL)
5.3.4.8. Grupul Europa Libertatii si Democratiei
5.3.4.9. Statutul si finantarea partidelor politice la nivel european
5.3.5. Presedintele Parlamentului European
5.3.6. Vicepresedintii Parlamentului European
5.3.7. Chestorii Parlamentului European
5.3.8. Biroul
5.3.9. Conferinta presedintilor
5.3.10. Comisiile parlamentare
5.3.20.2. Aspecte generale
5.3.20.2. Comisia pentru afaceri externe
5.3.20.3. Comisia pentru dezvoltare
5.3.10.2. Comisia pentru comert international
5.3.20.2. Comisiapentru bugete
5.3.20.3. Comisia pentru control bugetar
5.3.20.4. Comisia pentru afaceri economice si monetare
5.3.10.8. Comisia pentru ocuparea fortei de munca si afaceri sociale
5.3.10.9. Comisia pentru mediu, sanatate publica si siguranta alimentara
5.3.10.10. Comisiapentru industrie, cercetare si energie
5.3.10.11. Comisia pentru piata interna si protectia consumatorilor
5.3.10.12. Comisiapentru transport si turism
5.3.10.13. Comisia pentru dezvoltare regionala
5.3.10.14. Comisiapentru agricultura si dezvoltare rurala
5.3.10.15. Comisia pentru pescuit
5.3.10.16. Comisiapentru cultura si educatie
5.3.10.17. Comisiapentru afaceri juridice
5.3.10.18. Comisia pentru libertati civile, justitie si afaceri interne
5.3.10.19. Comisiapentru afaceri constitutionale
5.3.20.9. Comisia pentru drepturile femeii si egalitatea de gen
5.3.20.22. Comisia pentru petitii
5.3.11. Conferinta presedintilor de comisie
5.3.12. Delegatiile interparlamentare
5.3.13. Conferinta presedintilor de delegatie
5.3.14. Secretariatul General
5.3.15. Desfasurarea lucrarilor
5.3.16. Ordinea lucrarilor Parlamentului
5.3.17. Reguli generale pentru desfasurarea sedintelor
5.3.18. Masuri în caz de nerespectare a regulilor de conduita
5.3.19. Cvorum si vot
5.3.19.1. Cvorumul
5.3.19.2. Amendamentele
5.3.29.1. Procedura de vot
5.4. Competentele Parlamentului European
5.4.1. Competenta legislativa
5.4.2.2. Aspecte generale
5.4.1.2. Reprezentarea Parlamentului la reuniunile Consiliului
5.4.1.3. Drepturile de initiativa conferite Parlamentului prin tratate
5.4.1.4. Initiativa prevazuta la articolul 225 TFUE
5.4.1.5. Examinarea documentelor legislative
5.4.1.6. Primalectura
5.4.1.7. A doua lectura
5.4.1.8. A treia lectura
5.4.1.9. încheierea procedurii legislative
5.4.1.10. Procedura de aviz conform
5.4.2. Competenta în domeniul international
5.4.2.1. Aspecte generale
5.4.2.2. Extinderea Uniunii
5.4.2.3. Acordurile internationale
5.4.2.4. Consultarea si informarea Parlamentului în cadrul politicii externe si de securitate comuna
5.4.3. Competenta bugetara
5.4.3.1. Aspecte generale
5.4.3.2. Proceduri bugetare
5.4.3.3. Proceduri bugetare interne
5.4.4. Competenta în numirea membrilor altor institutii europene
5.4.4.1. Aspecte generale
5.4.4.2. Numirea înaltului Reprezentant pentru politica externa si de securitate comuna
5.4.4.3. Alegerea Presedintelui Comisiei
5.4.4.4. Alegerea Comisiei
5.4.4.5. Numirea membrilor Curtii de Conturi
5.4.4.6. Numirea membrilor Comitetului Director al Bancii Centrale Europene
5.4.4.7. Numirea Ombudsmanului
5.4.4.8. Rolul Parlamentului European în procesul numirilor pentru Agentiile Uniunii Europene
5.4.5. Competenta de cenzura
5.4.6. Competenta în domeniul cooperarii politienesti si judiciare în materie penala
5.4.7. Atributii consultative
5.4.8. Competente de natura jurisdictionala
5.4.9. Forum politic si mijloc de comunicare
5.4.9.1. Aspecte generale
5.4.9.2. Formularea de întrebari catre celelalte institutii europene
5.4.9.3. Rezolutii si recomandari
5.4.10.Posibilitatea de petitionare
5.4.11. Ombudsmanul (Mediatorul European, Avocatul Poporului)
5.4.11.1. Aparitia institutiei Ombudsman-ului pe continentul European
5.4.11.2. Raspândirea institutiei în spatiul european
5.4.11.3. Ombudsmanul European conform modificarilor aduse de Tratatul de la Lisabona
5.5. Parlamentele Nationale
CAPITOLUL 6. Comisia Europeana
6.1. Consideratii generale
6.1.1. Scurt istoric
6.1.2. Comisia Europeana în prezent. Elemente definitorii
6.2. Componenta Comisiei Europene
6.2.1. Comisarii europeni
6.2.2. Presedintele Comisiei Europene
6.2.3. înaltul Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna a Uniunii
6.3. Statutul membrilor
6.4. Organizarea Comisiei Europene
6.4.1. Aspecte generale
6.4.2. Colegiul Comisiei
6.4.3. Cabinetele comisarilor
6.4.4. Secretariatul General
6.4.5. Directoratele (Directiile) Generale si Serviciile
6.4.6. Serviciile speciale
6.4.7. Personalul Comisiei Europene
6.4.7.1. Aspecte generale
6.4.7.2. încadrarea personalului
6.4.7.3. Cariera
6.4.7.4. încetarea raportului de functie publica europeana
6.4.7.5. Personalul nepermanent
6.4.7.6. Codul de buna conduita administrativa pentru personalul Comisiei Europene în relatiile sale cu publicul
6.5. Functionarea Comisiei Europene
6.5.1. Sedintele Comisiei
6.5.2. Pregatirea si aplicarea deciziilor Comisiei
6.6. Atributiile Comisiei Europene
6.6.1. Consideratii generale
6.6.2. Functia de initiativa
6.6.3. Functia de executie
6.6.4. Functia de supraveghere
6.6.5. Functia de decizie
6.6.6. Functia de reprezentare
CAPITOLUL 7. Curtea de Justitie a Uniunii Europene
7.1. Aspecte generale
7.1.1. Dezvoltarea istorica
7.1.2. Competenta
7.2. Curtea de Justitie
7.2.1. Componenta
7.2.1.1. Judecatorii
7.2.1.2. Presedintele Curtii
7.2.1.3. Avocatii generali
7.2.1.4. Grefa
7.2.1.5. Referentii
7.2.1.6. Serviciile Curtii
7.2.2. Functionare
7.2.2.1. Completele de judecata
7.2.2.2. Timpul, regimul lingvistic, locul desfasurarii sedintelor si vacanta judecatoreasca
7.2.2.3. Drepturile si obligatiile agentilor, consilierilor si avocatilor
7.2.2.4. Deliberarile
7.2.3. Procedura
7.2.3.2. Aspecte generale
7.2.3.2. Procedura scrisa
7.2.3.3. Raportul preliminar si repartizarea cauzelor între completele de judecata
7.2.3.4. Cercetarea judecatoreasca si masurile preparatorii
7.2.4. Procedura orala
7.2.5. Procedurile accelerate
7.2.6. Hotarârile
7.2.7. Cheltuielile de judecata
7.2.8. Asistenta judiciara gratuita
7.2.9. Desistarea
7.2.10. Comunicarile
7.2.11. Termenele
7.2.12. Suspendarea procedurilor
7.2.13. Procedurile speciale
7.2.23.2. Suspendarea si alte masuri provizorii
7.2.23.2. Incidentele de procedura
7.2.23.3. Interventia
7.2.23.4. Cauzele judecate în lipsa si opozitia
7.2.14. Caile extraordinare de atac
7.2.24.2. Terta opozitie
7.2.24.2. Revizuirea
7.2.15. Caile de atac împotriva deciziilor comitetului de arbitraj
7.2.16. Interpretarea hotarârilor
7.2.17. Procedura întrebarilor preliminare si alte proceduri în materie de interpretare
7.2.18. Procedurile speciale prevazute de articolele 103-105 din Tratatul CEEA
7.2.19. Avizele
7.2.20. Recursurile împotriva deciziilor Tribunalului
7.2.21. Reexaminarea deciziilor Tribunalului
7.2.22. Procedurile prevazute de acordul privind SEE
7.3. Tribunalul
7.3.1. Aspecte introductive
7.3.2. Componenta si organizare
7.3.2.2. Judecatorii
7.3.2.2. Presedintele
7.3.2.3. Avocatul general
7.3.2.4. Camerele
7.3.2.5. Grefa
7.3.2.6. Serviciile
7.3.3. Functionarea Tribunalului
7.3.3.2. Aspecte generale
7.3.3.2. Regimul lingvistic
7.3.3.3. Drepturile si obligatiile agentilor, consilierilor si avocatilor
7.3.4. Procedura ordinara în fata Tribunalului
7.3.4.2. Procedura scrisa
7.3.4.2. Procedura orala
7.3.4.3. Masurile de organizare a procedurii si activitatile de cercetare judecatoreasca
7.3.4.4. Procedurile accelerate
7.3.4.5. Suspendarea procedurilor si desesizarea Tribunalului
7.3.4.6. Hotarârile
7.3.4.7. Cheltuielile de judecata
7.3.4.8. Asistenta judiciara
7.3.4.9. Desistarea
7.3.4.20. Comunicarile
7.3.4.22. Termenele
7.3.5. Proceduri speciale în f ata Tribunalului
7.3.5.1. Suspendarea si alte masuri provizorii
7.3.5.2. Incidentele de procedura
7.3.5.3. Interventia
7.3.5.4. Hotarârile Tribunalului pronuntate dupa anularea cu trimitere spre rejudecare
7.3.5.5. Cauzele judecate în lipsa si opozitia
7.3.6. Recursurile împotriva deciziilor Tribunalului Functiei Publice a Uniunii Europene
7.4. Tribunalul Functiei Publice a Uniunii Europene
7.4.1. Aspecte introductive
7.4.2. Organizarea Tribunalului Functiei Publice
7.4.2.1. Aspecte generale
7.4.2.2. Judecatorii
7.4.2.3. Presedintele
7.4.2.4. Completele de judecata
7.4.2.5. Grefierul
7.4.2.6. Functionarii si personalul auxiliar
7.4.3. Functionarea tribunalului Functiei Publice
7.4.3.2. Aspecte generale
7.4.3.2. Cvorumul
7.4.3.3. Deliberarea
7.4.3.4. Vacantele judecatoresti
7.4.3.5. Regimul lingvistic
7.4.3.6. Drepturile si obligatiile reprezentantilor partilor
7.4.4. Procedura ordinara în fata Tribunalului Functiei Publice
7.4.4.1. Aspecte generale
7.4.4.2. Procedura scrisa
7.4.4.3. Procedura orala
7.4.4.4. Masurile de organizare a procedurii si activitatile de cercetare judecatoreasca
7.4.4.5. Solutionarea amiabila a litigiilor
7.4.4.6. Suspendarea procedurilor si desesizarea în favoarea curtii de justitie si a tribunalului de prima instanta
7.4.4.7. Desistarea, nepronuntarea asupra fondului si incidentele de procedura
7.4.4.8. Hotarârile si ordonantele
7.4.4.9. Cheltuielile
7.4.4.10. Asistenta judiciara
7.4.4.11. Comunicarile
7.4.4.12. Termenele
7.4.5. Proceduri speciale în fata Tribunalului Functiei publice
7.4.5.2. Suspendarea si alte masuri provizorii
7.4.5.2. Interventia
7.4.5.3. Recursul si cauzele trimise spre rejudecare dupa anulare
7.4.5.4. Cauzele judecate în lipsa si opozitia
7.4.5.5. Caile extraordinare de atac
CAPITOLUL 8. Banca Centrala Europeana
8.1. Aspecte generale
8.2. Organizarea Bancii Centrale Europene
8.2.1. Consiliul guvernatorilor
8.2.2. Comitetul executiv
8.2.3. Consiliul general al BCE
8.2.4. Comitetele Eurosistemului/SEBC
8.2.5. Responsabilitatile organelor de decizie
8.2.6. Presedintele
8.2.7. Bancile centrale nationale
8.3. Functionarea Bancii Centrale Europene
8.3.1. Obligatii de raportare
8.3.2. Bancnotele
8.3.3. Functiile monetare si operatiunile SEBC
8.3.4. Operatiunile externe
8.3.5. Alte operatiuni
8.3.6. Supravegherea prudentiala
8.3.7. Dispozitii financiare ale SEBC
8.3.8. Capitalul BCE
8.3.9. Transferul activelor din rezervele valutare la BCE
8.3.10. Active din rezervele valutare detinute de bancile centrale nationale
8.3.11. Repartizarea veniturilor monetare ale bancilor centrale nationale
8.3.12. Repartizarea profiturilor si pierderilor nete ale BCE
8.3.13. Actele juridice
8.3.14. Controlul jurisdictional si aspecte conexe
8.3.15. Personalul
8.3.16. Privilegiile si imunitatile
CAPITOLUL 9. Curtea de Conturi
9.1. Prezentare generala
9.2. Dezvoltarea Curtii de Conturi
9.2.1. Aparitie si evolutie
9.2.2. Dispozitiile Tratatului de la Nisa privind Curtea Europeana de Conturi
9.2.3. Dispozitiile Tratatului de la Lisabona
9.3. Componenta Curtii Europene de Conturi
9.3.1. Membrii
9.3.2. Presedintele Curtii Europene de Conturi
9.3.3. Secretariatul
9.3.4. Resursele umane
9.4. Organizarea interna
9.5. Functionarea Curtii de Conturi a Uniunii Europene
9.6. Competentele Curtii de Conturi a U.E.
9.7. Accesul publicului la documentele Curtii Europene de Conturi
9.8. Rezultatele activitatii Curtii Europene de Conturi
9.8.1. Publicatiile
9.8.2. Prezentarea în fata Parlamentului European si a Consiliului
9.8.3. Procedura anuala de descarcare de gestiune
9.8.4. Monitorizarea impactului observatiilor de audit
BIBLIOGRAFIE
Titlul cartii: |
Institutiile Uniunii Europene conform Tratatului de la Lisabona
|
Numele autorului/lor: |
Dan Nita; Eduard Dragomir
|
Editura: |
Nomina Lex
|
Data aparitiei: |
2010
|
Numar de pagini: |
743
|
ISBN: |
978-606-8153-01-8
|
Format: |
A5
|
Tip coperta: |
Necartonata, laminata, lucioasa
|
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): |
43 lei
|
Formatul de livrare: |
Cartea se livreaza numai in format tiparit
|
|
În prezent, poate cel mai vizibil beneficiu adus de integrare pentru omul obişnuit este libera circulaţie în spaţiul comunitar. Un adevărat salt de uriaş de la regimul de acum două decenii, în care dorinţa de a trece graniţa rămânea la stadiul de vis pentru majoritatea cetăţenilor, la cel actual în care singurul document necesar pentru a intra pe teritoriul majorităţii statelor membre UE este Cartea de identitate.
Pretul nostru:
33.00 Lei (RON)
|
|
Aşa cum se va putea conchide din întregul parcurs al lucrării de faţă, în primul rând conceptul general de „cetăţenie” are o latură politică prin faptul că modalităţile de stabilire şi cadrul legal de instituire nu reprezintă altceva decât expresia voinţei suverane a unui popor.
Mai mult decât atât, orice om dintr-o societate îşi poate singur da seama că participă, în calitatea sa de cetăţean, la exercitarea puterii, astfel încât se poate spune că oricăruia dintre noi îi revine o foarte mică parte din puterea suverană a poporului. Ca exemplu elocvent în acest sens, poate fi dat dreptul cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în instituţiile parlamentare.
O altă latură a cetăţeniei este cea civilă, care se referă, spre exemplu, la drepturile privind libertatea individuală. În fine, cea de-a treia latură a cetăţeniei este cea socială, care include, spre exemplu, drepturile cetăţenilor la un standard decent de viaţă, dreptul la sănătate, dreptul al educaţie, dreptul la locuinţă etc.
Pretul nostru:
29.00 Lei (RON)
|
|
Având o tematică extrem de actuală, lucrarea prezintă o analiză a principalelor obiective, instrumente, mecanisme, realizări şi perspective ale Politicii Europene de Vecinătate. Având în vedere apariţia acestei politici în anii 2003-2004, tema de cercetare suscită interesul cititorului, permanentele schimbări la nivel european în ceea ce priveşte conturarea şi consolidarea acestei noi politici transformând cercetarea iniţiată de autoare într-un demers extrem de complex.
Analiza şi urmărirea în dinamică a documentelor oficiale, a discursurilor factorilor implicaţi în construirea acestei politici, prezentarea detaliată a proiectelor Uniunii Europene privind vecinătatea sa estică şi sudică, consideraţiile autoarei pe marginea unor concepte precum transferul de norme şi standarde, diplomaţia transformaţională, condiţionalitatea, influenţele cu caracter interguvernamental, rolul şi contribuţia României în conturarea şi consolidarea acestei politici de vecinătate, precum şi concluziile argumentate ale întregii lucrări oferă valoare adăugată rezultatelor cercetării autoarei.
Pretul nostru:
33.00 Lei (RON)
|
|
Structurata pe parcursul a doua parti - Partea I - Consideratii teoretice si Partea a II-a: Documente si formulare utile, lucrarea de fata abordeaza un subiect din ce in ce mai dezbatut in ultima vreme in contextul cresterii numarului de cereri in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.
In partea I - Consideratii teoretice cuprinde mai multe capitole de un real folos in activitatea oricarui jurist sau schiar student la drept, precum:
- Drepturile omului pe continentul european si sistemul institutional de aparare si garantare;
- Organizarea si functionarea Curtii Europene a Drepturilor Omului;
- Procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului;
- Rolul avocatului in procedurile Curtii Europene a Drepturilor Omului;
- Rolul agentului guvernamental in procedurile Curtii Europene a Drepturilor Omului;
- Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Uniunea Europeana (acest capitol cuprinde o prezentare pe larg a Cartei Drepturilor Fundamentale de la Lisabona, intrata in vigoare la 1 decembrie 2009, Carta care instituie personalitate juridica proprie Uniunii Europene).
Cea de-a doua parte a lucrarii - Documente si formulare utile - este de natura a da o latura foarte practica cartii, reunind principalele reglementari necesare unei persoane care doreste sa formuleze o plangere catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului:
- Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Protocoalele aditionale;
- Legislatia interna in materie;
- Regulamentul CEDO;
- Cerere de masuri provizorii;
- Cerere introductiva de instanta;
- Observatiile scrise;
- Cereri privind satisfactia echitabila;
- Nota in atentia persoanelor care doresc sa se adreseze Curtii;
- Model de procura pentru reprezentarea in fata CEDO
Pretul nostru:
27.00 Lei (RON)
|
|
Uniunea Europeană a cunoscut în ultimele două decenii o dezvoltare fără precedent, atât în ceea ce priveşte expansiunea către noi arii geografice, cât şi cea a creşterii nivelului integraţionist. Cea mai exemplificativă în acest sens este succesiunea de tratate care au apărut cu o frecvenţă de aproximativ cinci ani între ele: Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, proiectul de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa şi, acum, Tratatul de la Lisabona.
Mai multe motive au stat la baza ritmului accelerat de schimbare prin care a trecut construcţia europeană în ultimii douăzeci de ani. Ele au fost atât de natură internă, comunitară, dar şi de natură externă, respectiv legate de noutăţile petrecute pe scena mondială. În acest ultim caz, este pentru oricine evident că evenimente precum căderea sistemului comunist în Europa de Est sau apariţia unor provocări precum momentul 11 septembrie nu puteau să nu aducă schimbări în modul în care eşafodajul comunitar este construit şi funcţionează.
Modificările ultimilor ani au adus şi o modificare a raportului de forţe în bătălia veşnică ce s-a dus în domeniul unional, între suveranitatea naţională a statelor membre şi nivelul comunitar de reglementare şi acţiune. Dacă până în anii `80, primul nivel era preponderent, iar al doilea axat mai ales pe latura economică, dezvoltările actuale l-au extins pe ultimul şi în arii noi, precum politica externă, cetăţenia, justiţia. O astfel de schimbare a adus după sine un mare entuziasm de partea celor care doresc o Uniune apropiată ca model de statele federale, însă a declanşat şi o reacţie de respingere din ce în ce mai puternică din partea celor care se tem de o astfel de perspectivă.
Tendinţele de mai sus s-au relevat cu tărie de curând, odată cu lupta din jurul proiectului de Constituţie europeană. Ce s-a întâmplat? Factorii de decizie comunitari au decis ca după Tratatul de la Nisa să se producă o schimbare profundă în modul de organizare şi funcţionare a Uniunii, schimbare pe care au dorit să o concretizeze într-un nou text de drept comunitar primar.
Pentru a-i da acestuia şi o valoare simbolică s-a decis ca să poarte numele de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa. Era clară direcţia: înainte către un stat federal european, o constituţie fiind specifică statelor!
Pentru a se ajunge la documentul ce avea să fie cunoscut ulterior în limbajul comun drept „Constituţia europeană”, s-a apelat la un proces lung şi complicat, proces care s-a dorit a oferi noului act fundamental o legitimare democratică. Astfel, a fost convocată o aşa-numită Convenţie Europeană, instituţie temporară, în cadrul căreia s-au reunit atât reprezentanţi din fiecare ţară membră U.E., ba chiar şi din cele candidate, dar şi reprezentanţi ai instituţiilor comunitare. Lucrările acesteia s-au deschis la Bruxelles pe 28 februarie 2002, ea reuşind să definitiveze proiectul de Tratat în prima jumătate a anului 2003, astfel încât acesta a fost adoptat prin consens de Convenţie în vara lui 2003.
Cu toate acestea, procesul de implementare a proiectului s-a blocat pentru încă un an de zile, în faţa unor nemulţumiri a unei părţi din statele membre cu privire la unele chestiuni conţinute de el. În condiţiile amintite, Tratatul a fost semnat, într-un final, la Roma, pe data de 29 octombrie 2004. Relativ rapid s-a putut observa că următorii paşi, cei de ratificare de către fiecare ţară membră a U.E., s-au dovedit imposibil de făcut în totalitate. Franţa şi Olanda, în primăvara lui 2005, au convocat fiecare câte un referendum cu privire la acest text legal comunitar, rezultatul fiind respingerea ratificării sale. Campania „nu” din ambele state au profitat exact de sentimentul de frică al populaţiei faţă de o federalizare prea accentuată a proiectului european ce fusese declanşat de schimbările profunde din ultimele două decenii.
Uniunea s-a mai confruntat cu blocaje în cadrul proceselor de ratificare de către ţările membre a textelor sale de bază. Se mai întâmplase în cazul Tratatului de la Maastricht cu Danemarca şi în cel de la Nisa cu Irlanda. De fiecare dată s-a putut trece peste problemele apărute, convocându-se noi consultări, după oferirea, în cazul Danemarcei, a unui regim special garantat printr-o anexă la Tratat, iar în cazul Irlandei de aplicare a unei campanii extrem de puternice în favoarea unui răspuns „Da”.
Această soluţie, însă, nu mai putea fi aplicată şi acum pentru că Franţa şi Olanda aveau cu totul altă pondere, atât la nivel politic şi economic, cât şi moral, în Uniune, decât Irlanda şi Danemarca, ţări care nu erau membre fondatoare iar, pe de altă parte, obstacole de aceeaşi natură se prefigurau aproape cu siguranţă şi în cazul Marii Britanii sau Poloniei. Anii 2005 şi 2006 s-au scurs fără a se ajunge la o rezolvare cu privire la problema Constituţiei Europene.
Abia în a doua parte a anului 2007 s-a ajuns la o soluţie de compromis pe care factorii de decizie comunitari o sperau viabilă. Ea s-a concretizat în apariţia unui nou act comunitar, denumit Tratatul de reformă sau Tratatul de la Lisabona, după locul în care a fost semnat oficial de şefii de state şi de guverne pe 13 decembrie 2007. Noul Tratat este clădit, în general, pe conţinutul Constituţiei Europene, din cadrul căreia au fost înlăturate prevederile cele mai controversate şi, în primul rând, titlul de „Constituţie”, care speria populaţia europeană prin simbolismul pe care îl cuprindea. În acelaşi timp, pentru ţara noastră, noul tratat este primul pe care îl semnează în calitate de ţară membră.
Noul document se spera că va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009, după ratificarea sa de către toţi cei 27 de membrii ai Uniunii, însă, şi acest proces de ratificare s-a împotmolit într-un loc devenit se pare „tradiţional” - Irlanda. În această ţară un referendum convocat cu privire la ratificarea tratatului a dat rezultat negativ. A trebuit să fie convocat un alt referendum în a doua parte a anului 2009. Acesta din urmă a arătat o susţinere cu privire la noul Tratat, astfel încât noul Tratat de Reformă de la Lisabona a putut intra în vigoare la 1 decembrie 2009.
Pretul nostru:
29.00 Lei (RON)
|
|
Pachetul contine 5 carti in materia Dreptului comunitar:
Pret intreg:
165.00 Lei (RON)
Pretul nostru:
123.75 Lei (RON)
Reducere: 41.25 Lei (RON) (25.00%)
|
|
Pretul nostru:
194.00 Lei (RON)
|
|
Lucrarea Fondurile europene. Litigii generate de accesarea si utilizarea defectuoasa a acestora in Romania îşi propune să familiarizeze cititorii cu problematica specifică elaborării şi implementării proiectelor cofinanţate din fonduri europene, prezentând exemple de „aşa nu”. Nerespectarea sau aplicarea incorectă a legislaţiei relevante în domeniu duc automat la imposibilitatea obţinerii finanţării sau chiar la restituirea sprijinului financiar primit. Indiferent de tipul finanţării europenea (fondurile de preaderare sau cele alocate ţării noastre în calitate de stat membru pentru perioada de programare 2007-2013) litigiile generate de accesarea şi utilizarea defectuoasă a acestora prezintă acelaşi specific prin raportare la etapele unui proiect şi consecinţele atrase.
Speţele selectate în cadrul acestei lucrări prezintă „greşeli” semnificative şi frecvente săvârşite în procesul de elaborare şi implementare a proiectelor cofinanţate din fonduri europene. Este regretabil că au fost comise greşeli în procesul obţinerii şi utilizării fondurilor europene, deopotrivă de solicitanţi şi/sau de beneficiari, cât şi de autorităţile cu competenţe în materie, dar, dacă tot au avut loc, măcar să învăţăm din ele.
Pretul nostru:
33.90 Lei (RON)
|
|
Lucrarea Tratatele fundamentele ale Uniunii Europene (2012) | Editie coordonata de judecator dr. Ungureanu Diana, conţine versiunile consolidate ale Tratatului privind Uniunea Europeană, Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, cu modificările aduse prin Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.
EDITIE EPUIZATA!
Noua editie 2013 (CLICK AICI)
Pretul nostru:
19.90 Lei (RON)
|
|
Extras:
Cuvânt-înainte
Motto:
„Nu trăi nici cu gândul la trecut, nici la viitor, doar lasă munca zilnică să îti folosească toată energia si vei ajunge să fii satisfăcut”
Sir William Osler
Fenomene negative cum sunt: cresterea sărăciei, a somajului si evolutia demografică negativă sunt consecintele insecuritătii în care trăim, si se datorează multiplelor si variatelor forme de dezvoltare economică si socială; impactul si efectele migratiei internationale aflată în expansiune influentează de asemenea piata muncii si, pe cale de consecintă, politica socială. Orice stat, în fiecare etapă pe care o traversează trebuie să răspundă unor astfel de provocări, să fie pregătit să găsească un echilibru viabil între protectia socială, echitatea functionării sistemului legislativ al muncii si eficienta economică, urmărind permanent adaptarea lor la realitătile economice si sociale contemporane.
Această lucrare îsi propune o analiză sistematizată, completă si la zi a normelor juridice internationale (ONU, OIM), a celor elaborate de Consiliul Europei si Uniunea Europeană cu privire la protectia migrantilor. Lucrarea se adresează specialistilor, tuturor celor care doresc să lucreze în afara granitelor tării si, nu în ultimul rând, se adresează studentilor în drept, în special studentilor-masteranzi care doresc să dobândească o specializare în domeniul dreptului social european sau/si al relatiilor de muncă si industriale oferindu-le un instrument de pregătire a examenelor, temeiurile epistemice si aplicative de a studia si întelege mai uúor maniera în care sunt grefate drepturile de securitate socială pe relatia individuală de muncă si cum se integrează acestea în procesul globalizării după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009).
Multumesc editurii C.H. Beck, care a făcut posibilă aparitia lucrării, multumesc studentilor mei, care prin cercetarea întreprinsă si participarea lor activă la dezbateri m-au determinat să scriu această carte si multumesc anticipat tuturor cititorilor ei. Îmi doresc ca prin această lucrare să nu trezesc doar curiozitatea publicului interesat sau a specialistilor, ci, mai ales, dorinta acestora de a se apleca mai profund asupra unei problematici cu care, mai devreme sau mai târziu, ne confruntăm cu totii.
Claudia Ana Moarcăs Costea
Prezenta lucrare Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate sociala îşi propune o analiză sistematizată, completă şi la zi a normelor juridice internaţionale (ONU, OIM), a celor elaborate de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană cu privire la protecţia lucrătorilor migranţi.
Se adresează specialiştilor, tuturor celor care doresc să lucreze în afara graniţelor ţării şi, nu în ultimul rând, se adresează studenţilor în drept, în special studenţilor-masteranzi care doresc să dobândească o specializare în domeniul dreptului social european sau/şi al relaţiilor de muncă şi industriale oferindu-le un instrument de pregătire a examenelor, temeiurile epistemice şi aplicative de a studia şi înţelege mai uşor maniera în care sunt grefate drepturile de securitate socială pe relaţia individuală de muncă şi cum se integrează acestea în procesul globalizării şi după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009).
Pretul nostru:
34.90 Lei (RON)
|
|
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adesea numită informal "Curtea de la Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare.
Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție
Pretul nostru:
80.00 Lei (RON)
|
|
EXTRAS:
Articolul 10 al Regulamentului/Articolul 8 al Conventiei
Articolul 10 al Regulamentului [Consimtământul şi validitatea de fond]
1. Existenta şi validitatea contractului sau a oricărei clauze contractuale sunt determinate de legea care l-ar reglementa în temeiul prezentului regulament, dacă contractul sau clauza respectivă ar fi valabile.
2. Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu şi-a dat consimtământul, o parte poate să invoce legea tării în care îşi are reşedinta obişnuită, dacă din circumstantele respective reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea mentionată la alineatul (1).
* * *
Articolul 8 al Conventiei [Consimtământul şi validitatea de fond]
1. Existenta şi validitatea unui contract sau a oricărui termen dintr-un contract, vor fi determinate de legea căreia va fi supus conform prezentei Conventii dacă acel contract sau termen au fost valabile.
2. Totuşi o parte se poate baza pe legea statului în care îşi are reşedinta obişnuită şi să declare că nu a consimtit, dacă din împrejurări apare că nu ar fi rezonabil să fie determinat efectul comportării sale în conformitate cu legea mentionată în paragraful precedent.
* * *
Legislatie şi surse relevante:
• Dispozitii relevante ale Regulamentului (excluzând preambulul): articolul 1 (2) i), articolul 3, articolele 4-7, articolul 9, articolul 13 şi articolul 21.
• Puncte relevante ale preambulului Regulamentului: considerentul (29).
• Dispozitii relevante ale Conventiei (excluzând preambulul):
• Puncte relevante ale preambulului Conventiei: articolul 3, articolul 4, articolul 5, articolul 7, articolul 11 şi articolul 16
EXTRAS:
Pretul nostru:
699.00 Lei (RON)
|
|
Executarea mandatului european de arestare de catre instantele romane. Jurisprudenta comentata este o lucrare ce tratează, din perspectiva practicianului, instituţia executării mandatului european de arestare de către instanţele naţionale, astfel cum este reglementată de Legea nr. 302/2004, prin transpunerea Deciziei-cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre.
Prezentarea sintetică a aspectelor teoretice este urmată de o selecţie a jurisprudenţei instanţelor naţionale, cuprinzând hotărâri pronunţate de curţile de apel – instanţe competente să pună în executare mandatul european de arestare.
Pretul nostru:
29.90 Lei (RON)
|
|
Conventia europeana a drepturilor omului
EDITIA A VII-a | Actualizare la data de 20 Februarie 2013
EXTRAS:
Titlul I. Drepturi şi libertăţi
(...)
Art. 5. Dreptul la libertate şi la siguranţă
1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;
b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;
c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autori - tăţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;
d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru edu caţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul adu cerii sale în faţa autorităţii competente;
e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.
2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.
3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de para graful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.
5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.
(...)
Pretul nostru:
13.00 Lei (RON)
|
|
EXTRAS:
(...)
TITLUL II
DISPOZIŢII PRIVIND PRINCIPIILE DEMOCRATICE
Articolul 9
In toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi, care beneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor sale. Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci se adaugă acesteia.
Articolul 10
(1) Funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei repre - zentative.
(2) Cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European. Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răs pund în mod democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor.
(3) Orice cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăţean.
(4) Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniuni
Pretul nostru:
22.00 Lei (RON)
|
|
Lucrarea Arbitrajul intern si international. Texte. Comentarii. Mentalitati | Autor: Bobei Radu Bogdan este reprezentata prin comentariile articolelor: 541-621 NCPC şi art. 1110-1132 NCPC
Arbitrajul privat voluntar nu mai este o metoda alternativa de solutionare a litigiilor. Acesta a devenit o metoda uzuala de solutionare a disputelor, o mentalitate de interpretare a textelor legale si, poate, un mod de viata. La prima vedere, lucrarea are un caracter exclusiv juridic. Resorturile scrierii acestei lucrari nu au fost numai juridice.
De altfel, a scrie despre arbitrajul privat voluntar numai din perspectiva juridica echivaleaza cu neîntelegerea finalitatii acestuia.
Solutionarea litigiului arbitral nu este un mestesug, ci este si devine permanent o arta. Aceasta din urma perspectiva a constituit adevaratul resort al scrierii prezentei lucrari. Elementul de noutate al lucrarii îl constituie analiza pragmatica, dar livresca si, totodata,exclusiva a textelor procesual-civile romane referitoare la arbitrajul privat voluntar
Pretul nostru:
54.90 Lei (RON)
|
|
Lucrarea Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene si experiente ale sistemului roman de drept | Autori: Sandru M., Banu M., Calin D. analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti.
Procedura trimiterii preliminare reprezintă o coordonată esenţială în dialogul dintre instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). După ce în primii trei ani de la aderare, din România au fost trimise doar două cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în ultimii doi ani numărul acestora crescut exponenţial.
Are loc, însă, un dialog adevărat între instanţele româneşti şi Curtea de Justiţie, sunt pregătiţi instanţele şi avocaţii pentru ca acest incident procedural să nu devină o povară inutilă pentru acţiunea naţională?
Astfel, lucrarea de fata, asa cum am descris mai sus, analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti, alături de alte elemente aflate în legătură cu trimiterea preliminară, ca de exemplu:
- repartizarea competenţelor între instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie în cadrul acestui dialog judiciar;
- modul de redactare al unei trimiteri preliminare şi cerinţele minime care trebuie îndeplinite în acest sens;
- actul de procedură al instanţei naţionale atunci când dispune iniţierea dialogului;
- suspendarea unei acţiuni în situaţia în care există o trimitere preliminară înregistrată la CJUE care are acelaşi obiect, retragerea trimiterii preliminare, refuzul trimiterii sau procedura în faţa instanţei naţionale după primirea răspunsului de la CJUE.
Asadar, prezentarea acelor trimiteri preliminare provenite din România, care au suscitat o atenţie specială din partea profesioniştilor, este însoţită de o evaluare a practicii judecătoreşti aferente obiectului respectivelor trimiteri preliminare, încercându-se astfel o evaluare de ordin mai general a coerenţei interpretării şi aplicării pe cale judiciară a dreptului Uniunii Europene.
Totodata, lucrarea este însoţită de o prezentare amănunţită în limba engleză a problematicii, destinată publicului străin interesat de experienţele româneşti ale interpretării şi aplicării dreptului Uniunii Europene.
Pretul nostru:
119.00 Lei (RON)
|
|
EXTRAS:
Capitolul III. Grefa
Articolul 15 (Alegerea Grefierului)
1. Plenul Curţii îşi alege Grefierul. Candidaţii trebuie să se bucure de o înaltă reputaţie morală şi trebuie să posede toate cunoştinţele şi experienţa legală, managerială şi lingvistică, necesare pentru exercitarea atribuţiilor pe care le presupune această funcţie.
2. Grefierul este ales pe o perioadă de cinci ani şi poate fi reales. Grefierul nu poate fi revocat din funcţie decât dacă judecătorii, reuniţi în plen, decid cu o majoritate de două treimi că persoana în cauză nu mai întruneşte cerinţele impuse de funcţie. Persoana în cauză trebuie audiată de Plenul Curţii. Oricare dintre judecători poate porni procedura de revocare din funcţie.
3. Alegerile prevăzute în prezentul articol se vor face prin vot secret; numai judecătorii aleşi care sunt prezenţi pot vota. Dacă niciunul dintre candidaţi nu întruneşte majoritatea absolută a voturilor judecătorilor prezenţi, va avea loc un tur de balotaj între primii doi candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi. Dacă există egalitate de voturi între aceştia, va avea preferinţă mai întâi candidatul de sex feminin, dacă există şi, în al doilea rând, candidatul mai în vârstă.
4. Înainte de preluarea mandatului, grefierul depune următorul jurământ sau face următoarea declaraţie solemnă în faţa Plenului Curţii sau, dacă este nevoie, în faţa Preşedintelui Curţii:
„Jur” – sau „Declar în mod solemn” – „că îmi voi exercita cu loialitate, discreţie şi conştiinciozitate funcţia conferită în calitate de grefier al Curţii Europene pentru Drepturile Omului.”
Acest lucru va fi consemnat într-un proces-verbal.
(...)
Pretul nostru:
13.00 Lei (RON)
|
|
Aceasta lucrare este coordonată şi prefaţată de prof. univ. dr. Augustin Fuerea si contine:
• Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene
• Protocolale, anexe, declaratii, tabele de corespondenta
• Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Pretul nostru:
19.90 Lei (RON)
|
|
EXTRAS:
(...)
Uniunea combate excluziunea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului.
Aceasta promovează coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre.
Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european.
(...)
Pretul nostru:
22.00 Lei (RON)
|
|
Cosul de cumparaturi
In acest moment, COSUL DE CUMPARATURI este gol !
Recent vizualizate
Pretul nostru: |
43.00 Lei (RON) |
|