TRUFELE - O afacere profitabila pe termen lung (Autor: Dr. Ing. Ioana Tudor)

Structurată pe parcursul a 15 capitole, lucrarea de fata reprezintă un adevărat manual de cultivare a ciupercilor care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui cultivator din România. Lucrarea prezintă, pe înţelesul tuturor, tehnologiile de cultivare pentru cinci specii de ciuperci comestibile: Champignon (Agaricus), Ciuperca termofilă, Ciuperca lui Dumnezeu, Pleurotus si Ciuperca parfumată.

Structurata pe parcursul a 7 capitole, prezenta lucrare este o monografie a culturii ciupercilor Pleurotus spp. in tara noastra, cu actualizare la zi, ce va raspunde problemelor cultivatorilor cu suprafete restranse, in sistem clasic sau celor cu ciupercarii intensive.

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE PE STOC!

IOANA TUDOR - MICROENCICLOPEDIE ILUSTRATA: Ciupercile din flora spontana a Romaniei - Manualul culegatorului si consumatorului autohton - Ghid de identificare a peste 300 de specii de ciuperci comestibile si otravitoare de pe teritoriul Romaniei - Editura GRAMEN, 2010-2011.

EXTRAS:

PASTRAREA IN STARE PROASPATA A PRODUSELOR HORTICOLE

Pastrarea consta intr-un ansamblu de operatii efectuate pentru mentinerea calitatii produselor pe un anumit interval de timp, caracteristic fiecarei specii, in vederea prelungirii duratei de consum. Depozitarea este faza tehnologica de mentinere adapostita intr-un spatiu inchis, a produselor recoltate o anumita perioada de timp.

Capacitatea de pastrare este insusirea unui produs de a-si mentine calitatea dupa recoltare. Durata de pastrare este perioada in care produsul isi mentine calitatea proprie consumului in stare proaspata, in anumite conditii de mediu.

Pastrarea produselor horticole in stare proaspata poate fi:

- temporara (...)

- prelungita un interval de timp mai scurt sau mai lung (...)

Soiurile de arbori de selecţie cel mai frecvent se înmulţesc vegetativ, deoarece proprietăţile soiului nu se transmit în totalitate prin sămânţă. Efectul de pierdere a proprietăţilor soiului depinde şi de la faptul, că multe soiuri fructifere se polenizează numai cu ajutorul altor soiuri.

De aceea fiece floare, şi respectiv fiece fruct are seminţe şi proprietăţi diferite. Dar dacă este necesar de a păstra proprietăţile unui soi anume, atunci este necesar ca acesta să fie înmulţit anume prin metoda vegetativă. Altoirea, în esenţă, nu este altceva decât înmulţirea vegetativă. Altoiul nu se plantează în sol, ci se ataşează la portaltoi.

Acest sistem de înmulţire a fost dezvoltat şi din considerentul, că arborele cu fructe frumoase şi gustoase nu se va dezvolta bine în mod obligatoriu. Pomul altoit însă constă, cel puţin, din două plante diferite, care îşi completează reciproc proprietăţile. Astfel devine posibilă combinarea creşterii viguroase a portaltoiului cu calităţile bune ale fructelor altoiului, cu scopul de a primi un pom sănătos cu fructe calitative.

În afară de producţia de carne, ficat gras şi puf, fermierii pot lua în calcul şi varianta de a se orienta spre creşterea gâştelor de reproducţie şi producerea de boboci vii, la o mare căutare pe piaţa din România care în prezent este dominată de bobocii de gâscă din import (în special Ungaria şi Italia), vânduţi către cumpărătorii finali în acest moment la preturi de 20-25 lei/boboc de o zi. În acest caz un mare avantaj îl reprezintă şi durata mai mare de timp în care păsările sunt apte pentru reproducţie (4-5 ani sau chiar mai mult, comparativ cu găinile sau curcile de reproducţie, de exemplu, care trebuie înlocuite după un an).