Tratat de Hipologie

Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.

Lucrare cuprinde: Legea apiculturii nr. 89 din 28 aprilie 1998, actualizata 2012; Regulamentul privind organizarea stupăritului în România; Programul National Apicol 2011-2013; Programul de ameliorare a albinelor din România; Normele privind denumirea, descrierea, definirea, caracteristicile şi compoziţia mierii şi multe alte acte normative utile apicultorilor.

CAFEAUA, Autor: Ana Tomescu, Editura Gramen, Bucuresti, 2010.

Lucrarea este o invitaţie la o ceşcuţă de cafea şi la câteva pagini de lectură care prefigurează o călătorie pe drumul cafelei, drum care străbate meridianele şi paralelele pământului dar şi meridianele şi paralelele timpului.

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE PE STOC!

IOANA TUDOR - MICROENCICLOPEDIE ILUSTRATA: Ciupercile din flora spontana a Romaniei - Manualul culegatorului si consumatorului autohton - Ghid de identificare a peste 300 de specii de ciuperci comestibile si otravitoare de pe teritoriul Romaniei - Editura GRAMEN, 2010-2011.

Carnea şi ouăle de prepeliţa, fiind recunoscute pentru efectele benefice din punct de vedere medical, dar şi al gustului foarte bun, au ajuns să fie extrem de solicitate pe piaţa mondială. Indiferent din ce colţ al lumii eşti şi indiferent de zona în care locuieşti, sau ai vrea să fii şi să-ţi pui temelia unui bussines, creşterea prepeliţelor este una dintre acele afaceri pe care le puteţi demara şi dezvolta cu eforturi minime.

Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă atât la nivel naţional, dar mai ales la nivelul Uniunii Europene respectării normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, iniţiativa elaborării unui ghid de norme privind protecţia şi bunăstarea găinilor ouătoare nu poate fi decât de bun augur. 

Trufele sunt ciuperci Ascomycete ce aparţin genului Tuber, formate din asocierea ectomicorizelor cu arbori şi arbuşti. Genul este întâlnit în emisfera de Nord, între 25 şi 60 grade latitudine în climat foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau temperat rece, continental sau continental rece.

În comparaţie cu celelalte specii de ciuperci comestibile din familia Agaricaceae, trufele sunt ciuperci neobişnuite: nu au pălărie şi nici picior, iar ascocarpul, (fructul comestibil) se aseamănă cu tuberculii de cartofi având formă mai mult sau mai putin rotundă sau uşor ovoidală, de mărime ce variază frecvent între 3 – 10 cm în diametru. Cuticula este cerebriformă.

Sunt considerate alimente de lux, fiind folosite numai la prepararea celor mai rafinate mâncaruri, în cele mai extravagante restaurante.

Există şi o Bursă a trufelor în Italia, cât şi un muzeu în Franţa. Se organizează Congrese, Simpozioane, Conferinţe, mese rotunde, cursuri şi excursii tematice pentru căutarea de trufe în sezonul optim de recoltare, s-au organizat sindicate ş.a.

Există şi o Confreerie unde se acordă medalii culegătorilor, ce prezintă cele mai valoroase şi mai mari exemplare.

Structurată pe parcursul a 15 capitole, lucrarea de fata reprezintă un adevărat manual de cultivare a ciupercilor care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui cultivator din România. Lucrarea prezintă, pe înţelesul tuturor, tehnologiile de cultivare pentru cinci specii de ciuperci comestibile: Champignon (Agaricus), Ciuperca termofilă, Ciuperca lui Dumnezeu, Pleurotus si Ciuperca parfumată.