Albinele, albinaritul si produsele stupului. Ghidul normativ al apicultorului de succes

Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.

Grecii antici spuneau despre miere că este un dar al zeilor, care este adunat de către albine din roua de pe flori, fiind o rămăşiță de la ospețele nocturne ale nimfelor. Indienii considerau mierea o materializare a razelor de lumină, materializare care hrăneşte nu doar corpul, ci şi mintea şi sufletul, fiind din acest motiv cel dintâi dintre alimente.

În Evul Mediu, se credea că mierea este sintetizat ă de către albine dintr-o esență subtilă a florilor, pe care doar ele aveau puterea să ocapteze şi apoi să o transforme în acel lichid chihlimbariu. Prin secolul al XIX-lea, s-au facut primele analize careau stabilit că mierea este o combinație de zaharuri simple.

Biochimistul american, T.H. Weller, afirma că „nici cu aparatura sofisticată din secolul al XXI-lea nu poate fi încă sintetizat un produs care să se apropie prin compoziția sa biochimică şi prin calitățile biologice de miere, care constituie încă un mare mister pentru ştiință”. Din vremuri străvechi, omul a descoperit mierea şi produsele stupului de albine nunumai ca aliment, ci şi ca medicament.

Apicultura era practicată încă din secolul al VII-lea î.Hr., existând o serie de mărturii în acest sens. Tăblițele mesopotamiene, ca şi papirusurile egiptene, menționează, printre altele, faptul că mierea şi ceara de albine erau folosite ca medicamente. La originea sa, mierea era rară, fiind rezervată la început în serviciul religios, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrăni animalele sacre. Scrierile din antichitatea greco-romană abundă în menționări despre mierea de albine şi utilizarea ei medicală; fiind creată o adevarată mitologie în jurul acesteia şi subliniindu-se numeroasele sale proprietăți medicinale. Hipocrate, cel mai de seama medic al Antichitatii, mai târziu Pliniu, Galien şi Dioscoride vorbesc de asemenea, despre miere, ca fiind folosită într-o serie de boli.

În epoca modernă, prin stupăritul rațional, au fost puse în valoare şi celelalte produse apicole: lăptişorul de matcă, polenul, veninul de albine etc., ajungându-se la clasificarea lor în produse apicole naturale directe (mierea, ceara, propolisul, polenul, păstura, lăptişorul de matcă) şi produse apicole derivate (cremele cosmetice cu ceară, unguente, tincturi, drageuri)...

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

(...)

Apiterapia inseamna tratarea celor mai diverse afectiuni cu produse apicole naturale, fara nicio prelucrare, sau cu extracte , combinatii ale acestora ori cu medicamente apiterapice standard.

Este o alternativa naturala la tratament, fundamentata stiintific prin nenumarate studii si experimente clinice. Produsele apicole au o mare paleta de proprietati biologice si actiuni farmacologice benefice in mentinerea sanatatii corpului omenesc.

(...)

In Romania, apicultura si apiterapia sunt cunoscute de pe vremea dacilor. Simbolul albinei conferea caracterul de specificitate al dacilor si al grecilor colini de la Pontul Euxin, actualmente Dobrogea. In zilele noastre, apicultura si apiterapia din Romania sunt dezvoltate si renumite pe tot globul, datorita oamenilor de stiinta romani de foarte mare valoare.

Extras:

(...)

Cresterea albinelor este o indeletnicire fascinanta, provocatoare si plina de satisfactii. Colectarea mierii este doar o mica parte a ei. Eu insa iubesc restul procesului; sa inveti sa traiesti cu albinele tale, sa te bucuri de privilegiul de a patrunde in stup si, mai presus de orice, sa le tii in viata. Nu este intotdeauna usor. O parte din sarcina apicultorului este sa invete sa faca fata neajunsurilor. Dar, prin aceasta carte, Clair si Adrian sunt alaturi de dumneavoastra. Asa ca sunteti pe maini bune.

Succes!

STOC EPUIZAT MOMENTAN!

Bill Turnbull

Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă atât la nivel naţional, dar mai ales la nivelul Uniunii Europene respectării normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, iniţiativa elaborării unui ghid de norme privind protecţia şi bunăstarea găinilor ouătoare nu poate fi decât de bun augur. 

Metodele de inmultire a plantelor:

arbori, arbusti, plante perene, flori de gradina, camera, balcon si ghiveci, legume si plante aromate

CARTE APARUTA IN 2013

De ce aveti nevoie sa cultivati plante?!

Se va face diferenta intre cele doua moduri de inmultire a plantelor, respectiv din seminte, cunoscuta si ca reproducere generativa sau sexuata, si inmultirea vegetativa sau asexuata, prin care bucatile de planta desprinse sau taiate din planta mama se dezvolta ulterior ca plante independente.

Ce tip de inmultire alegeti, vegetativa sau generativa, depinde de mai multi factori. Un rol important il joaca optiunile spatiale si uneltele aflate la dispozitia gradinarului. De exemplu, aveti o mica sera in gradina? In mod special trebuie sa va ganditi ce tip de inmultire este mai bine de aplicat speciilor sau varietatilor de plante pe care le aveti, ce va oferi pe viitor cele mai puternice si sanatoase plante.

Unele plante pot creste frumos si fara echipament sau containere speciale. Este suficient sa le oferiti un loc la fereastra sau un spatiu mai protejat in gradina, plantelor lemnoase, unde se pot inmulti prin seminte. La alte plante sau alte metode de inmultire, ca cea prin butasi, veti avea totusi nevoie de unelte si containere.

(...)

Biblia, Coranul, manuscrisele Orientale, scrierile Greciei Antice, ale Romei Antice, ţările din Orientul Mijlociu au lăudat de-a lungul timpului virtuţile mierii, polenului, produselor stupului în general ca sursă şi garanţie pentru sănătatea oamenilor. În fiecare teritoriu populat exista aceeaşi credinţă legată de puterile miraculoase ale mierii utilizată atât ca aliment cât şi ca medicament. In acest context si vand in vedere importanta mierii, lucrarea de faţă poate reprezenta o sursă de documentare excelentă atât pentru consumatori, cat si pentru apicultori.
 

Activitatea de creştere a porcilor a cunoscut o adevărată renaştere şi este în prezent mai populară ca oricând. Manualul creşterii porcilor este un ghid simplu, fără înflorituri, excelent pentru începători -indiferent dacă intenţionaţi să creşteţi porci pentru a vă umple congelatorul, a începe o nouă afacere, a valorifica terenul în mod tradiţional sau pur şi simplu a vă bucura de prezenţa unor animale de companie carismatice. Înţesat de fotografii color şi explicaţii clare şi detaliate, acest manual este ideal pentru crescătorii începători, care au nevoie de îndrumări cu privire la cumpărarea şi îngrijirea primilor lor porci şi doresc să treacă la etapa superioară a înmulţirii. Este totodată o sursă de informaţii utilă pentru crescătorul de porci cu mai multă experienţă care are nevoie uneori să caute o lămurire rapidă într-un manual.

In trecut se stia ca mierea era medicament, hrana, energizant, ofranda, provizie pentru drum, iar in Evul Mediu era la fel de scumpa ca sarea.

In zilele noastre o putem considera un produs de bunastare personala (welness), foarte bogata in substante bioactive si benefice pentru sanatate, ale caror efecte asupra organismului si metabolismului uman sunt studiate din ce in ce mai mult de oamenii de stiinta, cu rezultate din ce in ce mau surprinzatoare.

EXTRAS:

Indiferent de locul de unde culeg albinele polen, in tara noastra (se refera la Germania) nu exista nicio zona sau regiune care sa dispuna neintrerupt, din primavara pana toamna tarziu, de resurse melifere. Zonele care abunda de cules din belsug toamna tarziu lasa primavara albinele fara hrana. Chiar si orasele cu resurse melifere bogate si diversificate isi epuizeaza izvoarele de nectar la putin timp dupa solstitiul  de vara. Alternativa ramane stuparitul pastoral.

(...)

EXTRAS:

Ca polenizator al plantelor salbatice si de cultura, albina lucratoare isi are rolul ei bine stabilit in echilibrul naturii. Ea ocupa un loc important si in ceea ce priveste producerea mierii, polenului, cerii si propolisului, atat de utile in domeniul alimentatiei si al terapiei naturiste. Numai albinele sanatoase si o colonie sanatoasa de albine pot indeplini aceste calitati.

(...)