Competenta in materie penala. Aspecte teoretice si Jurisprudenta in materie (Carte de: Teodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru)

La elaborarea tratatului au fost avute în vedere numeroase surse doctrinare şi legislative. Din perspectivă legislativă, subliniem faptul că tratatul cuprinde şi modificările Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Totodată, sun prezentate şi numeroase hotărâri din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi unele elemente dinpractica judiciară internă.

Tratatul de faţă se adresează, în aceeaşi măsură, atât teoreticienilor, cât şi practicienilor dreptului, el fiind, totodată, deosebit de util masteranzilor şi doctoranzilor, dar şi studenţilor la drept care doresc să aprofundeze cunoştinţele în materie dreptului procesual penal român. 

Cea mai însemnată activitate a organelor judiciare şi a părţilor este consacrată administrării tuturor probelor necesare şi aprecierii lor complete şi juste, în vederea cunoaşterii faptelor, a modului lor real în care sunt expuse. Aceeaşi importanţă este acordată probelor şi mijloacelor de probă de cercetarea ştiinţifică, care consacră problemelor probaţiunii numeroase studii de drept procesual penal, de psihologie judiciară, medicină legală.

Sistemul probator, ca ansamblu de norme juridice care reglementează probele şi mijloacele de probă, are o influenţă hotărâtoare în înfăptuirea justiţiei penale.

Fiind un mijloc de cunoaştere a faptelor ce s-au petrecut în realitatea obiectivă, probele dau posibilitatea cunoaşterii fenomenelor din natură şi societate, în raport de nivelul cunoştinţelor şi de interesul manifestat pentru aflarea adevărului.

Materia probelor şi mijloacelor de probă formează un capitol de mare importanţă, încât fără cunoaşterea soluţiilor privind probele şi mijloacele de probă nu este de conceput realizarea funcţiilor şi finalităţilor procesului penal.

Într-adevăr, de modul de abordare a aspectelor legate de probe şi mijloacele de probă (şi, desigur, şi a procedeelor probatorii) depinde un proces echitabil care este de esenţa justiţiei într-o societate civilizată, în orice stat de drept. 

Fără a diminua cu nimic rolul celorlalte două faze ale procesului penal - urmărirea penală şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti - putem spune că judecata penală reprezintă faza procesual penală cu conţinutul cel mai bogat şi totodată cu cea mai mare importanţă în cadrul procesului penal. Aici principiile care guvernează întregul proces penal îşi dau măsura valorii lor garantând respectarea legii şi aflarea adevărului.

Necesitatea fazei de judecată în procesul penal rezidă din interpretarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute în art. 126 alin. 1: „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

Judecata penală ca fază a procesului penal are ca obiect soluţionarea cauzei în mod definitiv. Aceasta presupune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, susceptibilă de a fi pusă în executare, în scopul realizării depline şi definitive a sarcinilor justiţiei penale.

Apărarea diferitelor valori sociale se realizează printr-o diversitate de forme şi mijloace. Titularii diferitelor valori sociale ocrotite de legea penală au dreptul să pretindă respectarea acestor valori de către ceilalţi membri ai colectivităţii, iar în caz de violare a acestora să recurgă la organele competente pentru restabilirea ordinii de drept încălcate.

Încălcarea oricărei dispoziţii incriminatoare din legea penală face să se nască un conflict, un raport juridic de drept penal, în baza căruia titularul dreptului încălcat va beneficia de protecţia legii penale. 

Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacităţile şi interdicţiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare şi asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, pri repunerea lui în situaţia anterioară condamnării.

În studiul propus sunt analizate din punct de vedere teoretic şi jurisprudenţial condiţiile în care intervine reablitarea de drept şi reabilitarea judecătorească în dreptul român, potrivit legislaţiei în vigoare (Codul penal şi Codul de procedură penală). 

Pachetul 6 CARTI PROCEDURA PENALA (Th. Mrejeru) este oferta exclusiva a Editurii Nomina Lex si poate fi achizitionat cu o reducere substantiala!

Din pachet fac parte 6 titluri ale aceluiasi autor - Theodor Mrejeru, in domeniul procedurii penale:

1. Tratat de drept procesual penal.

2. Partea generala Actiunile in procesul penal - editia a II-a

3. Competenta in materie penala

4. Judecata penala in prima instanta

5. Probele in procesul penal

6. Reabilitarea. Procedura speciala in procesul penal

"Dovezile sunt antidotul marturiilor mincinoase" spunea Francis Bacon, inca de la inceputul secolului al XVII-lea. Acest adevar ce razbate peste timp ar putea deveni deviza oricarui organ de cercetare penala, ca reprezentant al societatii care l-a investit si care i-a transferat autoritatea sa morala.

Este in afara oricaror discutii faptul ca nobila misiune de aparare a ordinii si linistii publice, vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, avutului public si privat solicita, din partea organelor de ancheta penala, o preocupare continua pentru perfectionarea pregatirii de specialitate. Spre deosebire de alte profesii, "meseria" de anchetator capata in zilele noastre valente superioare. Ca o conditie de sine qua non a inaltului profesionalism, cultul pentru adevar trebuie sa se manifeste in stricta concordanta cu litera si spiritul legii, intr-un climat care sa asigure si sa garanteze libertatile si drepturile cetatenesti.

"Persoanele raspunzatoare de aplicarea legii trebuie sa se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea, servind colectivitatea si protejand orice persoana impotriva actelor ilegale, conform inaltului grad de responsabilitate pe care il cere profesia lor".

Marea majoritate a faptelor de natura penala sunt constatate de catre organele de politie din compartimentele judiciar, combaterea crimei organizate, combaterea criminalitatii economico-financiare, paza si ordine publica, politie rutiera s.a. Acestea sunt chemate sa desfasoare activitatile de urmarire penala de prima urgenta: cercetarea la fata locului, constatarea infractiunii flagrante, ascultarea partii vatamate, dispunerea unor constatari tehnico-stiintifice si medico-legale, identificarea si ascultarea martorilor, efectuarea perchezitiei, identificarea, urmarirea si prinderea faptuitorilor etc. Acestora li se adauga si alte activitati specifice pentru probarea activitatii infractionale si dovedirea vinovatiei. Prin urmare, activitatile specifice anchetei penale nu sunt atributul exclusiv al compartimentelor de cercetare penala, deoarece la aflarea adevarului si justa solutionare a cauzelor aflate in instrumentare concura, deopotriva, si celelalte formatiuni, in raport cu specificul si atributiile ce le sunt conferite prin lege.

Codul de procedura penala si 5 legi uzuale | Actualizare la data de 17 Septembrie 2012 contine textul Codului de procedura penala, insotit de recursurile in interesul legii in materie si decizii ale Curtii Constitutionale, dar si trimiteri la legislatia speciala.

Totodata, cuprinde si 5 legi uzuale cu privire la:

– organizarea si functionarea D.N.A. (O.U.G. nr. 43/2002);

– organizarea si functionarea D.I.I.C.O.T. (Legea nr. 508/2004);

– organizarea si functionarea politiei judiciare (Legea nr. 364/2004);

– executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (Legea nr. 275/2006);

– cooperarea judiciara internationala in materie penala (Legea nr. 302/2004, republicata).

Mai jos, veti regasi un extras din lucrare, in care veti regasi detalii referitoare la datele constitutive ale acestei lucrari!

Lucrarea Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Jurisprudenta comentata | Autor: Cotoi Florin este constituita dintr-o scurta prezentare teoretică, urmată de o sinteză de jurisprudenţă, cuprinzând în special hotărâri pronunţate de curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv deciziile prin care s-au soluţionat recursurile în interesul legii.

Pentru a evidenţia dificultăţile aplicării prevederilor art. 1601-16010 din Codul de procedură penală, lucrarea cuprinde şi hotărâri prin care aceeaşi problemă de drept a primit rezolvări diferite, de interes în aceste cazuri fiind considerentele ce au stat la baza soluţiilor respective.

Totodata, cartea include şi o prezentare a controlului judiciar, reglementat în noul Cod de procedură penală ca o măsură preventivă.

EXTRAS:

Extras:

(...)

Procesul penal este o activitate reglementata de lege; aceasta înscriere între coordonatele stricte ale legii s-a materializat în timp în adagiul „nullum judicium sine lege”. Desi reglementarea de catre lege nu caracterizeaza numai procesul penal, apreciem totusi ca, în mod special, se cuvine subliniat acest lucru în cazul acestei activiti sociale. O asemenea mentiune îsi gaseste justificarea în faptul ca, mai mult decât orice alt sector al activitii judiciare, legiuitorul, prin reglementarea pe care o face procesului penal, precizeaza pâna în cele mai mici amnunte cum sa se procedeze în rezolvarea cauzelor penale.

De asemenea, trebuie aratat ca stricta legalitate a procesului penal se impune si datorita unor instituii procesuale cu caracter de constrângere (masurile de prevenie, masurile asiguratorii), care, în cazul folosirii lor în afara legii, pot aduce vatamari drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei.

În cazul procesului penal, drepturile partilor sunt însoite de o suita de garantii, iar eficienta exercitarii drepturilor prevazute de lege este strâns legata de realizarea tuturor activitatilor procesuale în conformitate cu legea.

În cazul încalcarii legalitatii în procesul penal, pot fi aplicate sanctiuni de ordin administrativ, civil sau penal subiectilor procesuali care au realizat activitatea procesuala fara respectarea legii. În acelsai timp, actele procesuale si procedurale neconforme cu legea sunt invalidate prin sanctiuni procedurale.

(...)

EXTRAS:

Art. 1. scopul procesului penal.

(1) Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

(2) Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

Art. 2. Legalitatea şi oficialitatea procesului penal.

(1) Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

(2) Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Notă. A se vedea şi art. 124 – „Înfăptuirea justiţiei” şi art. 126 – „Instanţele judecătoreşti” din Constituţie.

Actualizata la data de: 20 Mai 2013

Coordonatorul acestei a 7-a editii este prof. univ. dr. Valerian Cioclei, care aduce în atenţia celor interesaţi nu numai textul Codului, cu ultimele modificări şi completări, ci şi recursurile în interesul legii admise, introduse direct sub articolul din Cod la care se referă, pentru a se asigura o completă cunoaştere şi înţelegere a dispoziţiilor legale respective.

Totodata, cititorul mai poate găsi în cuprinsul culegerii şi alte informaţii utile, cum ar fi note de subsol cu trimitere la ultima modificare a articolului avut în vedere, index, un scurt istoric etc.; lucrarea mai conţine şi trei importante legi conexe: Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor şi Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.

EXTRAS:

(...)

22. Chestiunea calităţii de organe de poliţie judiciară a persoanelor care au efectuat urmărirea penală este, în principiu, circumscrisă dispoziţiilor art. 197 alin. (2) CPP, vizând competenţa organelor de urmărire penală.

În acest context, practica judiciară a stabilit, spre exemplu, că nepublicarea în Monitorul Oficial a ordinelor ministrului de interne prin care persoanele la care fac referire au fost desemnate ca lucrători de poliţie judiciară nu afectează calitatea acestora şi nici competenţa de a efectua actele de urmărire penală, întrucât în art. 11 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2000[2] sunt menţionate actele care nu sunt supuse publicării în Monitorul Oficial, făcându-se referire expresă şi la „actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate”. Potrivit legii contenciosului administrativ, Ordinul M.A.I. de numire în cadrul Poliţiei Judiciare este un act administrativ individual, care, spre deosebire de cel normativ, pentru a cărui valabilitate trebuie publicat în Monitorul Oficial, îşi produce efectele juridice din momentul comunicării persoanei fizice prevăzute în act.

(...)

EXTRAS:

(...)

Art. 5. (1) Cauzele aflate în cursul urmăririi penale la data intrării în vigoare a legii noi rămân în competenţa organelor de urmărire penală legal sesizate, urmând a fi soluţionate potrivit acesteia, cu excepţia cauzelor de competenţa parchetelor militare şi a secţiilor militare din cadrul parchetelor competente.

(2) Sesizarea instanţei în cauzele prevăzute la alin. (1) se va face potri­ vit normelor de competenţă din legea nouă.

(3) La judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţii­ lor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie potrivit legii vechi, precum şi a celor care au rămas în competenţa acesteia în condiţiile alin. (1), participă procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Art. 6. (1) Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s­a început cercetarea judecătoreas­ că se soluţionează de către instanţa competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeaşi lege.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), instanţa pe rolul căreia se află cau­ za o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342­348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanţei competente.

(...)

EXTRAS:

(...)

Aspecte de complexitate similare genocidului sunt prezente, deopotrivă, şi în cazul celorlalte crime prevăzute în cuprinsul statutelor instanţelor penale internaţionale, într-o manieră specifică fiecăreia, fapt pentru care, putem aprecia că, în cea mai mare parte a modalităţilor lor de comitere, crimele internaţionale au o natură complexă, care poate fi dedusă explicit sau implicit din textele incriminatorii ale crimelor. Astfel, toate cele trei crime definite în statutele instanţelor penale internaţionale şi denumite generic crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid presupun, în majoritatea modalităţilor lor, comiterea unor infracţiuni întâlnite în dreptul comun al statelor cum ar fi omorul, tortura, vătămarea corporală, ameninţarea, violul, distrugerea etc., dar care, datorită anumitor împrejurări de natură obiectivă, cum ar fi starea de război, comiterea la scară a crimelor, caracterul protejat al unor persoane şi bunuri etc., sau de natură subiectivă, cum ar fi cunoaşterea calităţii de prizonier, a faptului că victimele aparţin unor grupuri etnice, naţionale, rasiale, religioase, a unui anume plan de distrugere, în totalitate sau în parte, a unor asemenea grupuri etc., devin crime complexe de natura celor mai sus enumerate. În ce priveşte obiectul studiului nostru, apreciem că natura complexă a acestor crime ne înfăţişează implicit anumite condiţii specifice pentru reţinerea diferitelor modalităţi participative, aspecte pe care le vom analiza amănunţit în capitolele ce urmează.

(...)

Lucrarea, aflată la prima ediţie, este un instrument util şi funcţional în activitatea celor implicaţi în realitatea judiciară concretă, fie ei organe judiciare, apărători, auxiliari sau justiţiabili.

Element de originalitate: este singura lucrare de pe piaţă care conţine tabelul de corespondenţe între cele două coduri.

Pentru a se asigura o completă cunoaştere şi înţelegere a dispoziţiilor legale, lucrarea aduce în atenţia celor interesaţi şi:

• extras din Legea pentru punerea în aplicare a Noului Cod

• recursurile în interesul legii şi deciziile Curţii Constituţionale privind C.proc.pen. 1969

• corelaţii cu alte acte normative

• indexuri amănunţite

• note privind modificările terminologice incidente

Lector univ. dr. Andrei Zarafiu: „Lucrarea reprezintă principalul material de analiză în activitatea de cercetare specifică ştiinţei dreptului şi procedurii penale. Acest demers editorial îşi justifică existenţa prin nevoia de a răspunde practic unei necesităţi a vieţii judiciare în ansamblul ei. Pentru că legea este nu doar premisa procedurii, ci şi condiţia ei”.

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE DISPONIBILA!

VA RECOMANDAM O ALTA LUCRARE SIMILARA

(CLICK AICI)

EXTRAS:

(...)

Art. 4. Pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Art. 5. (1) Atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage şi modificarea normei incomplete.

(2) În cazul abrogării normei completatoare, norma incompletă va păstra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsă, în forma existentă la data abrogării, afară de cazul în care legea dispune altfel.

(...)

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE DISPONIBILA!

VA RECOMANDAM O ALTA LUCRARE SIMILARA

(CLICK AICI)

Prezenta lucrare este elaborată de unul dintre membrii comisiei de elaborare a proiectului NCPP, conţine o prezentare suplă şi accesibilă a noilor instituţii procedurale din Partea generală a NCPP în scopul înţelegerii intenţiei legiuitorului, dar şi a modului în care se vor aplica în practică noile dispoziţii procedurale.

Punctand aspectele importante, aceasta lucrare este una dintre cele mai performante cărţi de procedură penală în înţelegerea şi aplicarea NCPP, contine informaţii complete pe fiecare temă de procedură penală, dar si detalii care fac diferenţa în susţinerea oricărui examen, fie de licenţă, de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, în magistratură sau avocatură, de promovare în funcţii de execuţie a magistraţilor, de capacitate al magistraţilor stagiari, respectiv definitivat al avocaţilor stagiari