Albinaritul pastoral | Carte de: Marc-Wilhelm Kohfink

Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.

Lucrare cuprinde: Legea apiculturii nr. 89 din 28 aprilie 1998, actualizata 2012; Regulamentul privind organizarea stupăritului în România; Programul National Apicol 2011-2013; Programul de ameliorare a albinelor din România; Normele privind denumirea, descrierea, definirea, caracteristicile şi compoziţia mierii şi multe alte acte normative utile apicultorilor.

Biblia, Coranul, manuscrisele Orientale, scrierile Greciei Antice, ale Romei Antice, ţările din Orientul Mijlociu au lăudat de-a lungul timpului virtuţile mierii, polenului, produselor stupului în general ca sursă şi garanţie pentru sănătatea oamenilor. În fiecare teritoriu populat exista aceeaşi credinţă legată de puterile miraculoase ale mierii utilizată atât ca aliment cât şi ca medicament. In acest context si vand in vedere importanta mierii, lucrarea de faţă poate reprezenta o sursă de documentare excelentă atât pentru consumatori, cat si pentru apicultori.
 

EXTRAS:

Ca polenizator al plantelor salbatice si de cultura, albina lucratoare isi are rolul ei bine stabilit in echilibrul naturii. Ea ocupa un loc important si in ceea ce priveste producerea mierii, polenului, cerii si propolisului, atat de utile in domeniul alimentatiei si al terapiei naturiste. Numai albinele sanatoase si o colonie sanatoasa de albine pot indeplini aceste calitati.

(...)