Legislatia Profesiei de Mediator

Titlul lucrării: Revista Română de ADR | Alternative Dispute Resolution

Redactor şef: Dragoş Rădulescu

Producător: Editura Nomina Lex

ISSN: 2284-6123

Numar de pagini: 160

Format: 165 X 235

Interior: Broşat

Coperta: Laminată, lucioasă

Data lansării pe piaţă:  8 Martie 2012

Disponibilitate: Pe stoc

Inca din editorialul revistei este amintit ca incepând cu 1 octombrie 2012 vor intra în vigoare dispoziţiile Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 115/2012) prin care se instituie obligativitatea informării cu privire la mediere pentru fiecare persoană (fizică sau juridică) ce-şi propune deschiderea unui proces judiciar în anumite domenii expres prevăzute de lege. Aceeaşi obligativitate este prevăzută şi pentru părţile ce se află deja cu o cauză pe rolul instanţelor de judecată.

Domeniul dreptului poliţienesc impune o atenţie deosebită, dată fiind importanţa vitală a funcţionării aparatului de poliţie într-un stat în care cetăţenii şi autorităţile politice cred în democraţie.

Această apreciere trebuie înţeleasă în contextul în care evoluţia dreptului public, a relaţiilor dintre stat şi cetăţean are loc într-o lume în care fenomenul adaptării sistemelor de drept naţionale la dreptul comunitar impune eforturi pe mai multe planuri, fiind un efort reciproc şi în ambele sensuri, de la naţional la supranaţional şi invers.

Prezenta lucrare raspunde cerinţelor actuale de specializare a ştiinţelor juridice, in special în contextul europenizării dreptului.

Impactul aderării si eforturile de integrare a României în sistemul de civilizaţie juridică a vestului european au determinat noi priorităţi în regândirea multor concepte, principii si chiar viziuni asupra unor instituţii pe care, până acum, le consideram clasice.

EXTRAS:

Capitolul I.

Încetarea de drept a contractului individual de muncă 1. Încetarea contractului individual de muncă pe durată de terminată. Expirarea termenului convenit. Obiectul pro baţiunii

C. muncii, art. 56 lit. j) [1] , art. 287 [2] „

Contractul individual de muncă pe durată determinată încetează de drept, la expirarea termenului convenit. „

Detaşarea nu este un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă, ci un caz de suspendare facultativă, la iniţiativa angajatorului, căruia nu i se poate cere să probeze faptul negativ al nesuspendării, ci rămâne în sarcina celui care-l invocă dovada faptului pozitiv, contrar celui negativ, afirmat de partea care se apără. „

Plasarea sarcinii probei la angajator are întocmai semnificaţia explicitată, respectiv obligaţia acestuia de a depune probele actelor şi faptelor pe care este ţinut de lege să le îndeplinească (cum ar fi, de exemplu, dovada că a efectuat cercetarea prealabilă în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare ori în apărare, după ce, în prealabil, salariatul va fi depus propriile dovezi în justificarea pretenţiilor, iar nu probe în contra oricăror susţineri, oricât de nedovedite, ale părţii adverse, transformând nevoile probaţiunii, în astfel de litigii, într-o probatio diabolica, în care angajatorul ar fi ţinut să probeze şi fapte negative, sub sancţiunea de a considera dovedite susţinerile contrare, chiar neprobate, ale celeilalte părţi).

(...)

EXTRAS:

Capitolul I. Jurisdicţii speciale administrative şi proceduri administrative cu „elemente de aparentă jurisdicţionalizare” – distincţii absolut necesare

Secţiunea 1. Câteva observaţii preliminare

1. În contextul legislativ contemporan, abordarea analitică a unei instituţii precum cea a „jurisdicţiilor speciale administrative” poate părea un demers pe cât de riscant, pe atât de lipsit de utilitate. În fond şi la urma urmei, conţinutul art. 21 alin. (4) teza I din Constituţia României – text potrivit căruia „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative (…)” – îl poate descuraja pe orice autor cât de cât conştient de menirea pe care o are în siajul unei cercetări ştiinţifi ce dedicate: aceea de a furniza, unor probleme ridicate, soluţii viabile, aplicabile în viaţa de zi cu zi a practicii aferente domeniului ştiinţifi c abordat. La ce poate folosi o monografi e consacrată jurisdicţiilor speciale administrative atâta timp cât aceste forme de control al activităţii structurilor instituţionale ale Executivului sunt – potrivit Legii noastre fundamentale – facultative, putând fi ocolite de către cel care este interesat în reformarea sau, după caz, în desfi inţarea unui act administrativ şi care se poate adresa, în acelaşi scop, direct instanţelor judecătoreşti? Şi totuşi…

(...)

EXTRAS:

Art. 2. Semnificaţia unor termeni.

(1) [1] În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) persoană vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;

b) autoritate publică – orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;

c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;

d) act administrativ-jurisdicţional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială; 

(...)

STOC EPUIZAT!

Capitolul II.

 Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal

Art. 10. Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată. (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în miş- care, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală;

b 1 ) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;

c) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;

d) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii;

e) există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;

f) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

g)[1] a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor;

h)[2] a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s­au împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pen­ tru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;

i) s­a dispus înlocuirea răspunderii penale;

i 1 ) [3] există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

j) există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s­ar da o altă încadrare juridică. [1]

____________

Lit. g) de la alin. (1) al art. 10 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 356/2006. [2]

Lit. h) de la alin. (1) al art. 10 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. XVIII pct. 1 din Legea nr. 202/2010. [3]

Lit. i1 ) de la alin. (1) al art. 10 a fost introdusă prin art. I pct. 6 din Legea nr. 281/2003. Art. 9-10

(2) În cazul prevăzut la lit. f), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior în condiţii legale.

Notă. 1. Cu privire la lit. b1 ) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea şi art. 181 – „Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni” din Codul penal.

2. Cu privire la lit. e) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea Capitolul V – „Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei” (art. 44­51) din Titlul II al Părţii generale din Codul penal.

3. Cu privire la lit. f)­h) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea Titlul VII – „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării” al Părţii generale din Codul penal.

4. Cu privire la lit. i) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea Titlul IV – „Înlocuirea răspunderii penale” al Părţii generale din Codul penal.

5. Cu privire la lit. j) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea şi:

√ art. 4 – „Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori” din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului;

√ art. 50 – „Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune” din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. 12/2008 (M. Of. nr. 866 din 22 decembrie 2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la consecinţele modificării (în sensul majorării) preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, şi a stabilit că:

„Modificarea, în sensul majorării preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce, în cazul infrac- ţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală”.

La redactarea lucrării au fost avute în vedere prevederile Noului Cod de procedură civilă.

Un nou comentariu al Legii contenciosului administrativ era imperios necesar ca urmare a modificărilor aduse acestei legi, mai ales prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aplicabil începând cu data de 15 februarie 2013. Întrucât noile dispoziţii ale Legii nr. 554/2004 intră în vigoare începând cu aceeaşi dată, prezentul comentariu va servi specialiştilor în activitatea de interpretare şi aplicarea acestor dispoziţii legale sau, cel puţin, îi invită la o reflectie mai profundă asupra sensului lor corect.
Lucrarea prezintă interes pentru teoreticienii dreptului, pentru magistraţii specializaţi în litigii de contencios administrativ, dar şi de drept privat, precum şi pentru studenţii, masteranzii şi doctoranzii în drept.

Lucrarea Arbitrajul intern si international. Texte. Comentarii. Mentalitati | Autor: Bobei Radu Bogdan este reprezentata prin comentariile articolelor: 541-621 NCPC şi art. 1110-1132 NCPC

Arbitrajul privat voluntar nu mai este o metoda alternativa de solutionare a litigiilor. Acesta a devenit o metoda uzuala de solutionare a disputelor, o mentalitate de interpretare a textelor legale si, poate, un mod de viata. La prima vedere, lucrarea are un caracter exclusiv juridic. Resorturile scrierii acestei lucrari nu au fost numai juridice.

De altfel, a scrie despre arbitrajul privat voluntar numai din perspectiva juridica echivaleaza cu neîntelegerea finalitatii acestuia.

Solutionarea litigiului arbitral nu este un mestesug, ci este si devine permanent o arta. Aceasta din urma perspectiva a constituit adevaratul resort al scrierii prezentei lucrari. Elementul de noutate al lucrarii îl constituie analiza pragmatica, dar livresca si, totodata,exclusiva a textelor procesual-civile romane referitoare la arbitrajul privat voluntar

Codul penal si codul de procedura penala (actualizat la 20.03.2013)

Cu ultimele modificari aduse prin Legea nr. 2/2013, M.Of. nr. 89 din 12.02.2013 Coordonată de prof. univ. dr. Valerian Cioclei, această ediţie a lucrării Codul penal şi Codul de procedură penală aduce în atenţia celor interesaţi nu numai textul actualizat al Codului penal şi, respectiv, al Codului de procedură penală, ci şi recursurile în interesul legii admise, pentru a se asigura o completă cunoaştere şi înţelegere a dispoziţiilor legale din textul celor două Coduri. Acestea sunt situate, în rezumat, direct sub articolul din Cod la care se referă.

Se mai regasesc si alte informaţii utile, ca de exemplu: notele de subsol cu trimitere la ultima modificare a articolului avut în vedere, index, istoric etc.

Dreptul securităţii sociale s-a desprins ca ramură distinctă de drept prin evoluţia sa de la o formă de protejare a salariaţilor împotriva unor riscuri sociale determinate, la o formă de protejare împotriva unor categorii din ce în ce mai largi de riscuri ale societăţii şi de garantare a unui nivel economic minim pentru toţi membrii societăţii.

Ca ramură de drept, sistemele de securitate socială sunt concepute pe ideea realizării unui serviciu public şi funcţionează ca un serviciu public.

Lucrarea este concepută în două părți, ținând cont de obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale care este format din ansamblul raporturilor juridice ce privesc: asigurarea socială şi asistenţa socială.

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

(...)

Nevoia unei construcţii teoretice de acest gen, care să stimuleze, clarifice şi orienteze demersul de reglementare şi activitatea jurisprudenţială devine astfel absolut necesară. Prefigurarea în contururi ferme a obiectivelor proprii, conceptelor şi principiilor specifice şi a celorlalte elemente definitorii rămâne însă o întreprindere dificilă şi presupune o anumită durată.

Valorificând experienţa de pionierat în domeniul dreptului mediului în România şi deschiderile spre zona dreptului penal ne-am concentrat preocupările şi spre acest nou sector de reglementare şi cercetare ştiinţifică ale căror prim rod îl reprezintă această Introducere în dreptul penal al mediului. Ea se doreşte urmată, într-un al doilea volum, de o analiză detaliată a regimului infracţiunilor speciale în materie de mediu şi mai ales de evoluţii pe măsură în planul reglementărilor legale şi al practicii judiciare.

Prof. univ. dr. Mircea Duţu

Directorul Institutului de Cercetări Juridice

„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

STOC EPUIZAT!

Culegerea, ajunsă la ediţia a 12-a, cuprinde Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu ultimele modificări şi completări, şi alte acte normative importante, referitoare la statutul judecătorilor şi procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii sau Direcţia Naţională Anticorupţie.

De asemenea, lucrarea oferă cititorului numeroase note utile, corelaţii legislative, un scurt istoric al fiecărui act normativ etc

STOC EPUIZAT!

Instituţia convenţiei matrimoniale, reintrodusă în dreptul intern românesc, prezintă o importanţă deosebită şi din punctul de vedere al dreptului internaţional privat deoarece:

- elimină starea de inferioritate a persoanelor, care era născută din imposibilitatea încheierii valide a unei convenţii matrimoniale;

- creează condiţiile necesare pentru transformarea problemelor legate de efectele convenţiei matrimoniale din chestiuni privind, în special, conflictele de legi în timp şi în spaţiu, ceea ce permite ordinii publice de drept internaţional privat român să acţioneze cu mai multă vigoare şi, în acelaşi timp, să creeze premisele necesare pentru respectarea aplicării legii române, în cazul înlăturării legii aplicabile efectelor convenţiei matrimoniale ca urmare a invocării excepţiei de ordine publică în dreptul internaţional privat românesc;

- permite cetăţenilor români să-şi adapteze regimul matrimonial în funcţie de situaţia lor socială;

- dreptul familiei românesc a urmat un proces firesc de liberalizare, prin transferul unei importante părţi a puterii legislative de la nivel central, la nivelul fiecărei familii, în parte.

EXTRAS:

Capitolul I. Diversitatea culturală: o valoare a comunităţii internaţionale?

Secţiunea 1. un scurt istoric al evoluţiei şi consacrării, la nivel internaţional, a conceptului de „diversitate culturală”

Potrivit concepţiei clasice, rolul culturii în ştiinţele sociale şi în domeniul dreptului internaţional nu a fost unul privilegiat. Anii ‘90 au coincis, printre altele, aşa cum bine a observat Michael Keating cu „o redescoperire a culturii”[1]. Acesta a apreciat că luarea în considerare a culturii ne va ajuta să localizăm mai bine indivizii, în contextul lor social, context în care alegerile lor să aibă o semnificaţie, ori să aducem în discuţie forme de acţiune care nu pot fi uşor explicate în limbajul calculat al teoriei alegerii raţionale, teorie ce a dominat vreme îndelungată domeniul menţionat.

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

(...)

3. Munca subordonată. Opusă muncii pentru sine ori celei independente este munca subordonată, adică cea prestată de o persoană fizică pentru un beneficiar persoană juridică sau fizică sub autoritatea acesteia din urmă.

Este cazul celei îndeplinite de salariaţi, ca urmare a încheierii contractului individual de muncă, de funcţionari publici, militari, magistraţi, demnitari, diplomaţi, personalul cultelor religioase etc.

Munca subordonată, la rândul său, prezintă caracteristici proprii ce o individualizează, faţă de munca autonomă sau independentă şi anume:

– angajatul (prestatorul) devine membru al unui colectiv (de angajaţi) din cadrul angajatorului;

– el se supune normelor de disciplină impuse de beneficiarul muncii şi desfăşoară activitatea sub supravegherea acestuia, în cadrul unui program de lucru;

– munca trebuie prestată personal (facendi necessitas);

– riscul activităţii îl suportă angajatorul nu angajatul;

– pentru munca prestată (care are un caracter succesiv, în timp), angajatul primeşte periodic salariu (remuneraţie) etc.

Forme atipice de muncă subordonată sunt cele prestate de voluntari, în temeiul contractului de voluntariat potrivit Legii nr. 195/20014 , de zilieri potrivit Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, precum şi cea, consecinţă a unor obligaţii legale, de pildă, de:

– persoanele (contravenienţi) care execută sau prestează o muncă neremunerată (activitate) în folosul comunităţii;

– persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură un venit minim garantat, obligate să presteze lunar diverse activităţi într-un volum de cel mult 72 de ore.

(...)

STOC EPUIZAT!

Această lucrare reprezintă un studiu bilingv, fiind scris atât în limba engleză, cât şi în limba română, fiind primul studiu criminologic din România care abordează problematica medierii în domeniul penal, după intrarea în vigoare a legislaţiei privind medierea.

Prima parte analizează legislaţia privind medierea şi direcţiile de dezvoltare a practicilor de mediere conturate pe baza strategiilor iniţiate de către Consiliul de Mediere.

Particularitatea acestei cărţi este însă dată de investigaţiile sociologice prezentate în partea a doua a lucrării.

Sondajele realizate la nivelul procurorilor şi judecătorilor au permis identificarea opiniei şi atitudinilor acestor categorii profesionale asupra posibilităţii soluţionării conflictelor prin intermediul medierii, dar şi a unor factori care au determinat evoluţia lentă a aplicării medierii în domeniul penal.

Studiul exploratoriu realizat la nivelul organizaţiilor de mediere a permis evidenţierea unor practici concrete şi a unor dificultăţi întâlnite pe parcursul activităţii de către mediatori care au avut posibilitatea să experimenteze soluţionarea conflictelor penale.

Cartea oferă informaţiile necesare pentru stabilirea viitoarelor direcţii de intervenţie menite să permită accelerarea procesului de implementare a medierii în cadrul sistemului penal.

Capitolul I. Încheierea, executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă

1. Modificarea locului muncii. Detaşare. Condiţii C. muncii, art. 45‑46 Potrivit art. 45 C. muncii, „Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului”. La rândul său, art. 46 C. muncii impune o serie de condiţii ce reprezintă caracteristici obligatorii ale detaşării.

Astfel, detaşarea este urmarea unei dispoziţii obligatorii pentru salariat, are caracter temporar (cel mult un an), se dispune în cadrul altei unităţi. În speţă, modificarea contractului individual de muncă nu a impus nicio detaşare, fiind vorba doar despre un nou post în legătură cu executarea contractului de consultanţă încheiat între două societăţi din cadrul aceluiaşi grup.

C.A. Bucureşti, s. a VII‑a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 6488/R din 20 octombrie 2011

Aceasta lucrare prezinta cadrul legislativ actual cu privire la procedurile de insolventa, practicienii in insolventa, buletinul procedurilor de insolventa, concordatul preventiv si mandatul ad-hoc.

Editia de fata este actualizata la zi si cuprinde ultimul recurs in interesul legii privind Legea nr. 85/2066, adoptat prin Decizia nr. 5/2013, si modificarile aduse prin Legea nr. 222/2012 activitatii practicienilor in insolventaș noile reglementari relaxeaza regulile de acces in profesie si, in acelasi timp, aduc completari la nivelul atributiilor practicianului in insolventa. Legislatia privind profesia de practician in insolventa a fost modificata si prin Hotararea UNPIR nr. 1/2012.

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

(...)

Art. 4. [1] Excepţia de nelegalitate.

(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter indi vidual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pro nunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotă - rârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pro - nunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu ca racter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nele - galitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(...)

Editura: C.H. Beck

Ediţie coordonată şi prefaţată de dr. Flavius George Păncescu

Data aparitiei: 26 Noiembrie 2013

Editie actualizata la data de 10 Noiembrie 2013 

Prezenta lucrare aduce în atenţia celor interesaţi:

• modificările care vor intra în vigoare de la 1 februarie 2014

• corelaţii cu alte acte normative

• note privind modificările terminologice incidente

Totodata, include şi Protocolul UNNPR-ANCPI privind Metodologia de încasare şi virare a tarifelor de publicitate imobiliară.

Lucrarea abordează medierea penală atât din perspectivă teoretică, cât şi din perspectivă practică. La elaborarea ei s-a ţinut seama de legislaţia în vigoare de la 1 februarie 2014, care aduce îmbunătăţiri importante acestei instituţii prin reglementările din Noul Cod penal şi Noul Cod de procedură penală, respectiv prin modificările aduse Legii medierii de către Legea nr. 255/2013.

Ghidul este nu doar o expunere teoretică a practicilor restaurative, ci şi un instrument cu aplicabilitate practică. Indicarea condiţiilor de validitate a acordului de mediere penală, oferirea de exemple ale clauzelor ce pot fi inserate, respectiv de enumerarea textelor de lege aplicabile de mediatori şi profesioniştii dreptului şi prezentarea unor modele de acte încheiate de către mediatori completează caracterul practic.

Începând din 2006 se discută din ce în ce mai mult în societatea românească despre mediere. Poate nu suficient de mult pentru a contribui la o utilizare rapidă şi pe scară largă a medierii ca alternativă de soluţionare pe cale amiabilă a disputelor, dar îndeajuns pentru a constata cât de puţină literatură de specialitate în domeniul medierii există până în acest moment pe piaţa românească.

Ce este medierea şi ce ne poate oferi, într-o societate modernă, dinamică şi orientată spre eficienţă? Autorii şi-au propus şi au reuşit să vină în întâmpinarea publicului larg cu câteva definiţii, aprecieri, precizări şi clarificări, grupate într-o formă accesibilă, cu o informaţie elegant organizată, astfel încât parcurgerea acestei cărţi să ofere răspunsuri la cele mai multe dintre întrebările formulate de potenţialii beneficiari ai serviciului de mediere.

Pe de altă parte, medierea este o profesie nouă, aflată la început de drum, când orice contribuţie care conduce la clarificarea unor aspecte de ordin practic pentru mediatori este bine venită.

Deşi legea cadru de organizare a profesiei acceptă existenţa unor stiluri diferite, iar practica internaţională a înregistrat deja multiple utilizări ale medierii ca proces structurat, este totuşi nevoie de o unitate de abordare din punct de vedere al documentelor pe care mediatorul le întocmeşte.

Cartea de faţă oferă pentru mediatori un model de organizare a acestor documente, în corelare directă atât cu obligaţiile mediatorului, cât şi cu aşteptările beneficiarilor procedurii de mediere. Nu în ultimul rând, autorii încearcă să ofere răspuns la cele mai frecvente întrebări venite din partea magistraţilor, cu intenţia de contribui la creşterea gradului de utilizare a serviciilor de mediere în relaţie cu activitatea organelor judiciare.

În concluzie, lucrarea de faţă este o lectură utilă ca informaţie atât pentru mediatori, cât şi pentru beneficiarii serviciilor de mediere. Ea aduce elemente de teorie strict necesare pentru înţelegerea conceptului, alături de elemente de ordin practic, de organizare a profesiei. Autorii au reuşit să ofere cititorului un Ghid practic cu adevărat util, cu răspunsuri la cele mai frecvente întrebări, dar şi cu modele de organizare a activităţii ca mediator.

Anca Elisabeta Ciucă

Preşedinte al Consiliului de mediere