Până în anii ’90, principalele tipuri de negociere erau: negocierea distributivă, cea integrativă și cea principială.
Odată cu dezvoltarea societății umane și cu globalizarea acesteia, a apărut necesitatea evaluării efectelor oricărei negocieri asupra mediului natural și a comunității umane în care respectiva negociere își va reverbera efectele. Din această cauză a apărut, ca o necesitate vitală, negocierea edificatoare.
Negocierea edificatoare pe lângă facilitățile și beneficiile negocierii principiale, se rezolvă fondul disputei ținându-se cont în mod obligatoriu de interesul comunității în care negocierea va produce efecte.
Un negociator edificator deține instrumentele și tehnicile necesare spre a materializa şansa unui câştig, dar mult mai important, îmbunătățirea relaţiilor cu ceilalți parteneri și, în plus, încheierea unui acord care să fie acceptat și susținut de comunitatea în care acesta își va produce efectele.
Negocierea edificatoare lasă de o parte vechile metehne ale „negocierii agresive” cu ale sale principii „eu să câștig, iar tu să pierzi”, reedificând spațiul negocierii astfel ca toate părțile să câştige împreună fără a-i leza pe ceilalți.
Negocierea edificatoare este un produs al finalului de secol douăzeci pentru secolul douăzeci și unu. Ea include descoperirile mai multor domenii și mai multor cercetări interdisciplinare, apelând la logică, comunicare, teoria argumentării, analiză tranzacţională, ș.m.a.
Negocierea edificatoare a redefinit noţiunile de cerere și ofertă, argument, argumentaţie, contra-argument și compromis, poziţie și pretenţii, obiecţiuni concesii și tranzacţii, raportându-le permanent la dimensiunea globală a negocierii și la efectele acesteia asupra mediului natural și comunității umane.
Un negociator edificator are permanent în vedere cutumele socio-culturale ale comunității în care negocierea își va produce efectele, mediul natural asupra căruia se vor repercuta prevederile acordului și acceptul comunității umane în care se vor desfășura activitățile din respectivul acord.
Capacitățile negociatorului edificator îl fac pe acesta indispensabil în această lume a afacerilor globale, pentru oricare dintre palierele operaționale, de la producător și distribuitor la importatori-exportatori și de la multinaționale până la rețelele naționale de comerț en-detail.
Pentru a fi negociator edificator este nevoie de har, înainte de a dobândi prin formare, învăţare și experienţă abilitățile necesare. Tocmai datorită acestui har, fără de care poți deveni un bun meseriaș, dar niciodată un profesionist creator, profesia de „negociator edificator” este privită ca una de elită în afaceri, diplomaţie, asistență socială și politică.
Negociatorul edificator utilizează instrumentele comunicatorului, pe cele ale specialistului în relații publice și pe cele ale negociatorului, ținând cont permanent de rolul său de reprezentat al interesului general și susținând astfel, în timpul practicării profesiei, un adevărat recital pluridisciplinar.
o O o
Until the 1990s, the main types of negotiation were: the distributive bargaining, integrative and principled negotiation.
With the development of human society and with globalization, it has become necessary to assess the effects of any negotiations on the natural environment and the human community în which the negotiation will reverberate effects. Because of a vital neccesity has emerged, that is the creative negotiation (negocierea edificatoare).
In creative negotiating, in addition to the facilities and benefits of basic negotiation, it also resolves the dispute in the light of the Community interest so that negotiation will have effect. In addition to defining the common interests, the Parties shall define both the community interest, and when looking for theoretical solutions together, determine the measures necessary to put them into practice without harming the interests of the community.
Creative negotiation leaves aside the old issues of „aggressive negotiations” with its principles „I win and you lose” negotiation space building so that all parties can win together without harming the community.
Creative negotiation is a product of the end of the 20th century for the 21st century. It includes the findings of several domains and several interdisciplinary research, using logic, communication, argumentation theory, transactional analysis, and more.
Creative negotiation redefined the concepts of supply and demand, argument, compromise, claims, objections and concessions, transaction, by referring them permanently to the global dimension of negotiation and its effects on the natural environment and the human community.
The creative negotiator will continuously take into account the socio-cultural customs of the community în which the negotiation will take effect, the natural environment în which most of the provisions of the agreement and consent of human community in which it will carry out the activities of the said agreement.
The capacitiy and abilities of the creative negotiator make him indispensable in this world of global business, for any of the operational tasks of the producers and the istributors up to importers and exporters and multinațional to national cash & carry networks.
To be a creative negotiator a certain ammount of grace is required, before acquiring skills through training, experience and learning. Precisely because of this grace, without which you can become a good practitioner, but never a creator one, the creative negotiator is regarded as one of the elite in business, diplomacy, social work and politics.
The creative negotiator uses the communicator tools and those of the specialist în public relations, taking into account its role as permanent representative of general interest, thus while practicing the profession maintains a truly multidisciplinary behavior.