Cultura Trandafirilor pentru flori taiate si decor | Editura Gramen

CAFEAUA, Autor: Ana Tomescu, Editura Gramen, Bucuresti, 2010.

Lucrarea este o invitaţie la o ceşcuţă de cafea şi la câteva pagini de lectură care prefigurează o călătorie pe drumul cafelei, drum care străbate meridianele şi paralelele pământului dar şi meridianele şi paralelele timpului.

Carnea şi ouăle de prepeliţa, fiind recunoscute pentru efectele benefice din punct de vedere medical, dar şi al gustului foarte bun, au ajuns să fie extrem de solicitate pe piaţa mondială. Indiferent din ce colţ al lumii eşti şi indiferent de zona în care locuieşti, sau ai vrea să fii şi să-ţi pui temelia unui bussines, creşterea prepeliţelor este una dintre acele afaceri pe care le puteţi demara şi dezvolta cu eforturi minime.

Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.

Ar fi inutil sa se incerce datarea, chiar si aproximativa a inceputurilor pomiculturii, pentru ca insasi Geneza atesta simultaneitatea aparitiei pe pamant a omului si a pomilor fructiferi!

Marul descris acolo, nu pare nici pe departe a fi unul paduret, pentru ca, altfel, n-ar fi exercitat atata atractie asupra stramosului nostru Adam. Este incontestabil faptul ca inca din timpuri foarte indepartate omul a inceput sa actioneze constient pentru perpetuarea, imbunatatirea insusirilor si inmultirea exemplarelor de pomi fructiferi. Zestrea Genetica a speciilor care, in linii mari, se mentine aceeasi, nu este insa opera noastra a pamantenilor care abia am invatat s-o descifram.

(...)

Taierea arbustilor ornamentali are o traditie veche. Chiar si acum 2000 de ani, la Roma se taiau cimisirul si chiparosii in forme geometrice, sculpturi si scene de lupta.

Pe parcursul urmatoarelor secole nelinistite, arta modelarii prin taiere aproape ca s-a dat uitarii in Europa, dar a fost redescoperita in timpul renasterii impreuna cu ideile clasicului ev mediu si a devenit o moda in gradinile palatelor si conacelor.

Apoi, in epoca barocului, expansiunea modelarii prin taiere isi atinge apogeul in gradinile castelelor, dar in secolul al XVIII-lea este inlaturata de ideile romantice si implicit de gradinile englezesti. Doar de la sfarsitul anilor 80, modelarea prin taiere se bucura de o apreciere mare in Germania.

Pe langa formele si sculpturile geometrice clasice, un rol important il joaca si formele pompon si bonsai dupa modelele asiatice.

Longevitatea si marimea neschimbata a arbustilor ofera actualelor gradini de langa casa, ce sunt usor limitate ca suprafata, avantaje consistente in comparatie cu plantele ce cresc libere, si in cele din urma trebuie indepartate datorita marimii dobandite pe parcursul anilor.

Numai ca si arbustii ornamentali necesita rabdare si intelegere pentru particularitatile si pretentiile plantelor.

Aceasta carte ofera ambitiosului gradinar amator o introducere de specialitate, insa una clara si usor de inteles, cu privire la cresterea corecta si ingrijirea arbustilor ornamentali.

EXTRAS: 

Introducere

Importanta si rolul gazonului

Dupa definitia Dictionarului Enciclopedic Roman, prin gazon se intelege "o suprafata de teren inierbata, de pe care plantele se cosesc des pentru a fi mentinute la o inaltime joasa".

Gazonul constituie un element de baza in amenajarile parcurilor, gradinilor si a spatiilor verzi. Uneori, gazonul ornamental din gradini si parcuri este denumit peluza. Peluza constituie una din principalele frumuseti ale amenajarilor exterioare, pe care se profileaza arborii, arbustii si florile, iar limita ei bine detasata pune in valoare conturul gradinii. 

(...)

EXTRAS:

CUVANT INAINTE

Acum cativa ani, Bonsai era pentru mine ceva misterios, ceva ca magia si vrajitoria. Totusi, nu este asa. Cresterea de Bonsai este o arta ca toate altele. Fiecare pas poate fi invatat prin teorie si practica.

Astazi, Bonsai este o arta raspandita pe tot globul, care este apreciata si practicata si la noi. Multi ani, am crescut Bonsai din arbori autohtoni si am o experienta cu aceste plante. Aceasta experienta le este daruita, prin intermediul acestei carti, tuturor amatorilor de Bonsai. Fotografiile si desenele vor ajuta la cresterea, in timp, a unor bonsai interesanti. Arborii autohtoni devin mai cautati in ultimii ani, nu numai fiindca padurea este foarte aproape, dar si fiindca suntem obisnuiti cu plantele din clima noastra. Fagii, stejarii, pinii sau molizii se potrivesc tot atat de bine acestei arte ca si arborii tipici, asiatici. Plantele autohtone au avantajul de a rezista in clima noastra peste iarna, chiar si cu protectie minima.

Tema acestei carti nu este doar arta japoneza si ingrijirea arborilor, ci se pune accent pe forma naturala a unor arbori din regiunile noastre, crescuti ca Bonsai.

(...)

 Autor: Wolfgang Kohlhepp

EXTRAS:

I. Generalitati cu privire la morfologia plantelor

Pentru o mai buna cunoastere a plantelor si pentru a usura identificarea lor, va prezentam in cele ce urmeaza cateva notiuni privitoare la morfologia externa a organelor vegetative si reproducatoare.

Radacina este organul vegetativ care are rol in fixarea plantei in pamant si in absorbtia apei si sarurilor minerilor. 

(...)

Tulpina are rol in conducerea sevei brute (apa si saruri minerale) si a sevei elaborate (seva continand compusi rezultati in urma proceselor chimice celulare).

(...)

EXTRAS:

Cuvant inainte

Conditiile actuale in care agricultura trebuie sa produca sunt foarte stramtorate si limiteaza drastic influenta agricultorului. Posibilitatile de productie sunt marginite prin reglementarile Uniunii Europene, ale GATT si ale acordurilor bilaterale. Problema productiei excedentare cauzeaza atat preturile mici ale produselor cat si secatuirea unor suprafete agricole uriase. Agricultorul obtine din ce in ce mai putin venit din productia directa, fapt ce duce la o criza de identitate. Taranii inovativi ce detin suprafete reduse sunt prin urmare in cautarea unor produse lucrative, nu foarte reglementate ce ar putea contribui decisiv la asigurarea venitului agricol al acestui gen de intreprinzatori. Astfel se explica trendul puternic spre obtinerea produselor alternative.

Lucrarea de fata ia in calcul aceasta dezvoltare. Sunt enumerate si descrise aproximativ trei duzini de plante medicinale si de condimente, ierburi si leguminoase ale caror metode de productie au fost dezvoltate abia in ultimii ani respectiv ale caror piete inca sunt in formare. Cartea este dedicata preponderent agricultorilor practicanti, dar si profesorilor sau sfatuitorilor ce inca nu au o experienta solida cu asemenea culturi.

Nu in ultimul rand, am dori sa multumim tuturor colaboratorilor si prietenilor ce au ajutat la realizarea acestei carti.

Autorii

EXTRAS:

PASTRAREA IN STARE PROASPATA A PRODUSELOR HORTICOLE

Pastrarea consta intr-un ansamblu de operatii efectuate pentru mentinerea calitatii produselor pe un anumit interval de timp, caracteristic fiecarei specii, in vederea prelungirii duratei de consum. Depozitarea este faza tehnologica de mentinere adapostita intr-un spatiu inchis, a produselor recoltate o anumita perioada de timp.

Capacitatea de pastrare este insusirea unui produs de a-si mentine calitatea dupa recoltare. Durata de pastrare este perioada in care produsul isi mentine calitatea proprie consumului in stare proaspata, in anumite conditii de mediu.

Pastrarea produselor horticole in stare proaspata poate fi:

- temporara (...)

- prelungita un interval de timp mai scurt sau mai lung (...)

EXTRAS:

Bamele sunt originare din Asia de Rasarit (India, Vietnam, Myanmar) si Asia Mica. In Egipt planta a fost cultivata cu 2.000 de ani î.Hr. Din Asia Mica bamele s-au raspandit in Africa si in partea europeana a Turciei, in Grecia, Macedonia, Serbia si Bulgaria unde suprafetele ocupate sunt considerabile. In Europa Centrala si de Nord cultura bamelor este aproape necunoscuta.

(...)

La noi in tara se cultiva in zonele sudice si de vest, in jurul oraselor si a unitatilor de procesare.

EXTRAS:

Prunul comun sau prunul de gradina (Prunus domestica) - mai este cunoscut si sub denumirea de prunul vanat - s-a format se pare, in sudul Europei sau vestul Asiei, dar creste si semisalbatic in zona Balcanilor si in unele tari mediteraneene.

Caracterele si insusirile cele mai evidente ale prunului comun sunt rezultatul conditiilor de mediu pe care specia le-a acumulat, asimilat de-a lungul timpului. Cresterea rapida a prunului si intrarea lui pe rod la o varsta relativ tanara, precum si tendinta multor soiuri de a forma ramuri anticipate, se explica prin influenta unor conditii de temperatura si umiditate ridicate. Lastarii lungi si subtiri dovedesc conditii de lumina insuficienta, iar lipsa de pubescenta a lastarilor si frunzelor pe partea inferioara, pozitia pendenta a frunzelor, pedunculul lung si subtire, pielita subtire acoperita cu pruina s.a. sunt manifestari de adaptare in vederea eliminarii de catre planta (prin scuturare) a excesului de apa pe care-l provoaca ploile abundente.

Prunul comun este o specie polimorfa, printr-un numar mare (peste 2000) de soiuri cultivate, are foarte mari posibilitati de adaptare, fiind raspandit pe arealuri intinse, in cuprinsul continentului european. Limita nordica de cultura este paralela 56-57 grade.

(...)

Marul (Malus domestica Borkh) face parte din fam. Rosaceae, subfamilia Pomaideae.

Este originar din Asia Centrala si anume din regiunea de nord-vest a muntilor Himalaia. Se gaseste in stare spontana (salbatica) in Europa, Asia si America, formand paduri intregi de mar salbatic dar si asocia cu alte specii. Marul a fost luat in cultura cu 1000 de ani inainte de era noastra fiind cultivat din timpuri stravechi de popoarele Indiei si Chinei. In Europa s-au gasit urme de mere cabonizate in locuintele lacustre din Elvetia, care dateaza de peste 7000 de ani.

(...)

Actualmente, marul se cultiva ca specie de baza in zona climatului temperat, in ambele emisfere, extinzandu-se catre nord pana la paralela 63 (Finlanda, Suedia si Norvegia).

In tara noastra marul a fost cultivat din timpuri indepartate, fapt atestat de existenta a numeroase soiuri autohtone de mar si de unele documente arheologice relevante.

Cu ajutorul pomilor fructiferi veţi rezolva două probleme deodată: pe de-o parte, scheletele de susţinere încărcate cu fructe devin – în funcţie de locaţie şi necesităţi – o pavăză, oferind protecţie împotriva vântului şi împodobind în acelaşi timp peretele „gol”, iar pe de altă parte ele oferă o recoltă bogată şi delicioasă.

De asemenea, sunt descrise nenumărate tipuri de spaliere (cordon, palmetă, evantai... ) – de la plantarea lângă peretele casei şi până la pergola liberă –, dar şi gardurile vii din pomi fructiferi şi îngrijirea corectă a acestora. Este explicată construirea sistemelor de susţinere şi materialele necesare, precum şi plantarea diferitelor tipuri de pomi fructiferi, creşterea şi formarea lor.

Un aspect esenţial este acela al tipurilor şi soiurilor de pomi fructiferi potriviţi palisării pe spaliere.

Indicaţiile privitoare la locaţie, îngrijire şi tăiere vă vor asigura că noul dvs. spalier va creşte puternic şi va produce recolta sperată.

La finalul lucrarii, autorii abordează problema celor mai importante boli şi dăunători ai pomilor fructiferi, precum şi posibilităţile de combatere a acestora.

Lucerna aparţine familiei leguminoaselor şi este caracterizată de capacitatea de a fixa azotul atmosferic în urma unei simbioze existente între plantă şi o bacterie care se dezvoltă în sistemul radicular al plantei. Vom înţelege, aşadar, de ce lucerna este inclusă în rândul „plantelor cu viitor asigurat“: dacă astăzi, în bună parte, azotul atmosferic este adus într-o formă utilizabilă în multe domenii dar mai ales în agricultură, cu consumuri uriaşe de energie termică (metan), se pune întrebarea legată de înlocuirea acestui procedeu în momentul secătuirii resurselor energetice fosile. Lucerna este un răspuns potenţial la această întrebare.

Lucerna se cultivă singură sau într-un amestec de seminţe cu o graminee cum ar fi de pildă ovăzul. Putem cultiva lucernă mai pe toate solurile evitându-le însă pe cele foarte acide (pH < 5) sau băltirile. Solurile asanate şi profunde sunt totuşi preferate din cauza ofertei de posibilităţi pentru dezvoltarea rădăcinilor pivotante.

Trebuie ştiut că rădăcinile lucernei pot pătrunde până la 10 m adâncime oferind o rezistenţă sporită la secetă prelungită.

De asemenea lucerna e destul de rezistentă a temperatură, la o variabilitate excesivă între frig şi căldură nu se produc pagube notabile. Datorită faptului că reprezintă un furaj valoros chiar şi când se conservă prin uscare dar şi din cauza capacităţii lucernei de fixare a azotului atmosferic producţiile de lucernă şi deci suprafeţele cultivate sunt remarcabile.

Lucerna pe care o cultivăm sau pe care o vedem cultivată poate aparţine uneia dintre cele două specii consacrate: Medicago Sativa şi Medicago Falcata.

Arboricultura ornamentala este o stiinta horticola care are ca obiect cunoasterea plantelor lemnoase sub raportul insusirilor decorative si al particularitatilor biologice si ecologice si, in egala masura, cunoasterea tehnologiilor de producere si cultura a acestora.

Cartea conţine o descriere a trandafirului, lianelor ornamentale, coniferelor, arborilor foioşi şi a altor arbuşti care se pretează culturilor ornamentale, de asemenea mai conţineinformaţii despre înmulţirea lor şi despre diverse lucrări ce trebuie efectuate (plantare, tăiere, udare, fertilizare, mulcire)

Tăierea este o operaţie foarte imortantă pentru arbori şi arbuşti. Ea prezintă o creştere mai bună a vegetaţiei, îi conferă plantei o formă armonioasă, stimulează înflorirea şi, pentru arborii şi arbuştii fructiferi, stimulează producţia. Tăierea începe cu momentul plantării şi continuă pe tot ciclul vegetal.