Cultura prunului | Editura M.A.S.T. | Autori: D. Hoza, L. Chira

Apicultura (din lat. apis care înseamnă albină) este o ramură a zootehniei care studiază biologia şi tehnologia creşterii şi exploatării albinelor, în scopul obţinerii de producţii apicole ridicate şi a sporirii producţiei de seminţe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităţilor biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acţiunea de polenizare încrucişată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producţie la multe culturi agricole.

Lucrare cuprinde: Legea apiculturii nr. 89 din 28 aprilie 1998, actualizata 2012; Regulamentul privind organizarea stupăritului în România; Programul National Apicol 2011-2013; Programul de ameliorare a albinelor din România; Normele privind denumirea, descrierea, definirea, caracteristicile şi compoziţia mierii şi multe alte acte normative utile apicultorilor.

Carnea şi ouăle de prepeliţa, fiind recunoscute pentru efectele benefice din punct de vedere medical, dar şi al gustului foarte bun, au ajuns să fie extrem de solicitate pe piaţa mondială. Indiferent din ce colţ al lumii eşti şi indiferent de zona în care locuieşti, sau ai vrea să fii şi să-ţi pui temelia unui bussines, creşterea prepeliţelor este una dintre acele afaceri pe care le puteţi demara şi dezvolta cu eforturi minime.

Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă atât la nivel naţional, dar mai ales la nivelul Uniunii Europene respectării normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, iniţiativa elaborării unui ghid de norme privind protecţia şi bunăstarea găinilor ouătoare nu poate fi decât de bun augur. 

Nucul, alunul si migdalul, aceasta trinitate vegetala, a fost alaturi de om de-a lungul evolutiei sale biologice, asigurand prin fructele lor un element vital: proteina.

Acum se stie ca doar soia depaseste continutul in substante proteice al celor trei plante pomicole.

Apreciem ca marele public, iubitorii de pomi, vor gasi si alte date favorabile pentru a le indragi si a contribi la extinderea lor.

Cartea de fata sintetizeaza cunostintele acumulate de distinsi cercetaori din statiunile experimentale pomicole si de la catedrele de invatamant superior, specialisti in domeniul nuciculturii din Romania, caraora le multumim si pe aceasta cale pentru pasiunea dedicata nucului, alunului si migdalului.

Vasile Cociu

EXTRAS:

Parul este o specie pomicola importanta deoarece fructele sale intrunesc calitati gustative si nutritive mult apreciate de consumatori. Dupa opinia multora dintre acestia, perele de consum sau de desert cum se mai numesc, au o savoare superioara merelor. De asemenea, perele sunt mai zemoase si contin mai mult suc.

Cele mai apreciate soiuri pentru consum in stare proaspata au consistenta pulpei asemanatoare untului (de unde provine si cuvantul frantuzesc "beurre", care insoteste denumirea multor soiuri).

Aportul caloric pe care il aduce consumul de pere are o importanta mare, deoarece in 100 g fructe, se gasesc 10-20 g hidrati de carbon care dau organismului intre 40 si 80 calorii.

In ceea ce privste durata de viata a pomilor, parul este mai longeviv comparativ cu marul, si are tendinta sa fructifice spur si sa formeze chiar mai multe flori in inflorescente.

Gutuiul a fost cultivat din timpuri indepartate in tarile cu climat blandde pe tarmurile Mediteranei si din Asia.

Considerat "marul de aur" al grecilor si al romanilor, gutuia constituie simbolul fertilitatii, datorita probabil rodniciei ce caracterizeaza aceasta specie. Dupa aparitia soiurilor de mere si pere cu calitati gustative mai bune, consumul in stare proaspata a gutuilor s-a diminuat considerabil, preferandu-se in zilele noastre gutuile prelucrate.

Marul (Malus domestica Borkh) face parte din fam. Rosaceae, subfamilia Pomaideae.

Este originar din Asia Centrala si anume din regiunea de nord-vest a muntilor Himalaia. Se gaseste in stare spontana (salbatica) in Europa, Asia si America, formand paduri intregi de mar salbatic dar si asocia cu alte specii. Marul a fost luat in cultura cu 1000 de ani inainte de era noastra fiind cultivat din timpuri stravechi de popoarele Indiei si Chinei. In Europa s-au gasit urme de mere cabonizate in locuintele lacustre din Elvetia, care dateaza de peste 7000 de ani.

(...)

Actualmente, marul se cultiva ca specie de baza in zona climatului temperat, in ambele emisfere, extinzandu-se catre nord pana la paralela 63 (Finlanda, Suedia si Norvegia).

In tara noastra marul a fost cultivat din timpuri indepartate, fapt atestat de existenta a numeroase soiuri autohtone de mar si de unele documente arheologice relevante.

Datorita compozitiei lor complexe, se recomanda consumul de cirese persoanelor demineralizate, celor cu afectiuni biliare, celor cu stari avansate de oboseala, anemicilor, copiilor cu deficiente de crestere, celor cu afectiuni nervoase, regleaza functionarea ficatului etc. Ciresele stimuleaza organismul si au o actiune favorabila asupra imunitatii naturale, avand si o functie de reglare a aparatului digestiv, in special a fermentatiei intestinale. Foarte bogate in potasiu, aceste fructe au un puternic efect diuretic, iar continutul bogat in provitamina A creste acuitatea vizuala si intretine tesuturile  (tegumente, mucoase, epitelii).

(...)

Mai multe detalii, regasiti in aceasta lucrare!

Cu ajutorul pomilor fructiferi veţi rezolva două probleme deodată: pe de-o parte, scheletele de susţinere încărcate cu fructe devin – în funcţie de locaţie şi necesităţi – o pavăză, oferind protecţie împotriva vântului şi împodobind în acelaşi timp peretele „gol”, iar pe de altă parte ele oferă o recoltă bogată şi delicioasă.

De asemenea, sunt descrise nenumărate tipuri de spaliere (cordon, palmetă, evantai... ) – de la plantarea lângă peretele casei şi până la pergola liberă –, dar şi gardurile vii din pomi fructiferi şi îngrijirea corectă a acestora. Este explicată construirea sistemelor de susţinere şi materialele necesare, precum şi plantarea diferitelor tipuri de pomi fructiferi, creşterea şi formarea lor.

Un aspect esenţial este acela al tipurilor şi soiurilor de pomi fructiferi potriviţi palisării pe spaliere.

Indicaţiile privitoare la locaţie, îngrijire şi tăiere vă vor asigura că noul dvs. spalier va creşte puternic şi va produce recolta sperată.

La finalul lucrarii, autorii abordează problema celor mai importante boli şi dăunători ai pomilor fructiferi, precum şi posibilităţile de combatere a acestora.