Ciresul si visinul | Editura M.A.S.T. | Autori: L. Chira, A. Asanica

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE PE STOC!

IOANA TUDOR - MICROENCICLOPEDIE ILUSTRATA: Ciupercile din flora spontana a Romaniei - Manualul culegatorului si consumatorului autohton - Ghid de identificare a peste 300 de specii de ciuperci comestibile si otravitoare de pe teritoriul Romaniei - Editura GRAMEN, 2010-2011.

Structurată pe parcursul a 15 capitole, lucrarea de fata reprezintă un adevărat manual de cultivare a ciupercilor care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui cultivator din România. Lucrarea prezintă, pe înţelesul tuturor, tehnologiile de cultivare pentru cinci specii de ciuperci comestibile: Champignon (Agaricus), Ciuperca termofilă, Ciuperca lui Dumnezeu, Pleurotus si Ciuperca parfumată.

EXTRAS:

Parul este o specie pomicola importanta deoarece fructele sale intrunesc calitati gustative si nutritive mult apreciate de consumatori. Dupa opinia multora dintre acestia, perele de consum sau de desert cum se mai numesc, au o savoare superioara merelor. De asemenea, perele sunt mai zemoase si contin mai mult suc.

Cele mai apreciate soiuri pentru consum in stare proaspata au consistenta pulpei asemanatoare untului (de unde provine si cuvantul frantuzesc "beurre", care insoteste denumirea multor soiuri).

Aportul caloric pe care il aduce consumul de pere are o importanta mare, deoarece in 100 g fructe, se gasesc 10-20 g hidrati de carbon care dau organismului intre 40 si 80 calorii.

In ceea ce privste durata de viata a pomilor, parul este mai longeviv comparativ cu marul, si are tendinta sa fructifice spur si sa formeze chiar mai multe flori in inflorescente.

Gutuiul a fost cultivat din timpuri indepartate in tarile cu climat blandde pe tarmurile Mediteranei si din Asia.

Considerat "marul de aur" al grecilor si al romanilor, gutuia constituie simbolul fertilitatii, datorita probabil rodniciei ce caracterizeaza aceasta specie. Dupa aparitia soiurilor de mere si pere cu calitati gustative mai bune, consumul in stare proaspata a gutuilor s-a diminuat considerabil, preferandu-se in zilele noastre gutuile prelucrate.

Marul (Malus domestica Borkh) face parte din fam. Rosaceae, subfamilia Pomaideae.

Este originar din Asia Centrala si anume din regiunea de nord-vest a muntilor Himalaia. Se gaseste in stare spontana (salbatica) in Europa, Asia si America, formand paduri intregi de mar salbatic dar si asocia cu alte specii. Marul a fost luat in cultura cu 1000 de ani inainte de era noastra fiind cultivat din timpuri stravechi de popoarele Indiei si Chinei. In Europa s-au gasit urme de mere cabonizate in locuintele lacustre din Elvetia, care dateaza de peste 7000 de ani.

(...)

Actualmente, marul se cultiva ca specie de baza in zona climatului temperat, in ambele emisfere, extinzandu-se catre nord pana la paralela 63 (Finlanda, Suedia si Norvegia).

In tara noastra marul a fost cultivat din timpuri indepartate, fapt atestat de existenta a numeroase soiuri autohtone de mar si de unele documente arheologice relevante.

EXTRAS:

Prunul comun sau prunul de gradina (Prunus domestica) - mai este cunoscut si sub denumirea de prunul vanat - s-a format se pare, in sudul Europei sau vestul Asiei, dar creste si semisalbatic in zona Balcanilor si in unele tari mediteraneene.

Caracterele si insusirile cele mai evidente ale prunului comun sunt rezultatul conditiilor de mediu pe care specia le-a acumulat, asimilat de-a lungul timpului. Cresterea rapida a prunului si intrarea lui pe rod la o varsta relativ tanara, precum si tendinta multor soiuri de a forma ramuri anticipate, se explica prin influenta unor conditii de temperatura si umiditate ridicate. Lastarii lungi si subtiri dovedesc conditii de lumina insuficienta, iar lipsa de pubescenta a lastarilor si frunzelor pe partea inferioara, pozitia pendenta a frunzelor, pedunculul lung si subtire, pielita subtire acoperita cu pruina s.a. sunt manifestari de adaptare in vederea eliminarii de catre planta (prin scuturare) a excesului de apa pe care-l provoaca ploile abundente.

Prunul comun este o specie polimorfa, printr-un numar mare (peste 2000) de soiuri cultivate, are foarte mari posibilitati de adaptare, fiind raspandit pe arealuri intinse, in cuprinsul continentului european. Limita nordica de cultura este paralela 56-57 grade.

(...)