Actiunile in procesul penal. Aspecte teoretice si Jurisprudenta in materie (Carte de: Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru)

La elaborarea tratatului au fost avute în vedere numeroase surse doctrinare şi legislative. Din perspectivă legislativă, subliniem faptul că tratatul cuprinde şi modificările Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Totodată, sun prezentate şi numeroase hotărâri din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi unele elemente dinpractica judiciară internă.

Tratatul de faţă se adresează, în aceeaşi măsură, atât teoreticienilor, cât şi practicienilor dreptului, el fiind, totodată, deosebit de util masteranzilor şi doctoranzilor, dar şi studenţilor la drept care doresc să aprofundeze cunoştinţele în materie dreptului procesual penal român. 

Cea mai însemnată activitate a organelor judiciare şi a părţilor este consacrată administrării tuturor probelor necesare şi aprecierii lor complete şi juste, în vederea cunoaşterii faptelor, a modului lor real în care sunt expuse. Aceeaşi importanţă este acordată probelor şi mijloacelor de probă de cercetarea ştiinţifică, care consacră problemelor probaţiunii numeroase studii de drept procesual penal, de psihologie judiciară, medicină legală.

Sistemul probator, ca ansamblu de norme juridice care reglementează probele şi mijloacele de probă, are o influenţă hotărâtoare în înfăptuirea justiţiei penale.

Fiind un mijloc de cunoaştere a faptelor ce s-au petrecut în realitatea obiectivă, probele dau posibilitatea cunoaşterii fenomenelor din natură şi societate, în raport de nivelul cunoştinţelor şi de interesul manifestat pentru aflarea adevărului.

Materia probelor şi mijloacelor de probă formează un capitol de mare importanţă, încât fără cunoaşterea soluţiilor privind probele şi mijloacele de probă nu este de conceput realizarea funcţiilor şi finalităţilor procesului penal.

Într-adevăr, de modul de abordare a aspectelor legate de probe şi mijloacele de probă (şi, desigur, şi a procedeelor probatorii) depinde un proces echitabil care este de esenţa justiţiei într-o societate civilizată, în orice stat de drept. 

Fără a diminua cu nimic rolul celorlalte două faze ale procesului penal - urmărirea penală şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti - putem spune că judecata penală reprezintă faza procesual penală cu conţinutul cel mai bogat şi totodată cu cea mai mare importanţă în cadrul procesului penal. Aici principiile care guvernează întregul proces penal îşi dau măsura valorii lor garantând respectarea legii şi aflarea adevărului.

Necesitatea fazei de judecată în procesul penal rezidă din interpretarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute în art. 126 alin. 1: „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

Judecata penală ca fază a procesului penal are ca obiect soluţionarea cauzei în mod definitiv. Aceasta presupune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, susceptibilă de a fi pusă în executare, în scopul realizării depline şi definitive a sarcinilor justiţiei penale.

Prin competenţa penală se înţelege capacitatea obiectivă pe care o are fiecare organ să concureze la realizarea justiţiei represive, de a îndeplini anumite acte procedurale.

Cu alte cuvinte, a stabili competenţa unei instanţe în materie penală, înseamnă a determina care sunt cauzele pe care ea le poate judeca.

Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacităţile şi interdicţiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare şi asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, pri repunerea lui în situaţia anterioară condamnării.

În studiul propus sunt analizate din punct de vedere teoretic şi jurisprudenţial condiţiile în care intervine reablitarea de drept şi reabilitarea judecătorească în dreptul român, potrivit legislaţiei în vigoare (Codul penal şi Codul de procedură penală). 

Lucrarea de faţă cuprinde Codul de procedură penală al României, actualizat 2009, cu ultimele modificări şi completări intervenite prin:

• Legea nr. 356/2006, publicată în M. Of. nr. 677 din 7 august 2006;
• O.U.G. nr. 60/2006, publicată în M. Of. nr. 764 din 7 septembrie 2006;
• Legea nr. 79/2007, publicată în M. Of. nr. 225 din 2 aprilie 2007;
• O.U.G. nr. 31/2008, publicată în M. Of. nr. 224 din 24 martie 2008;
• Legea nr. 57/2008, publicată în M. Of. nr. 228 din 25 martie 2008;
• Legea nr. 8/2009, publicată în M. Of. nr. 105 din 20 februarie 2009;
•  Legea nr. 195/2009, publicată în M. Of. nr. 365 din 1 iunie 2009;

EXTRAS:

EXTRAS:

Procesul penal. În vederea apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor împotriva faptelor care le-ar aduce atingere, legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile penale care se pot aplica celor care le săvârşesc. Aplicarea pedepselor şi a altor măsuri prevăzute de legea penală constituie sarcina autorităţilor pe care societatea le-a împuternicit în acest scop, iar activitatea prin care se realizează tragerea la răspundere penală a infractorilor trebuie să se desfăşoare organizat, în conformitate cu anumite reguli, care să satisfacă cerinţele a două interese majore: pe de o parte, interesul societăţii, care impune o activitate de natură a realiza descoperirea rapidă a infracţiunilor şi identificarea imediată a infractorilor, dovedirea completă şi obiectivă a vinovăţiei acestora, precum şi aplicarea unor sancţiuni penale corespunzătoare, care să constituie mijloace eficiente de combatere şi prevenire a fenomenului infracţional; pe de altă parte, interesul individual, care impune ca activitatea să fie strict reglementată de lege şi să se desfăşoare numai în conformitate cu aceasta, fiind interzise abuzurile şi nedreptăţile, ceea ce implică acordarea de mijloace juridice eficiente cetăţenilor pentru a se apăra împotriva unei învinuiri neîntemeiate sau mai grave decât cea reală, precum şi instituirea de puternice garanţii pentru deplina realizare a dreptului la apărare. Activitatea prin care se asigură aplicarea legii penale celor care au săvârşit infracţiuni poartă denumirea de proces penal[1], fiind obiectul de reglementare a unui ansamblu de norme juridice denumit Drept procesual penal.

(...)

Actualizata la data de: 20 Mai 2013

Coordonatorul acestei a 7-a editii este prof. univ. dr. Valerian Cioclei, care aduce în atenţia celor interesaţi nu numai textul Codului, cu ultimele modificări şi completări, ci şi recursurile în interesul legii admise, introduse direct sub articolul din Cod la care se referă, pentru a se asigura o completă cunoaştere şi înţelegere a dispoziţiilor legale respective.

Totodata, cititorul mai poate găsi în cuprinsul culegerii şi alte informaţii utile, cum ar fi note de subsol cu trimitere la ultima modificare a articolului avut în vedere, index, un scurt istoric etc.; lucrarea mai conţine şi trei importante legi conexe: Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor şi Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.

EXTRAS:

(...)

22. Chestiunea calităţii de organe de poliţie judiciară a persoanelor care au efectuat urmărirea penală este, în principiu, circumscrisă dispoziţiilor art. 197 alin. (2) CPP, vizând competenţa organelor de urmărire penală.

În acest context, practica judiciară a stabilit, spre exemplu, că nepublicarea în Monitorul Oficial a ordinelor ministrului de interne prin care persoanele la care fac referire au fost desemnate ca lucrători de poliţie judiciară nu afectează calitatea acestora şi nici competenţa de a efectua actele de urmărire penală, întrucât în art. 11 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2000[2] sunt menţionate actele care nu sunt supuse publicării în Monitorul Oficial, făcându-se referire expresă şi la „actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate”. Potrivit legii contenciosului administrativ, Ordinul M.A.I. de numire în cadrul Poliţiei Judiciare este un act administrativ individual, care, spre deosebire de cel normativ, pentru a cărui valabilitate trebuie publicat în Monitorul Oficial, îşi produce efectele juridice din momentul comunicării persoanei fizice prevăzute în act.

(...)

EXTRAS:

(...)

Secţiunea a 5-a. organele judiciare competente să desfăşoare activităţi procesuale în fazele procesului penal

Desfăşoară activităţi ce ţin de realizarea scopului procesului penal în primul rând organele din cadrul autorităţii judecătoreşti. În faza urmăririi, potrivit competenţelor pe care le au, îndeplinesc activităţile necesare desfăşurării procesului penal organele de cercetare penală şi procurorul.

Organele de cercetare penală efectuează cercetarea penală, iar procurorul coordonează şi supraveghează întreaga activitate în această fază procesuală şi are, totodată, competenţa de a da soluţia la terminarea urmăririi penale.

În cea de-a doua fază, judecata, sunt prezente în primul rând instanţele judecătoreşti şi, unde legea prevede, procurorul. Judecata, ca fază distinctă a procesului penal, începe în momentul sesizării în modalitatea prevăzută de lege şi se încheie prin pronunţarea celui mai important act în desfăşurarea procesului penal, hotărârea judecătorească definitivă.

La cea de-a treia fază a procesului penal, punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, concură instanţa de judecată, procurorul, anumite organe din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi alte organe prevăzute de lege.

(...)

Lucrarea, aflată la prima ediţie, este un instrument util şi funcţional în activitatea celor implicaţi în realitatea judiciară concretă, fie ei organe judiciare, apărători, auxiliari sau justiţiabili.

Element de originalitate: este singura lucrare de pe piaţă care conţine tabelul de corespondenţe între cele două coduri.

Pentru a se asigura o completă cunoaştere şi înţelegere a dispoziţiilor legale, lucrarea aduce în atenţia celor interesaţi şi:

• extras din Legea pentru punerea în aplicare a Noului Cod

• recursurile în interesul legii şi deciziile Curţii Constituţionale privind C.proc.pen. 1969

• corelaţii cu alte acte normative

• indexuri amănunţite

• note privind modificările terminologice incidente

Lector univ. dr. Andrei Zarafiu: „Lucrarea reprezintă principalul material de analiză în activitatea de cercetare specifică ştiinţei dreptului şi procedurii penale. Acest demers editorial îşi justifică existenţa prin nevoia de a răspunde practic unei necesităţi a vieţii judiciare în ansamblul ei. Pentru că legea este nu doar premisa procedurii, ci şi condiţia ei”.

Lucrarea contine textul noului Cod de procedura penala, actualizat cu modificarile si completarile aduse prin O.U.G. nr. 3/2014 pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative, insotit de trimiteri la dispozitiile privind situatiile tranzitorii ce rezulta din intrarea sa in vigoare, la vechile reglementari si la legislatia conexa.

Prezenta lucrare, consacrata problematicii obiectului si limitelor judecatii in prima instanta, investigheaza noile institutii de drept procesual penal dintr-o perspectiva moderna, prin abordarea unui stil clar, concis. In fata unei teme de interes deosebit, in fata unor noi reglementari, autoarea a reusit sa formuleze intrebari si, deopotriva, sa avanseze raspunsuri, sa sugereze solutii in privinta unor chestiuni controversate in doctrina, dar mai ales in plan jurisprudential. De remarcat sunt originalitatea continutului lucrarii, maniera in care sunt expuse si motivate opiniile, intr-un domeniu in care s-a manifestat diversitate doctrinara si practica judiciara neunitara. Complexitatea aspectelor analizate, caracterul profund al cercetarii configureaza valoarea deosebita a studiului, relevand, totodata, importanta acestuia pentru teoreticienii si practicienii din domeniul dreptului procesual penal. Observand contributiile personale ale autoarei, propunerile de lege ferenda formulate in materia judecatii in prima instanta, din perspectiva noului Cod de procedura penala, consider lucrarea pe cat de salutara, pe atat de necesara.

Prof. univ. dr. Ion Neagu

Noul Cod de procedura penala comentat este o lucrare realizata de o echipa de practicieni – judecatori si avocati, sub indrumarea distinsului Profesor Nicolae Volonciu, acest comentariu al noului Cod de procedura penala este diferit de alte lucrari publicate pana acum, inclusiv fata de comentariile publicate sub imperiul vechiului Cod de procedura penala.

Textele de lege sunt grupate si analizate pe institutii, iar explicatiile, cu un caracter unitar si mai accesibil cititorului, sunt axate in special pe urmatoarele aspecte:

• comparatia dintre noul Cod de procedura penala si Codul din 1968 stabileste concordantele dintre legea veche si legea noua, prin evidentierea diferentelor, acolo unde institutia are continuitate, respectiv prin prezentarea principiilor si institutiilor noi (cum ar fi separarea functiilor judiciare in procesul penal, judecatorul de drepturi si libertati, camera preliminara, arestul la domiciliu, acordul de recunoastere a vinovatiei), in situatia in care acestea nu au corespondenta in reglementarea anterioara;

• punctele de vedere exprimate evalueaza in ce masura vechile opinii doctrinare sau solutii jurisprudentiale ori de unificare a practicii pronuntate in recursuri in interesul legii isi mentin valabilitatea sub imperiul noului cod;

• abordarea din perspectiva practicianului anticipeaza posibilele probleme care ar putea aparea in interpretarea si aplicarea noilor dispozitii, propunand solutii inclusiv in cazurile in care nu exista reglementari explicite. Metoda de cercetare aleasa, limbajul clar folosit, tratarea sistematica si integrata a materiei confera acestei carti valentele unui indrumar de referinta pentru practicieni si teoreticieni in corecta intelegere si aplicare a normelor procesual penale.

STOC EPUIZAT!

Noul Cod de procedura penala reprezinta instrumentul de reevaluare a conceptelor si a traditiei juridice. Dezbaterea juridica este, in consecinta, nu numai modalitatea prin care pot fi clarificate ideile, dar si prilejul de a analiza consecintele noilor reglementari asupra drepturilor si libertatilor garantate de Constitutie.

Codul de procedura penala intrat in vigoare in anul 2014 este rezultatul efortului doctrinei si jurisprudentei de a da societatii romane un nou sistem procesual. Filosofia Codului va fi discutata prin fiecare dintre cartile scrise cu privire la institutiile sale, iar solutiile practice vor urma solutiile juridice.

Prin institutia camerei preliminarii, legiuitorul a reglementat o procedura noua, o etapa prealabila judecatii. Functia judecatorului de camera preliminara ii determina competenta de a se pronunta cu privire la: verificarea legalitatii trimiterii in judecata dispuse de procuror, verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala, solutionarea plangerilor impotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata, solutionarea altor situatii expres prevazute de lege.

Liberarea conditionata in reglementarea noului Cod penal si a Legii nr. 254/2013 | Autor: Maximilian Balasescu reprezinta un studiu complet al institutiei liberarii conditionate, avand la baza reglementarile din noile coduri penal si de procedura penala, precum si din legile speciale aferente.

In noua sa reglementare, Liberarea conditionata a cunoscut modificari semnificative atat sub aspectul conditiilor de acordare, cat si al procesului de reintegrare sociala a condamnatului. Astfel, cartea isi dovedeste pe deplin oportunitatea, mai ales tinand cont de faptul ca liberarea conditionata nu a mai fost tratata intr-o lucrare monografica de aproape doua decenii.

Lucrarea este structurata in sapte capitole in care sunt analizate evolutia cadrului de reglementare, conceptul, caracterele si modalitatile liberarii conditionate, conditiile de acordare a acesteia, masurile de supraveghere si obligatiile celui liberat conditionat, revocarea, anularea, efectele si procedura liberarii conditionate. Nu lipsesc nici elemente de drept comparat sau date oficiale obtinute de la Administratia Nationala a Penitenciarelor, care pun in evidenta larga incidenta a acestei institutii in randul condamnatilor. 

Prezenta lucrare a apărut imediat după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală.

Culegerea conţine pe lângă textul consolidat al Codului şi al Legii pentru punerea în aplicare şi o serie de instrumente necesare pentru facilitarea înţelegerii şi aplicării prevederilor.

Reprezinta cea de-a 3-a editie si include ultimele modificări aduse textului de lege prin O.U.G. nr. 82/2014 şi D.C.C. nr. 641/2014, precum şi deciziile de interpretare ale dispoziţiilor procesuale emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, introduse sub articolele la care se referă

EXTRAS:

2. Fazele procesului penal român

2.1. Noţiunea de ,,fază procesuală”

Fazele procesului penal constituie diviziuni ale acestuia, care înglobează un complex de activităţi, desfăşurate în mod succesiv, progresiv şi coordonat, având un obiect propriu şi urmând să se finalizeze cu soluţii proprii5 . Noţiunea de fază procesuală nu se confundă cu cea de stadiu procesual.

În acest sens, stadiile procesuale reprezintă trepte diferite de desfăşurare a procesului penal, în cadrul etapelor distincte pe care acesta le parcurge. După cum, pe bună dreptate s-a arătat în literatura juridică, stadiile procesuale reprezintă subîmpărţiri ale etapelor de derulare a procesului penal care au o funcţie proprie, alcătuind, în cadrul activităţilor principale, un mănunchi unitar de activităţi (de exemplu, în judecata în căile de atac, etapă a fazei de judecată, pot fi utilizate succesiv mai multe căi de atac – apelul, recursul în casaţie, contestaţia în anulare, revizuirea – fiecare dintre acestea reprezentând un stadiu procesual).

Compartimentarea procesului penal în anumite faze procesuale se regăseşte în cadrul legislaţiilor moderne, istoria procesului penal consemnând, însă, şi construcţii procesuale în care nu este prezentă o astfel de structură. În acest sens, sistemul acuzatorial era caracterizat prin libertatea producerii (în sensul de administrare) probelor, oralitatea şi publicitatea judecăţii.

Iniţiativa procesului revenea acuzatorului (acesta fiind victima infracţiunii sau oricare altă persoană), căruia îi revenea obligaţia de a aduce probele, învinuitul având dreptul la contraprobe. Probele şi contraprobele erau discutate oral într-o procedură publică, instanţa de judecată având un rol pasiv, limitându-se la soluţionarea cauzei penale pe baza probelor prezentate. Acest sistem a funcţionat, în mai multe variante, în antichitate, precum şi în prima parte a Evului Mediu

Lucrarea contine textul noului Cod de procedura penala, insotit de trimiteri la dispozitiile privind situatiile tranzitorii ce rezulta din intrarea sa in vigoare, la vechile reglementari si la legislatia conexa.

Editia de fata cuprinde toate deciziile Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstitutionale unele dispozitii din noul cod, precum si deciziile de admitere pronuntate, pana la data de 5 martie 2015, de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala si de Completul competent sa judece recursul in interesul legii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală (NCPP) a atras după sine restructurarea logicii procesuale în cadrul noului model de proces penal. 

Această lucrare este elaborată de unul dintre membrii comisiei de elaborare a proiectului NCPP, avand o prezentare suplă şi accesibilă a noilor instituţii procedurale din Partea generală a NCPP în scopul înţelegerii intenţiei legiuitorului, dar şi a modului în care se vor aplica în practică noile dispoziţii procedurale. 

Aceasta a 2-a editie vine cu numeroase elemente noi, unele de mare complexitate, fără a pierde din simplitatea şi conciziunea stilului, ceea ce a generat o majorare a volumului lucrării cu peste 100 de pagini. Se regasesc soluţiile jurisprudenţiale pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (hotărâri preliminare pentru dezlegarea unor probleme de drept sau recursuri în interesul legii) sau de Curtea Constituţională, precum şi jurisprudenţa recentă a instanţelor naţionale în interpretarea şi aplicarea NCPP.