Dreptul la viata privata si de familie [Jurisprudenta C.E.D.O.] | Coordonator: Radu Chirita

Aşa cum se va putea conchide din întregul parcurs al lucrării de faţă, în primul rând conceptul general de „cetăţenie” are o latură politică prin faptul că modalităţile de stabilire şi cadrul legal de instituire nu reprezintă altceva decât expresia voinţei suverane a unui popor.

Mai mult decât atât, orice om dintr-o societate îşi poate singur da seama că participă, în calitatea sa de cetăţean, la exercitarea puterii, astfel încât se poate spune că oricăruia dintre noi îi revine o foarte mică parte din puterea suverană a poporului. Ca exemplu elocvent în acest sens, poate fi dat dreptul cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în instituţiile parlamentare.

O altă latură a cetăţeniei este cea civilă, care se referă, spre exemplu, la drepturile privind libertatea individuală. În fine, cea de-a treia latură a cetăţeniei este cea socială, care include, spre exemplu, drepturile cetăţenilor la un standard decent de viaţă, dreptul la sănătate, dreptul al educaţie, dreptul la locuinţă etc.

În prezent, poate cel mai vizibil beneficiu adus de integrare pentru omul obişnuit este libera circulaţie în spaţiul comunitar. Un adevărat salt de uriaş de la regimul de acum două decenii, în care dorinţa de a trece graniţa rămânea la stadiul de vis pentru majoritatea cetăţenilor, la cel actual în care singurul document necesar pentru a intra pe teritoriul majorităţii statelor membre UE este Cartea de identitate. 

EXTRAS:

Dreptul internaţional este strâns legat de apariţia şi dezvoltarea statelor, a unor entităţi internaţionale şi de modificările din relaţiile internaţionale, evoluând odată cu schimbările politice, economice, conceptuale şi de mentalitate din societăţile timpului. Dreptul internaţional a fost reconceptualizat în urma apariţiei pe scena internaţională a organizaţiilor internaţionale, a naţiunilor ce luptă pentru eliberare şi a formării statelor independente şi a evoluat în funcţie de trăsăturile societăţii internaţionale actuale, având drept caracteristici diversitatea şi universalitatea.

Dreptul internaţional s-a diversificat odată cu apariţia unor noi subiecte de drept interna- ţional, cu competenţe diferite de cele ale statelor. Pe primul plan rămân statele, ca subiecte originare de drept internaţional, iar pe cel de-al doilea plan sunt organizaţiile internaţionale guvernamentale, ale căror competenţe şi atribuţii sunt fixate de către state. Diversitatea este determinată şi de extinderea câmpului său normativ la noi domenii.

Universalitatea societăţii internaţionale a impus elaborarea de noi reguli de drept internaţional sau adaptarea celor existente. Are loc un proces de codificare în domeniul dreptului internaţional. Pe lângă consacrarea normelor vechi sau crearea, pe cale convenţională, de norme noi, în această perioadă este conferită o valoare normativă unor principii de bază ale raporturilor între state. Este vorba despre principiul reglementării paşnice a diferendelor, dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, vechiul principiu al egalităţii statelor.

Aceasta lucrare, Persoana fizica in dreptul international penal | Autor: Barbu Ionut Andrei reprezintă o cercetare amplă ce urmăreşte clarificarea unei probleme dificile care a generat şi va genera discuţii contradictorii în doctrina dreptului, aceea a plasării individului în cadrul legal ca subiect al dreptului internaţional penal.

Răspunderea internaţională penală a persoanei fizice a avut ca punct de plecare Tratatul de pace de la Versailles şi s-a conturat din ce în ce mai mult bazându-se pe experienţa Tribunalelor Militare Internaţionale de la Nürnberg şi Tokio, pe de o parte, şi pe susţinerea dată de sentinţele Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie şi ale Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda, pe de altă parte.

Reflectând asupra teoriilor expuse de specialişti, dar şi analizând activitatea tribunalelor penale internaţionale, lucrarea prezintă, pe larg, Curtea Penală Internaţională, instanţă internaţională cu caracter permanent, apărută ca urmare a unor eforturi deosebite, în contextul internaţional modern, în anul 2002, în final concluzia autorului fiind aceea că individul este atât destinatar al normelor privind răspunderea internaţională, dar şi beneficiar al garanţiilor procesuale, deci, evident, subiect de drept internaţional penal.

EXTRAS:

(...)

2.2. Implicarea Bisericii în domeniul sănătăţii

3. Clişeelor de genul cărora Biserica a împiedicat cercetarea ştiinţifică prin arderea pe rug a lui Nicolaus Copernic (prelat catolic decedat de moarte naturală şi înmormântat în Catedrala din Frombork) şi Galileo Galilei (condamnat de Inchiziţie la citirea unui psalm de penitenţă o dată pe săptămână, pedeapsă neexecutată integral deoarece a fost preluată ulterior de fiica sa Maria Celeste), respectiv că a întrerupt legătura cu cercetarea clasică greco-romană pe care Copernic şi Galilei au contrazis-o prin combaterea geocentrismul ptolemaic şi aristotelian, li adaugă acela conform căruia Biserica a minimalizat importanţa şi împiedicat dezvoltarea medicinei. Nimic mai neadevărat.

În primul rând, problema nu a reprezentat-o neglijarea medicinei, ci încrederea prea mare în rezultatele cercetărilor din perioada precreştină prin perpetuarea lucrărilor din epoca grecoromană şi în special operele lui Galen. Concluziile acestuia bazate pe cercetarea anatomiei porcului (nu Biserica a interzis disecţia cadavrelor umane, ci aceasta era prohibită cu mult înainte de legea romană) au fost în mare măsură eronate, însă datorită supraestimării nivelul ştiinţific precreştin, opiniile lui nu au fost contrazise secole la rând.

(...)

STOC EPUIZAT!