Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) (Carte de: Eduard Dragomir, Dan Nita)

România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Din acel moment am făcut parte direct din aşa-numita „construcţie europeană” ce începuse cu jumătate de secol înainte, la iniţiativa Franţei şi Germaniei de a-şi pune în comun producţia de cărbune şi oţel. Deşi proiectul aderării la UE s-a bucurat de o mare susţinere în rândul populaţiei, ce însemna mai precis acest lucru era şi, din păcate, încă este, pentru majoritatea concetăţenilor noştri, o necunoscută. Ei au susţinut aderarea, mai ales plecând de la considerentul că nivelul de trai din ţările Uniunii Europene este unul cu mult mai ridicat decât cel din România şi, de aceea, se spera ca din momentul integrării în UE şi traiul românilor să se îmbunătăţească simţitor. Dacă rezultatele aderării sunt acum, la trei ani după momentul 2007, încă subiect de dezbatere, necunoaşterea realităţilor construcţiei comunitare se păstrează încă la aceleaşi niveluri. De altfel, şi interesul pentru Uniune a scăzut, el fiind reaprins cât de cât doar cu ocazia celor două campanii electorale din 2007 şi 2009 pentru alegerea parlamentarilor europeni. Din păcate şi respectivele două momente nu au făcut, de multe ori, decât să aducă o şi mai mare confuzie în ceea ce cred românii despre UE, emblematice fiind campaniile unor candidaţi care susţineau că odată ajunşi în Parlamentul European vor „rezolva” un domeniu precum pensiile. Necunoaşterea modului în care funcţionează cu adevărat Uniunea nu este însă specifică doar românilor; ea se întinde în toate ţările membre UE şi provine chiar din modul în care a fost construită aceasta la mijlocul secolului trecut. Dat fiind că naţiunile europene trecuseră prin două războaie mondiale care exacerbaseră sentimentul naţional, a fost destul de greu să se impună o construcţie solidă, de genul SUA; în schimb, s-a optat spre politica paşilor mărunţi şi a compromisului între nivelul naţional şi cel comunitar de luare a deciziilor. Astfel, fiecare din principalele instituţiile create în Comunităţi a fost lăsată să aibă un cuvânt de spus, mai mult sa mai puţin important: Comisia Europeană pentru că reprezenta, într-un fel, actorul cel mai independent de interesele naţionale, Consiliul de Miniştrii tocmai pentru că le reprezenta cel mai direct iar Parlamentul European, ca reprezentant direct al cetăţenilor statelor membre. Aşa s-a ajuns ca, pentru adoptarea unui act legislativ comunitar, acesta să fie trecut printr-un proces complicat în care erau implicate toate instituţiile citate. Ori, pentru omul de rând, căruia nici măcar nivelul naţional de funcţionare a statului nu îi este foarte clar, nivelul comunitar deja devenea o nebuloasă. În anii 2000 s-a dorit, cel puţin la nivel declarativ, ca Uniunea să fie adusă „mai aproape” de cetăţenii ei. Astfel s-au luat câteva iniţiative, cea mai cunoscută fiind aceea a „Constituţiei europene”, prin care se dorea atât o simplificare a cadrului legislativ comunitar primar cât şi o creştere a importanţei nivelului comunitar în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor UE, precum şi democratizarea mai mare a modului de funcţionare a structurii Unionale, printr-o mai mare putere acordată Parlamentului European, ca for direct ales de cetăţeni. Rezultatul nu a fost cel aşteptat, proiectul de „Tratat instituind o Constituţie pentru Europa” fiind un text complex, de sute de pagini, spre deosebire de simplitatea Constituţiilor naţionale, şi având şi defectul fundamental că nu a putut fi pus în practică. În schimb, s-a optat pentru un nou tratat modificator al celor deja existente, practică ce duce la crearea unui cadru deosebit de stufos şi nedesluşit pentru nespecialişti. S-a ajuns astfel ca Uniunea să fie, în continuare, ceva depărtat de conştiinţa cetăţeanului de rând, chiar dacă impactul ei este direct asupra a multor laturi din viaţa de zi cu zi a acestuia. Relevant pentru modul în care europenii privesc construcţia europeană este faptul că aproape de fiecare dată, în ultimii 20 de ani, când li s-a cerut opinia în cadrul unor referendumuri cu privire la schimbările aduse cadrului unional, ei s-au opus, cel puţin într-o primă fază. Astfel, danezii au respins la începutul anilor `90 Tratatul de la Maastricht, irlandezii peste un deceniu pe cel de la Nisa, francezii şi olandezii Constituţia Europeană iar irlandezii au recidivat în privinţa Tratatului de la Lisabona. Un alt exemplu oficial de cât de „populară” este Uniunea printre cetăţeni este şi extrem de slaba lor participare la alegerile pentru Parlamentul European. Cartea de faţă îşi doreşte să aducă lumină, atât publicului larg cât şi celor cu activităţi legate direct de fenomenul comunitar, cu privire la unul dintre cele mai importante aspecte ale Uniunii, sistemul său instituţional. Pentru a realiza acest lucru am structurat prezentarea pe mai multe capitole, unul cu privire la modul în care Uniunea s-a dezvoltat de la începuturi şi până în prezent, altul în care se tratează caracteristicile generale ale sistemului instituţional comunitar şi, apoi, câte unul pentru fiecare dintre instituţiile care fac parte din acest sistem, astfel cum a fost el redesenat de Tratatul de la Lisabona intrat în vigoare la sfârşitul anului 2009, respectiv 1 decembrie. În cadrul prezentării fiecărei instituţii s-a încercat cuprinderea cât mai multor aspecte, de la modul în care e organizată, la modul de funcţionare sau atribuţiile sale, însă s-a insistat şi pe prezentarea personalului care face parte din conducere, considerându-se că acesta, de multe ori, ajunge să reprezinte mult mai mult pentru caracteristicile vieţii unui organism decât litera unui Tratat sau Regulament de Funcţionare. În acelaşi timp am dorit să prezentăm şi exemple concrete din modul în care aceste instituţii au fost implicate în viaţa Uniunii, pentru a trece dincolo de discursul pur teoretic, în zona practicii de zi cu zi.

Aşa cum se va putea conchide din întregul parcurs al lucrării de faţă, în primul rând conceptul general de „cetăţenie” are o latură politică prin faptul că modalităţile de stabilire şi cadrul legal de instituire nu reprezintă altceva decât expresia voinţei suverane a unui popor.

Mai mult decât atât, orice om dintr-o societate îşi poate singur da seama că participă, în calitatea sa de cetăţean, la exercitarea puterii, astfel încât se poate spune că oricăruia dintre noi îi revine o foarte mică parte din puterea suverană a poporului. Ca exemplu elocvent în acest sens, poate fi dat dreptul cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în instituţiile parlamentare.

O altă latură a cetăţeniei este cea civilă, care se referă, spre exemplu, la drepturile privind libertatea individuală. În fine, cea de-a treia latură a cetăţeniei este cea socială, care include, spre exemplu, drepturile cetăţenilor la un standard decent de viaţă, dreptul la sănătate, dreptul al educaţie, dreptul la locuinţă etc.

În prezent, poate cel mai vizibil beneficiu adus de integrare pentru omul obişnuit este libera circulaţie în spaţiul comunitar. Un adevărat salt de uriaş de la regimul de acum două decenii, în care dorinţa de a trece graniţa rămânea la stadiul de vis pentru majoritatea cetăţenilor, la cel actual în care singurul document necesar pentru a intra pe teritoriul majorităţii statelor membre UE este Cartea de identitate. 

Având o tematică extrem de actuală, lucrarea prezintă o analiză a principalelor obiective, instrumente, mecanisme, realizări şi perspective ale Politicii Europene de Vecinătate. Având în vedere apariţia acestei politici în anii 2003-2004, tema de cercetare suscită interesul cititorului, permanentele schimbări la nivel european în ceea ce priveşte conturarea şi consolidarea acestei noi politici transformând cercetarea iniţiată de autoare într-un demers extrem de complex.

Analiza şi urmărirea în dinamică a documentelor oficiale, a discursurilor factorilor implicaţi în construirea acestei politici, prezentarea detaliată a proiectelor Uniunii Europene privind vecinătatea sa estică şi sudică, consideraţiile autoarei pe marginea unor concepte precum transferul de norme şi standarde, diplomaţia transformaţională, condiţionalitatea, influenţele cu caracter interguvernamental, rolul şi contribuţia României în conturarea şi consolidarea acestei politici de vecinătate, precum şi concluziile argumentate ale întregii lucrări oferă valoare adăugată rezultatelor cercetării autoarei. 

Pachetul contine 5 carti in materia Dreptului comunitar:

1. Politica Europeana de Vecinatate 

2. Instituţiile Uniunii Europene conform Tratatului de la Lisabona 

3. Cetatenia Europeana

4. Libertatea de circulatie a persoanelor

5. Curtea Europeana a Drepturilor Omului 

REDUCERE: 30% 

Pachetul contine 6 carti in materia Dreptului comunitar: 

1. Politica Europeana de Vecinatate 

2. Instituţiile Uniunii Europene conform Tratatului de la Lisabona 

3. Cetatenia Europeana 

4. Libertatea de circulatie a persoanelor 

5. Curtea Europeana a Drepturilor Omului

6. Tratatul de la Lisabona

Cunoaşterea şi înţelegerea reglementărilor elaborate la nivelul Uniunii Europene în domeniul relaţiilor de muncă, a istoricului şi evoluţiei acestora, a scopului lor şi a interpretărilor dezvoltate în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sunt necesare atât pentru interpretarea şi aplicarea corectă a acestor reglementări, cât şi pentru interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei muncii din România în contextul alinierii acesteia la legislaţia Uniunii Europene.

Alături de o scurtă prezentare a evoluţiei dreptului muncii la nivelul Uniunii Europene, a cadrului instituţional şi a partenerilor sociali, lucrarea cuprinde prezentarea principalelor directive elaborate la nivelul Uniunii Europene în domeniul relaţiilor de muncă şi industriale, precum şi jurisprudenţa bogată a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene dezvoltată în interpretarea dispoziţiilor directivelor analizate.

Lucrarea este destinată în primul rând studenţilor Facultăţii de Drept care urmează cursurile programului de master în domeniul dreptului muncii, al relaţiilor de muncă şi industriale, dar şi celor care urmează programele de licenţă şi doctorat, fiind un instrument de lucru util atât pentru practicienii din domeniul dreptului muncii, avocaţi, consilieri juridici, judecători, inspectori de muncă, cât şi pentru teoreticieni, cadre didactice şi cercetători, cărora le pune la dispoziţie informaţii despre reglementările elaborate la nivelul Uniunii Europene şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie, de care trebuie să ţină seama în activitatea lor profesională, le facilitează realizarea corelării normelor juridice cu interpretarea dată acestora pe cale jurisprudenţială, şi le oferă argumente pentru interpretarea şi aplicarea legislaţiei muncii în vigoare.

Lucrarea Fondurile europene. Litigii generate de accesarea si utilizarea defectuoasa a acestora in Romania îşi propune să familiarizeze cititorii cu problematica specifică elaborării şi implementării proiectelor cofinanţate din fonduri europene, prezentând exemple de „aşa nu”. Nerespectarea sau aplicarea incorectă a legislaţiei relevante în domeniu duc automat la imposibilitatea obţinerii finanţării sau chiar la restituirea sprijinului financiar primit. Indiferent de tipul finanţării europenea (fondurile de preaderare sau cele alocate ţării noastre în calitate de stat membru pentru perioada de programare 2007-2013) litigiile generate de accesarea şi utilizarea defectuoasă a acestora prezintă acelaşi specific prin raportare la etapele unui proiect şi consecinţele atrase.

Speţele selectate în cadrul acestei lucrări prezintă „greşeli” semnificative şi frecvente săvârşite în procesul de elaborare şi implementare a proiectelor cofinanţate din fonduri europene. Este regretabil că au fost comise greşeli în procesul obţinerii şi utilizării fondurilor europene, deopotrivă de solicitanţi şi/sau de beneficiari, cât şi de autorităţile cu competenţe în materie, dar, dacă tot au avut loc, măcar să învăţăm din ele.

Aderarea Uniunii Europene la Convenţia europeană a drepturilor omului presupune interacţiunea şi integrarea a două sisteme juridice esenţialmente diferite. Ordinea juridică a Uniunii Europene s-a construit pe integrarea economică şi a înglobat treptat protecţia drepturilor omului. Sistemul Convenţiei a pornit de la protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, stabilind prin jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg standarde remarcabile.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului reprezintă, pentru statele semnatare, „prima etapă pe calea garantării colective a unor drepturi enunţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”. Aceste state s-au angajat să asigure tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia lor o serie de drepturi şi libertăţi civile şi politice definite în Convenţie. Protocoalele adiţionale au extins lista iniţială a drepturilor, iar jurisprudenţa Curţii Europene şi a Comisiei Europene a Drepturilor Omului, a întărit şi a dezvoltat aceste drepturi, demonstrând astfel, natura dinamică şi evolutivă a sistemului.

Potrivit art. 34 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului: “Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentaiă sau orice grup de particulari care se pretinde victima unei încălcări de către una din Înalteie Părti Contractante a drepturilor recunoscute în Conventie sau în protocoalele sale” (s.n. — R.D.).

Din textul citat, rezultă conditiile puse de Convenţie pentru ca o cerere individuală să îndeplinească criteriile legitimării active a unei actiuni care face obiectul unei proceduri declansate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu alte cuvinte, aspectul activ al competenţei personale a Curţii asupra cererilor individuale.

Aceste conditii sunt: capacitatea procesuală activă, calitatea procesuală activă si interesul de a acţiona. Aceste condiţii pe care niciodată jurisprudenţa nu le-a sistematizat ca atare — au un conţinut specific materiei Conventiei Europene a Drepturilor Omului si procedurii în fata Curtii de la Strasbourg. Chiar dacă structura lor calchiază de regulă tiparele procedurii civile interne după care s-a inspirat, aprecierea asupra îndep!inirii acestor conditii nu va urma în mod necesar criteriile de recunoastere a locus standiîn dreptul naţional.

Autoarea isi propune sa analizeze critic si comparativ, astfel dupa cum precizeaza de la bun inceput, implicatiile si efectele pe care le au hotararile celor doua mari jurisdictii europene in dreptul intern, Curtea de la Strasbourg si Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg, fiecare cu competente precis determinate ce isi pun pecetea asupra modului de interpretare si de aplicare a normelor juridice nationale in materia protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale, in special din punctul de vedere "al respectarii standardelor minime de garantare a principiului egalitatii si a dreptului la nediscriminare" Recentele modificări ale dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, aşa cum acesta a fost completat de Tratatul de la Lisabona, statuează că „Uniunea aderă la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene va coopera, într-un cadru juridic modern oferit de viitorul Acord de aderare a UE la Convenţie, cu instanţa de la Strasbourg, conform principiului complementarităţii.

BIBLIOGRAFIE:

Până în prezent, în literatura de specialitate din România această temă nu a fost analizată autonom, ci numai incidental, în contextul prezentării şi analizării instituţiilor Uniunii Europene.

Prezenta lucrare, Dreptul procesual al Uniunii Europene | Autor: Petrescu Oana Mariuca, prin conţinutul său reprezinta un instrument util şi necesar pentru cunoaşterea şi înţelegerea cât mai bine de către teoreticieni, studenţi, masteranzi, precum şi de către practicienii în domeniu, indiferent că sunt judecători, procurori, avocaţi sau funcţionari publici ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul administraţiei publice centrale şi locale, a sistemului jurisdicţional al Uniunii Europene, dar mai ales a regulilor de procedură care guvernează orice proces pendinte în faţa instanţelor de judecată ale Uniunii, indiferent de domeniu (civil, comercial, administrativ etc.).

Extras:

Cuvânt-înainte

Motto:

„Nu trăi nici cu gândul la trecut, nici la viitor, doar lasă munca zilnică să îti folosească toată energia si vei ajunge să fii satisfăcut”

Sir William Osler

Fenomene negative cum sunt: cresterea sărăciei, a somajului si evolutia demografică negativă sunt consecintele insecuritătii în care trăim, si se datorează multiplelor si variatelor forme de dezvoltare economică si socială; impactul si efectele migratiei internationale aflată în expansiune influentează de asemenea piata muncii si, pe cale de consecintă, politica socială. Orice stat, în fiecare etapă pe care o traversează trebuie să răspundă unor astfel de provocări, să fie pregătit să găsească un echilibru viabil între protectia socială, echitatea functionării sistemului legislativ al muncii si eficienta economică, urmărind permanent adaptarea lor la realitătile economice si sociale contemporane.

Această lucrare îsi propune o analiză sistematizată, completă si la zi a normelor juridice internationale (ONU, OIM), a celor elaborate de Consiliul Europei si Uniunea Europeană cu privire la protectia migrantilor. Lucrarea se adresează specialistilor, tuturor celor care doresc să lucreze în afara granitelor tării si, nu în ultimul rând, se adresează studentilor în drept, în special studentilor-masteranzi care doresc să dobândească o specializare în domeniul dreptului social european sau/si al relatiilor de muncă si industriale oferindu-le un instrument de pregătire a examenelor, temeiurile epistemice si aplicative de a studia si întelege mai uúor maniera în care sunt grefate drepturile de securitate socială pe relatia individuală de muncă si cum se integrează acestea în procesul globalizării după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009).

Multumesc editurii C.H. Beck, care a făcut posibilă aparitia lucrării, multumesc studentilor mei, care prin cercetarea întreprinsă si participarea lor activă la dezbateri m-au determinat să scriu această carte si multumesc anticipat tuturor cititorilor ei. Îmi doresc ca prin această lucrare să nu trezesc doar curiozitatea publicului interesat sau a specialistilor, ci, mai ales, dorinta acestora de a se apleca mai profund asupra unei problematici cu care, mai devreme sau mai târziu, ne confruntăm cu totii.

Claudia Ana Moarcăs Costea

Lucrarea Timpul de munca si de odihna in dreptul national si dreptul Uniunii Europene analizeaza detaliat dreptul românesc, cât şi cel comparat, si supune atentiei o temă dintre cele mai ofertante atât sub aspect ştiinţific, dar şi practic, respectiv timpul de muncă şi de odihnă al salariaţilor.

Aceasta lucrare integrează în mod coerent analiza dispoziţiilor Codului muncii, a unor legi speciale derogatorii, aspecte de drept comparat, de practică judiciară naţională şi europeană şi de examen al literaturii juridice în materia supusă analizei. Dreptul românesc este analizat din perspectiva modului de transpunere a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă, dar şi a modalităţilor de transpunere a prevederilor directivei în alte sisteme de drept, precum şi prin prisma practicii în materie a Curţii Europene de Justiţie.

Identificarea unor constante de reglementare a timpului de muncă şi a timpului de odihnă, în evoluţia dreptului românesc al muncii, poziţionarea soluţiilor româneşti în contextul celor pentru care s-a optat în alte sisteme de drept, raportarea dreptului românesc la cel european, în încercarea de subliniere atât a temelor incomplet sau insuficient transpuse, cât şi a reglementărilor mai protective întâlnite în sistemul nostru de drept, faţă de cele la care ne-ar fi obligat legiuitorul european – constituie preocupările centrale ale prezentei lucrări.

Asadar, aceasta carte îşi propune o analiză în detaliu, atât în planul dreptului românesc, cât şi în cel a dreptului european a unei teme care constituie subiectul unor dezbateri inepuizabile la nivel european, respectiv timpul de muncă şi de odihnă al salariaţilor.

Importanţa temei supusă analizei rezidă din necesitatea reglementării echilibrate a raporturilor juridice de muncă, cu privire specială asupra timpului de muncă şi a timpului de odihnă, asigurarea stabilităţii acestor raporturi, a drepturilor si obligaţiilor angajatorilor si salariaţilor, prezentând atât un interes general, cât si unul particular, deoptrivă pentru angajatori si salariati.

Satisfacerea exigenţelor actuale ale organizării timpului de muncă, în corelaţie cu timpul de odihnă, impune pe de o parte negocierea colectivă, şi pe de altă parte, asigurarea unor repere legale minime sau maxime, care să garanteze protecţia sanătăţii si securităţii salariaţilor.

Dispoziţiile dreptului intern sunt analizate atât la nivel teoretic, cât şi practic, din perspectiva modului de transpunere a Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă, dar şi a modalităţilor de transpunere a prevederilor directivei în alte sisteme de drept, precum şi prin prisma practicii în materie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Un capitol este dedicat prevederilor Cartei sociale europene revizuită şi deciziilor relevante pronunţate de Comitetului European de Drepturi Sociale.

Printr-o abordare echilibrată atât la nivel teoretic, dar şi practic al subiectului supus analizei, prezenta lucrare se constituie într-un veritabil instrument de lucru adresat atât teoreticienilor, dar în egală masură şi practicienilor, putând constitui totodată un veritabil manual didactic.

STOC EPUIZAT!

Numarul foarte insemnat al hotararilor CEDO in domeniul relevant dupa aparitia primei editii a impus nu doar o actualizare ci o regandire a abordarii aspectelor esentiale ale privarii de libertate; in consecinta, au fost refacute si adaugite marea majoritate a capitolelor privind articolul 5 din Conventie ceea ce a condus, practic, la o dublare a volumului cartii.

Ca si la prima editie, dupa fiecare parte "teoretica" in care sunt expuse principiile pentru fiecare institutie aplicabila, urmeaza o parte "practica" in care sunt rezumate cauzele esentiale in materia respectiva. Cele peste 650 de cauze rezumate (ultima hotarare fiind din 26 iulie 2011) sunt insotite de un tabel cu cele mai importante 156 de hotarari privind durata arestarii preventive in care sunt indicate motivele pentru care Curtea a ajuns la o solutie sau alta si daunele morale acordate.

Intentia autorului a fost sa ofere o imagine suficient de generala pentru a putea cuprinde diversitatea problemelor puse de privarea de libertate si totusi suficient de precisa pentru a fi de folos in viata de zi cu zi a unui practician.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, adesea numită informal "Curtea de la Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare.

Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție

EXTRAS:

Articolul 10 al Regulamentului/Articolul 8 al Conventiei

Articolul 10 al Regulamentului [Consimtământul şi validitatea de fond]

1. Existenta şi validitatea contractului sau a oricărei clauze contractuale sunt determinate de legea care l-ar reglementa în temeiul prezentului regulament, dacă contractul sau clauza respectivă ar fi valabile.

2. Cu toate acestea, pentru a stabili faptul că nu şi-a dat consimtământul, o parte poate să invoce legea tării în care îşi are reşedinta obişnuită, dacă din circumstantele respective reiese faptul că nu ar fi rezonabil să se stabilească efectul comportamentului său în conformitate cu legea mentionată la alineatul (1).

* * *

Articolul 8 al Conventiei [Consimtământul şi validitatea de fond]

1. Existenta şi validitatea unui contract sau a oricărui termen dintr-un contract, vor fi determinate de legea căreia va fi supus conform prezentei Conventii dacă acel contract sau termen au fost valabile.

2. Totuşi o parte se poate baza pe legea statului în care îşi are reşedinta obişnuită şi să declare că nu a consimtit, dacă din împrejurări apare că nu ar fi rezonabil să fie determinat efectul comportării sale în conformitate cu legea mentionată în paragraful precedent.

* * *

Legislatie şi surse relevante:

• Dispozitii relevante ale Regulamentului (excluzând preambulul): articolul 1 (2) i), articolul 3, articolele 4-7, articolul 9, articolul 13 şi articolul 21.

• Puncte relevante ale preambulului Regulamentului: considerentul (29).

• Dispozitii relevante ale Conventiei (excluzând preambulul):

• Puncte relevante ale preambulului Conventiei: articolul 3, articolul 4, articolul 5, articolul 7, articolul 11 şi articolul 16

EXTRAS:

Conventia europeana a drepturilor omului

EDITIA A VII-a | Actualizare la data de 20 Februarie 2013

EXTRAS:

Titlul I. Drepturi şi libertăţi

(...)

Art. 5. Dreptul la libertate şi la siguranţă

1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:

a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent;

b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;

c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autori - tăţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;

d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru edu caţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul adu cerii sale în faţa autorităţii competente;

e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.

3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de para graful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.

5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii.

(...)

EXTRAS:

(...)

TITLUL II

DISPOZIŢII PRIVIND PRINCIPIILE DEMOCRATICE

Articolul 9 

In toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi, care beneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor sale. Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci se adaugă acesteia.

Articolul 10

(1) Funcţionarea Uniunii se întemeiază pe principiul democraţiei repre - zentative.

(2) Cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European. Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răs pund în mod democratic fie în faţa parlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenilor lor.

(3) Orice cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăţean.

(4) Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei cetăţenilor Uniuni

Lucrarea Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene si experiente ale sistemului roman de drept | Autori: Sandru M., Banu M., Calin D. analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti.

Procedura trimiterii preliminare reprezintă o coordonată esenţială în dialogul dintre instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). După ce în primii trei ani de la aderare, din România au fost trimise doar două cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în ultimii doi ani numărul acestora crescut exponenţial.

Are loc, însă, un dialog adevărat între instanţele româneşti şi Curtea de Justiţie, sunt pregătiţi instanţele şi avocaţii pentru ca acest incident procedural să nu devină o povară inutilă pentru acţiunea naţională?

Astfel, lucrarea de fata, asa cum am descris mai sus, analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti, alături de alte elemente aflate în legătură cu trimiterea preliminară, ca de exemplu:

- repartizarea competenţelor între instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie în cadrul acestui dialog judiciar;

- modul de redactare al unei trimiteri preliminare şi cerinţele minime care trebuie îndeplinite în acest sens;

- actul de procedură al instanţei naţionale atunci când dispune iniţierea dialogului;

- suspendarea unei acţiuni în situaţia în care există o trimitere preliminară înregistrată la CJUE care are acelaşi obiect, retragerea trimiterii preliminare, refuzul trimiterii sau procedura în faţa instanţei naţionale după primirea răspunsului de la CJUE.

Asadar, prezentarea acelor trimiteri preliminare provenite din România, care au suscitat o atenţie specială din partea profesioniştilor, este însoţită de o evaluare a practicii judecătoreşti aferente obiectului respectivelor trimiteri preliminare, încercându-se astfel o evaluare de ordin mai general a coerenţei interpretării şi aplicării pe cale judiciară a dreptului Uniunii Europene.

Totodata, lucrarea este însoţită de o prezentare amănunţită în limba engleză a problematicii, destinată publicului străin interesat de experienţele româneşti ale interpretării şi aplicării dreptului Uniunii Europene.

EXTRAS:

Capitolul III. Grefa

Articolul 15 (Alegerea Grefierului)

1. Plenul Curţii îşi alege Grefierul. Candidaţii trebuie să se bucure de o înaltă reputaţie morală şi trebuie să posede toate cunoştinţele şi experienţa legală, managerială şi lingvistică, necesare pentru exercitarea atribuţiilor pe care le presupune această funcţie.

2. Grefierul este ales pe o perioadă de cinci ani şi poate fi reales. Grefierul nu poate fi revocat din funcţie decât dacă judecătorii, reuniţi în plen, decid cu o majoritate de două treimi că persoana în cauză nu mai întruneşte cerinţele impuse de funcţie. Persoana în cauză trebuie audiată de Plenul Curţii. Oricare dintre judecători poate porni procedura de revocare din funcţie.

3. Alegerile prevăzute în prezentul articol se vor face prin vot secret; numai judecătorii aleşi care sunt prezenţi pot vota. Dacă niciunul dintre candidaţi nu întruneşte majoritatea absolută a voturilor judecătorilor prezenţi, va avea loc un tur de balotaj între primii doi candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi. Dacă există egalitate de voturi între aceştia, va avea preferinţă mai întâi candidatul de sex feminin, dacă există şi, în al doilea rând, candidatul mai în vârstă.

4. Înainte de preluarea mandatului, grefierul depune următorul jurământ sau face următoarea declaraţie solemnă în faţa Plenului Curţii sau, dacă este nevoie, în faţa Preşedintelui Curţii:

„Jur” – sau „Declar în mod solemn” – „că îmi voi exercita cu loialitate, discreţie şi conştiinciozitate funcţia conferită în calitate de grefier al Curţii Europene pentru Drepturile Omului.”

Acest lucru va fi consemnat într-un proces-verbal.

(...)

Aceasta lucrare este coordonată şi prefaţată de prof. univ. dr. Augustin Fuerea si contine:

• Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene

• Protocolale, anexe, declaratii, tabele de corespondenta

• Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

EXTRAS:

(...)

Uniunea combate excluziunea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului.

Aceasta promovează coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre.

Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european.

(...)

Nota autorilor

Dicţionarul de Drepturile Omului, o premieră în literatura juridică din România, reprezintă o lucrare de bază pentru însuşirea terminologiei, principiilor, dispoziţiilor şi mecanismelor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cele ale altor instrumente similare europene sau internaţionale prin dubla sa natură, teoretică şi practică.

Astfel, aspectele teoretice sunt completate de o referinţă extensivă la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ceea ce permite atât teoreticienilor, cât şi practicienilor dreptului să înţeleagă filosofia, evoluţia şi punerea în aplicare a Convenţiei.

Conceput şi redactat de magistraţi şi diplomaţi jurişti – practicieni cărora nu le lipseşte exerciţiul detaşării teoretice – această lucrare poate reprezenta un ghid de referinţă pentru toţi cei interesaţi de protecţia europeană a drepturilor omului – studenţi, profesori, profesionişti în domeniul dreptului, dar şi justiţiabili atraşi de mirajul Curţii Europene a Drepturilor Omului, considerată nu de puţine ori drept singura cale „serioasă” pentru soluţionarea unui litigiu.

(...)

EXTRAS:

Articolul 2

Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.

(...)

Romania, in temeiul art. 20 al Constitutiei, confera dreptului international si european al drepturilor omului o pozitie privilegiata in dreptul intern.

Asadar, cunoasterea si aplicarea lui, prin insusirea prevederilor Conventiei, dar si prin aprofundarea jurisprudentei Curtii europene, a devenit o necesitate pentru practicieni.

Iata de ce, culegerea de fata – ingrijita de prof. univ. dr. Bianca Selejan-Gutan – poate reprezenta, pentru acestia, dar si pentru potentialii reclamanti, un prim ghid in universul complex si in continua miscare al „dreptului de la Strasbourg”.

Libera circulaţie a forţei de muncă şi dreptul lucrătorilor de a se bucura de toate beneficiile acestei libertăţi vor putea deveni realitate numai atunci când barierele invizibile existente vor fi cât mai mult reduse şi normele naţionale, care împiedică în prezent în mod disproporţionat exercitarea dreptului la muncă, vor fi abrogate.

Chiar dacă unele dintre statele membre ale Uniunii Europene se numără printre cele mai moderne și dezvoltate economii ale lumii, această construcţie sui generis, denumită în prezent Uniunea Europeană, are cele mai mari șanse de reușită doar dacă devine un tot unitar şi sincronizat, dacă funcţionează ca o construcţie comunitară în care solidaritatea, bunăstarea şi statul de drept reprezintă azimuturi profunde şi esenţiale în care au crezut nu doar părinţii vizionari ai Uniunii, ci în care trebuie să se regăsească fiecare cetăţean al Uniunii Europene.

Puncte forte primul studiu din literatura juridică naţională, care cercetează punctual problematica statutului juridic al lucrătorului în dreptul social european, dublat de studiul de caz dedicat lucrătorului frontalier analiza atât din perspectivă dihotomică, cât şi sincronică a lucrătorului în spaţiul european prezentarea lucrătorului din perspectiva statutului său juridic, aşa cum este el conceput, promovat şi legiferat la nivelul Uniunii Europene, dar şi la nivelul Consiliului Europei

Cartea de fata reprezinta prima analiza aprofundata a libertatii de exprimare prin prisma practicii judiciare interne si a jurisprudentei relevante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, surprinzand diversitatea intrebarilor pe care le poate genera exercitarea sa in spatiul public, dar si interferentele cu alte drepturi, atribute sau libertati, prin raportare la care i se definesc limitele.

Comentariile autorilor urmaresc aplicarea principiilor pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului le-a impus in jurisprudenta sa ca fiind necesare in orice demers in care se cauta justul echilibru intre libertatea de exprimare si, in special, impiedicarea ingerintelor in sfera vietii private, inclusiv sub aspectul respectarii onoarei, demnitatii si reputatiei persoanei.

Lucrarea poate constitui, pe langa clasicul instrument metodologic necesar mediului universitar, magistratilor si avocatilor, si o foarte utila sursa de repere in functie de care politicienii, jurnalistii si orice alte persoane care se manifesta in spatiul public isi pot exercita libertatea de exprimare.

Autoarea acestei lucrari, Anamaria Groza este judecător, lector universitar şi doctor în drept; autoare a 5 cărţi; coautoare a 2 cărţi; autoare şi coautoare a 78 de articole şi studii apărute în reviste de specialitate interne şi internaţionale.

Corelarea, in mod inspirat, a sintezelor cu aplicatiile, permite cititorilor o autoevaluare concreta a nivelului de aprofundare a problematicii dreptului Uniunii Europene, in general.

Riguros sistematizate si intr-un limbaj de specialitate clar si coerent, asistam la parcurgerea unui volum mare de informatii, care fac trimitere, cu precadere, la urmatoarele aspecte: istoricul constituirii si arhitectura institutionala a UE, izvoarele dreptului UE si aplicabilitatea acestuia in dreptul intern al statelor membre, procedurile de adoptare a actelor juridice ale UE, consideratii despre SEE, procesul de extindere a UE, Tratatul de la Lisabona, libertatile de circulatie in cadrul UE, dreptul concurentei in cadrul UE, justitia si afacerile interne, dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Din perspectiva cunoasterii, intelegerii, aprofundarii, dar si a aplicarii informatiilor parcurse, demersul este deopotriva util studentilor de la facultatile de drept, relatii internationale si studii europene, limbi straine, administratie publica, stiinte politice, istorie etc., masteranzilor, dar si doctoranzilor.

Aceasta editie contine versiunea oficiala consolidata a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului privind functionarea Uniunii Europene (fostul Tratat de instituire a Comunitatii Europene) dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, publicata in JO C326 din 26 octombrie 2012, pe care am actualizat-o ca urmare a aderarii Republicii Croatia la Uniunea Europeana la data de 1 iulie 2013 si a intervenirii unor acte de modificare.

Aceasta lucrare cuprinde si Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care a capatat forta juridica primara, avand aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor.

De asemenea, veti regasi si marea majoritate a protocoalelor si declaratiilor atasate tratatelor, selectate dupa criteriul importantei lor.

Una dintre problemele practice ale intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona o reprezinta renumerotarea articolelor, de aceea, pana cand ne vom obisnui cu noua numerotare, tabelul de corespondenta reprodus la finalul lucrarii va fi un indrumar deosebit de util.