Arestarea preventiva si detentia in jurisprudenta CEDO (Editia a 2-a 2011) | Autor: Dragos BOGDAN

Potrivit art. 34 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului: “Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentaiă sau orice grup de particulari care se pretinde victima unei încălcări de către una din Înalteie Părti Contractante a drepturilor recunoscute în Conventie sau în protocoalele sale” (s.n. — R.D.).

Din textul citat, rezultă conditiile puse de Convenţie pentru ca o cerere individuală să îndeplinească criteriile legitimării active a unei actiuni care face obiectul unei proceduri declansate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu alte cuvinte, aspectul activ al competenţei personale a Curţii asupra cererilor individuale.

Aceste conditii sunt: capacitatea procesuală activă, calitatea procesuală activă si interesul de a acţiona. Aceste condiţii pe care niciodată jurisprudenţa nu le-a sistematizat ca atare — au un conţinut specific materiei Conventiei Europene a Drepturilor Omului si procedurii în fata Curtii de la Strasbourg. Chiar dacă structura lor calchiază de regulă tiparele procedurii civile interne după care s-a inspirat, aprecierea asupra îndep!inirii acestor conditii nu va urma în mod necesar criteriile de recunoastere a locus standiîn dreptul naţional.

Autoarea isi propune sa analizeze critic si comparativ, astfel dupa cum precizeaza de la bun inceput, implicatiile si efectele pe care le au hotararile celor doua mari jurisdictii europene in dreptul intern, Curtea de la Strasbourg si Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg, fiecare cu competente precis determinate ce isi pun pecetea asupra modului de interpretare si de aplicare a normelor juridice nationale in materia protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale, in special din punctul de vedere "al respectarii standardelor minime de garantare a principiului egalitatii si a dreptului la nediscriminare" Recentele modificări ale dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, aşa cum acesta a fost completat de Tratatul de la Lisabona, statuează că „Uniunea aderă la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene va coopera, într-un cadru juridic modern oferit de viitorul Acord de aderare a UE la Convenţie, cu instanţa de la Strasbourg, conform principiului complementarităţii.

BIBLIOGRAFIE:

Structurata pe parcursul a doua parti - Partea I - Consideratii teoretice si Partea a II-a: Documente si formulare utile, lucrarea de fata abordeaza un subiect din ce in ce mai dezbatut in ultima vreme in contextul cresterii numarului de cereri in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.

In partea I - Consideratii teoretice cuprinde mai multe capitole de un real folos in activitatea oricarui jurist sau schiar student la drept, precum:

- Drepturile omului pe continentul european si sistemul institutional de aparare si garantare;

- Organizarea si functionarea Curtii Europene a Drepturilor Omului;

- Procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului;

- Rolul avocatului in procedurile Curtii Europene a Drepturilor Omului;

- Rolul agentului guvernamental in procedurile Curtii Europene a Drepturilor Omului;

- Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Uniunea Europeana (acest capitol cuprinde o prezentare pe larg a Cartei Drepturilor Fundamentale de la Lisabona, intrata in vigoare la 1 decembrie 2009, Carta care instituie personalitate juridica proprie Uniunii Europene).

Cea de-a doua parte a lucrarii - Documente si formulare utile - este de natura a da o latura foarte practica cartii, reunind principalele reglementari necesare unei persoane care doreste sa formuleze o plangere catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului:

- Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Protocoalele aditionale;

- Legislatia interna in materie;

- Regulamentul CEDO;

- Cerere de masuri provizorii;

- Cerere introductiva de instanta;

- Observatiile scrise;

- Cereri privind satisfactia echitabila;

- Nota in atentia persoanelor care doresc sa se adreseze Curtii;

- Model de procura pentru reprezentarea in fata CEDO 

Manualul isi propune, printr-un limbaj facil, sa se constituie intr-un instrument util atat pentru teoreticienii, cat si pentru practicienii domeniului. Avand in vedere faptul ca informatia oferita cu privire la UE este foarte generoasa, dar de cele mai multe ori, controversata, din cauza confuziilor inregistrate referitoare la utilizarea diversilor termeni, lucrarea prezinta si analizeaza principalele probleme cu care s-ar putea confrunta toti cei care doresc o cunoastere a materiei.

Astfel, incepand cu prezentarea contextului international care a condus la aparitia Comunitatilor Europene, cercetarea pune accent pe o serie de delimitari de ordin conceptual: institutiile Uniunii, personalitatea juridica a acesteia, politicile pe care se fundamenteaza Uniunea, obiectivele acesteia s.a. 

In paginile finale ale lucrarii sunt prezentate cateva documente relevante, dar si bibliografia cu cele mai noi lucrari si acte actualizate pana in luna martie 2011.

Extras:

Cuvânt-înainte

Motto:

„Nu trăi nici cu gândul la trecut, nici la viitor, doar lasă munca zilnică să îti folosească toată energia si vei ajunge să fii satisfăcut”

Sir William Osler

Fenomene negative cum sunt: cresterea sărăciei, a somajului si evolutia demografică negativă sunt consecintele insecuritătii în care trăim, si se datorează multiplelor si variatelor forme de dezvoltare economică si socială; impactul si efectele migratiei internationale aflată în expansiune influentează de asemenea piata muncii si, pe cale de consecintă, politica socială. Orice stat, în fiecare etapă pe care o traversează trebuie să răspundă unor astfel de provocări, să fie pregătit să găsească un echilibru viabil între protectia socială, echitatea functionării sistemului legislativ al muncii si eficienta economică, urmărind permanent adaptarea lor la realitătile economice si sociale contemporane.

Această lucrare îsi propune o analiză sistematizată, completă si la zi a normelor juridice internationale (ONU, OIM), a celor elaborate de Consiliul Europei si Uniunea Europeană cu privire la protectia migrantilor. Lucrarea se adresează specialistilor, tuturor celor care doresc să lucreze în afara granitelor tării si, nu în ultimul rând, se adresează studentilor în drept, în special studentilor-masteranzi care doresc să dobândească o specializare în domeniul dreptului social european sau/si al relatiilor de muncă si industriale oferindu-le un instrument de pregătire a examenelor, temeiurile epistemice si aplicative de a studia si întelege mai uúor maniera în care sunt grefate drepturile de securitate socială pe relatia individuală de muncă si cum se integrează acestea în procesul globalizării după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009).

Multumesc editurii C.H. Beck, care a făcut posibilă aparitia lucrării, multumesc studentilor mei, care prin cercetarea întreprinsă si participarea lor activă la dezbateri m-au determinat să scriu această carte si multumesc anticipat tuturor cititorilor ei. Îmi doresc ca prin această lucrare să nu trezesc doar curiozitatea publicului interesat sau a specialistilor, ci, mai ales, dorinta acestora de a se apleca mai profund asupra unei problematici cu care, mai devreme sau mai târziu, ne confruntăm cu totii.

Claudia Ana Moarcăs Costea

EXTRAS:

Capitolul I.

Instanţă prevăzută de lege

1. Cauză judecată de o instanţă specială ce a respectat exigenţele dreptului de acces la justiţie [cauza Fruni c. Slovaciei, Hotărârea din 21 iunie 2011 (Secţia a III-a) (cererea nr. 8014/07)]

În anul 2002, reclamantul, care fusese preşedintele a numeroase instituţii financiare ce aveau ca obiect de activitate administrarea banilor particularilor, a fost arestat sub suspiciunea comiterii de fraudă şi alte fapte ilegale. A fost judecat în stare de arest şi cererile sale repetate de eliberare au fost respinse pentru motivul gravităţii infracţiunii, al riscului sustragerii reclamantului de la judecată şi al numărului mare de probe pe care acesta le-ar putea influenţa.

În anul 2005 s-a decis judecarea lui de către o instanţă regională ce avea atribuţiile unei Curţi speciale (aceste instanţe au fost înfiinţate pentru a judeca infracţiunile de corupţie şi criminalitate organizată săvârşite de către funcţionari publici). Reclamantul nu a avut succes în contestarea competenţei respectivei instanţe, astfel că în anul 2007 a fost condamnat pentru fraudă financiară şi asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni.

În recurs, reclamantul a susţinut, inter alia, că instanţa specială nu este una constituţională şi procesul său nu a fost unul echitabil. Secţia specială a Curţii Supreme a respins recursul, iar Curtea Constituţională a declarat excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, din moment ce în decizia instanţei nu a intervenit arbitrariul. Cu toate acestea, s-a decis că funcţionarea instanţelor speciale este neconstituţională, însă acest fapt nu îi dă reclamantului dreptul de rejudecare a cauzei.

Art. 6 parag. 1. Noţiunea „prevăzut de lege” are menirea de a asigura faptul că organizarea judiciară într-o societate democratică nu depinde de voinţa executivului, însă a fost instituită prin lege de către Parlament. Competenţa şi jurisdicţia Instanţei speciale şi a Secţiei speciale din cadrul Curţii Supreme au fost prevăzute şi determinate de legislaţia adoptată în anul 2003 şi procedura de jude-2 Dreptul de acces la o instanţă cată în faţa acestor instanţe a fost prevăzută de Codul de procedură penală. Motivul pentru care Curtea Constituţională a decis că prevederile legale ce reglementau funcţionarea Curţii speciale sunt neconstituţionale pare să fie unul ce ţine de rolul conceptual şi statutul în cadrul sistemului constituţional şi judiciar slovac, mai mult decât independenţa şi calitatea ca organism judiciar. Acest lucru explică de ce Curtea Constituţională a statuat că decizia finală în cauza reclamantului nu este afectată de decizia subsecventă de neconstituţionalitate a prevederilor ce stau la baza constituirii respectivei instanţe. În această situaţie, Curtea nu a văzut niciun motiv pentru care cele două instanţe contestate de reclamant să nu fie instanţe „prevăzute de lege”.

Mai multe decât atât, nici art. 6 din Convenţie şi nici prevederile vreunei alte convenţii nu impun statelor concepte teoretice constituţionale cu privire la măsura în care poate să intervină puterea. De fiecare dată întrebarea este aceea dacă exigenţele Convenţiei au fost sau nu satisfăcute. În legătură cu acest aspect, Curtea a observat că judecătorii Curţii speciale şi cei ai Secţiei speciale din cadrul Curţii Supreme sunt judecători de profesie, fără un mandat limitat în timp şi care se bucură de acelaşi statut ca orice alţi judecători din Slovacia. Aceştia ar fi putut fi contestaţi în cazul în care nu ar fi îndeplinit anumite criterii de securitate, dar acest lucru pare să nu se fi întâmplat niciodată şi, oricum, într-o atare situaţie, reclamantul ar fi putut uza de o cale extraordinară de atac.

Decizia Curţii Speciale a făcut obiectul controlului Curţii Supreme şi ambele instanţe au fost supuse controlului constituţional.

În concluzie, Curtea a decis că nu există niciun indiciu care să ducă la concluzia că cele două instanţe care au judecat cauza reclamantului nu ar fi fost independente, astfel încât art. 6 parag. 1 nu a fost încălcat.

EXTRAS:

Liberarea conditionata in reglementarea noului Cod penal si a Legii nr. 254/2013 | Autor: Maximilian Balasescu reprezinta un studiu complet al institutiei liberarii conditionate, avand la baza reglementarile din noile coduri penal si de procedura penala, precum si din legile speciale aferente.

In noua sa reglementare, Liberarea conditionata a cunoscut modificari semnificative atat sub aspectul conditiilor de acordare, cat si al procesului de reintegrare sociala a condamnatului. Astfel, cartea isi dovedeste pe deplin oportunitatea, mai ales tinand cont de faptul ca liberarea conditionata nu a mai fost tratata intr-o lucrare monografica de aproape doua decenii.

Lucrarea este structurata in sapte capitole in care sunt analizate evolutia cadrului de reglementare, conceptul, caracterele si modalitatile liberarii conditionate, conditiile de acordare a acesteia, masurile de supraveghere si obligatiile celui liberat conditionat, revocarea, anularea, efectele si procedura liberarii conditionate. Nu lipsesc nici elemente de drept comparat sau date oficiale obtinute de la Administratia Nationala a Penitenciarelor, care pun in evidenta larga incidenta a acestei institutii in randul condamnatilor.