Auditul resurselor umane | Autor: Florea Nicoleta-Valentina

EXTRAS:

Într-o perioadă socială şi economică în care tendinţa legiuitorului este aceea de a reglementa în exces viaţa socială, respectiv de a îmbrobodi în proceduri din ce în ce mai complicate mecanismul de înfăptuire a vieţii economice, simplitatea fără simplificare şi esenţializarea demersurilor capătă din ce în ce mai multă substanţă inclusiv în materia procedurii de achiziţie publică. O.U.G. nr. 34/2006 este unul dintre cele mai modificate acte normative, şi aceasta nu pentru a crea mai multă predictibilitate legislativă, ci pentru a acomoda anumite interese şi înţelegeri birocratice.

Grija pentru modalitatea de folosire a banului public nu poate fi subliniată eficient de o procedură complicată şi schimbătoare, ci de o procedură simplă şi aptă de a fi înţeleasă cu eforturi intelectuale nu ieşite din comun. Generalitatea actului normativ, determinată de transpunerea dreptului Uniunii Europene în domeniu, nu ajută caracteristica despre care vorbeam, anume simplitatea procedurii, ci o îngreunează în condiţiile în care acelaşi concept poate primi sensuri şi interpretări diferite.

Schimbarea naturii juridice a contractului de achiziţie publică, dar doar prin perspectiva O.U.G. nr. 34/2006, nu ţine seama de incidenţa Legii nr. 554/2006, legea contenciosului administrativ care analizează la rândul său natura juridică a contractului menţionat.

Totodata, modificarea repetată a naturii juridice a procedurii de soluţionare a contestaţiilor se schimbă în nota menţionată anterior, anume aceea de a generaliza fără principii, de a complica fără a face o procedură coerentă, de a simplifica evitând simplitatea.

S-au avut in vedere, pe lângă modificările aduse materiei achiziţiilor publice de O.U.G. nr. 76/2010, aprobată prin Legea nr. 278/2010, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 279/2011 sau O.U.G. nr. 114/2011, şi dispoziţiile Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care modifică O.U.G. nr. 34/2006 de la data de 1 septembrie 2012.

EXTRAS:

CUVANT-INAINTE

Denumire utilizată în programele analitice pentru masteratele de specialitate în ştiinţe juridice, audit şi finanţe, Obligaţiile fiscale ale firmei, constituie şi un generos cadru de discuţii în seminariile sau workshop-urile de perfecţionare. Tematica primeşte, în egală măsură, conotaţie de curs post-universitar, temă de cercetare ştiinţifică şi de aplicaţie în activitatea firmelor.

În contextul frecventelor modificări care caracterizează şi legislaţia fiscală din ţara noastră, o nouă publicaţie în domeniu nu poate fi decât binevenită. Practicienii dreptului şi specialiştii în finanţe, deopotrivă, pot parcurge rezultatele unui demers ştiinţific pornit de la norma de drept care se completează cu elemente de teorie şi practică în domeniu. Demersul analitic porneşte de la noţiunea de firmă în dreptul român şi continuă cu aspecte de ordin general privind impozitele, taxele şi contribuţiile. Sunt analizate şi trăsăturile specifice fiecărei obligaţii de plată către bugetul de stat, acordând atenţia cuvenită normelor de drept european de interes în fiecare caz în parte.

Autoarea lucrării utilizează un limbaj accesibil, fără a trece cu vederea termenii de specialitate, căutând să se adreseze şi cititorului fără cunoştinţe avansate în domeniul dreptului fiscal şi finanţelor publice, motiv pentru care definiţiile şi clasificările constituie elementul de debut în analiza fiecărui concept.

Lucrarea furnizează informaţii şi posibile soluţii pentru teoria şi practica în acest domeniu de reglementare.

Reţin atenţia trimiterile către literatura de specialitate străină şi comparaţiile cu sistemele fiscale ale altor state, evidenţierea punctelor slabe ale fiscalităţii în România şi justificarea conduitei contribuabilului român, aşa cum este conturată prin prisma analizei normelor de drept incidente.

Poate că structura de cadrul didactic a autoarei motivează preponderenţa demersului teoretic în detrimentul aspectelor de ordin practic, însă nici elementele de studiu de caz şi problematizarea nu lipsesc de pe parcursul fiecărui capitol analizat.

Desigur că un titlu aşa de generos ar fi cerut o dezvoltare atotcuprinzătoare pe parcursul unei publicaţii mult mai ample, de exemplu în interiorul coperţilor unui tratat de fiscalitate sau de drept fiscal, însă lucrarea de faţă surprinde prin capacitate analiză şi sinteză. Cititorul interesat găseşte cu uşurinţă aspectele principale ale domeniului tratat şi primeşte o îndrumare în direcţia oportună pentru aprofundarea fiecărui subiect analizat.

Prof.univ.dr. Tudorel Toader

Judecător la Curtea Constituţională a României