Art. 1. [Obiectul reglementării] (1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.
(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.
Notă: A se vedea şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002); Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic (M. Of. nr. 867 din 5 decembrie 2003); Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei (M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005); Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007).
Art. 2. [Subiectele reglementării] Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică:
a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România;
b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;
c) cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României;
d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;
e) ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;
f) angajatorilor, persoane fizice şi juridice;
g) organizaţiilor sindicale şi patronale.
Note:
1. A se vedea, cu referire la lit. c) şi d) ale art. 2, şi dispoziţiile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată (M. Of. nr. 421 din 5 iunie 2008), cu modificările ulterioare, precum şi art. 16 alin. (3) din Constituţie.
2. A se vedea, cu referire la lit. b) a art. 2 şi dispoziţiile Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate (republicată în M. Of. nr. 291 din 5 mai 2009).
1. Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor
2. Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora
3. Legea nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale
4. Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă
5. Ordonanţa de urgenţă nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă
6. Ordinul nr. 64/2003 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului individual de muncă
7. H.G. nr. 1260/2011 privind sectoarele de activitate stabilite conform Legii nr. 62/2011
Titlul cartii:
Codul muncii. Legea dialogului social si 7 legi uzuale | Actualizare: 4 Februarie 2013
Numele autorului/lor:
Colectiv Editura Hamangiu
Editura:
Hamangiu
Data aparitiei:
8 Februarie 2013
Numar de pagini:
240
ISBN:
978-606-522-928-0
Tip coperta:
Carte brosata
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator):
12
Formatul de livrare:
Carte tiparita
4by Dreptul muncii, 13 Feb 2013
Codul muncii. Legea dialogului social si 7 legi uzuale | Actualizare: 4 Februarie 201312.00 Lei (RON)
Editia de fata cuprinde textul la zi al Codului muncii, republicat, cu modificarile aduse prin Legea privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, varianta finala, promulgata, precum si cateva legi uzuale, cea mai importanta fiind Legea nr. 62/2011 a dialogului social, actualizata, cu modificarile aduse prin aceeasi lege pentru degrevarea instantelor judecatoresti, in vigoare de la 15 februarie 2013.
Într-o perioadă socială şi economică în care tendinţa legiuitorului este aceea de a reglementa în exces viaţa socială, respectiv de a îmbrobodi în proceduri din ce în ce mai complicate mecanismul de înfăptuire a vieţii economice, simplitatea fără simplificare şi esenţializarea demersurilor capătă din ce în ce mai multă substanţă inclusiv în materia procedurii de achiziţie publică. O.U.G. nr. 34/2006 este unul dintre cele mai modificate acte normative, şi aceasta nu pentru a crea mai multă predictibilitate legislativă, ci pentru a acomoda anumite interese şi înţelegeri birocratice.
Grija pentru modalitatea de folosire a banului public nu poate fi subliniată eficient de o procedură complicată şi schimbătoare, ci de o procedură simplă şi aptă de a fi înţeleasă cu eforturi intelectuale nu ieşite din comun. Generalitatea actului normativ, determinată de transpunerea dreptului Uniunii Europene în domeniu, nu ajută caracteristica despre care vorbeam, anume simplitatea procedurii, ci o îngreunează în condiţiile în care acelaşi concept poate primi sensuri şi interpretări diferite.
Schimbarea naturii juridice a contractului de achiziţie publică, dar doar prin perspectiva O.U.G. nr. 34/2006, nu ţine seama de incidenţa Legii nr. 554/2006, legea contenciosului administrativ care analizează la rândul său natura juridică a contractului menţionat.
Totodata, modificarea repetată a naturii juridice a procedurii de soluţionare a contestaţiilor se schimbă în nota menţionată anterior, anume aceea de a generaliza fără principii, de a complica fără a face o procedură coerentă, de a simplifica evitând simplitatea.
S-au avut in vedere, pe lângă modificările aduse materiei achiziţiilor publice de O.U.G. nr. 76/2010, aprobată prin Legea nr. 278/2010, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 279/2011 sau O.U.G. nr. 114/2011, şi dispoziţiile Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care modifică O.U.G. nr. 34/2006 de la data de 1 septembrie 2012.
Încetarea de drept a contractului individual de muncă 1. Încetarea contractului individual de muncă pe durată de terminată. Expirarea termenului convenit. Obiectul pro baţiunii
C. muncii, art. 56 lit. j) [1] , art. 287 [2]
Contractul individual de muncă pe durată determinată încetează de drept, la expirarea termenului convenit.
Detaşarea nu este un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă, ci un caz de suspendare facultativă, la iniţiativa angajatorului, căruia nu i se poate cere să probeze faptul negativ al nesuspendării, ci rămâne în sarcina celui care-l invocă dovada faptului pozitiv, contrar celui negativ, afirmat de partea care se apără.
Plasarea sarcinii probei la angajator are întocmai semnificaţia explicitată, respectiv obligaţia acestuia de a depune probele actelor şi faptelor pe care este ţinut de lege să le îndeplinească (cum ar fi, de exemplu, dovada că a efectuat cercetarea prealabilă în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare ori în apărare, după ce, în prealabil, salariatul va fi depus propriile dovezi în justificarea pretenţiilor, iar nu probe în contra oricăror susţineri, oricât de nedovedite, ale părţii adverse, transformând nevoile probaţiunii, în astfel de litigii, într-o probatio diabolica, în care angajatorul ar fi ţinut să probeze şi fapte negative, sub sancţiunea de a considera dovedite susţinerile contrare, chiar neprobate, ale celeilalte părţi).
Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.
Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:
- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011;
- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil (doar un EXTRAS);
- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (INTEGRAL);
- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);
- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);
- Index alfabetic
Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ulde pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.
Capitolul I. Încheierea contractului individual de muncă
Art. 10. [Definiţie]
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Art. 11. [Clauze interzise]
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Art. 12. [Durata contractului]
(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.
Art. 13. [Capacitatea juridică a salariatului]
(1) Persoana fizică do bân deşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al repre zentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănă - tatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecă - torească este interzisă.
(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului
Dreptul securităţii sociale s-a desprins ca ramură distinctă de drept prin evoluţia sa de la o formă de protejare a salariaţilor împotriva unor riscuri sociale determinate, la o formă de protejare împotriva unor categorii din ce în ce mai largi de riscuri ale societăţii şi de garantare a unui nivel economic minim pentru toţi membrii societăţii.
Ca ramură de drept, sistemele de securitate socială sunt concepute pe ideea realizării unui serviciu public şi funcţionează ca un serviciu public.
Lucrarea este concepută în două părți, ținând cont de obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale care este format din ansamblul raporturilor juridice ce privesc: asigurarea socială şi asistenţa socială.
2. Modificare unilaterală a contractului individual de muncă. Felul muncii
C. muncii, art. 17 alin. (1), art. 41‑42, art. 48
Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, iar modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condi‑ ţiile prevăzute de Codul muncii (art. 42 şi art. 48). Măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă nu poate avea decât caracter temporar, dreptul muncii român necunoscând instituţia modificării unilaterale cu carac‑ ter permanent a contractului individual de muncă al salariatu‑ lui, în lipsa acordului părţilor. În cauză, un asemenea acord al salariatei cu privire la modi‑ ficarea felului muncii şi salariului nu a existat, încălcându‑se inclusiv obligaţia de informare stabilită în sarcina angajatorului de art. 17 alin. (1) C. muncii.
C.A. Bucureşti, s. a VII‑a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
Capitolul I. Încheierea, executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă
1. Modificarea locului muncii. Detaşare. Condiţii C. muncii, art. 45‑46 Potrivit art. 45 C. muncii, „Detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului”. La rândul său, art. 46 C. muncii impune o serie de condiţii ce reprezintă caracteristici obligatorii ale detaşării.
Astfel, detaşarea este urmarea unei dispoziţii obligatorii pentru salariat, are caracter temporar (cel mult un an), se dispune în cadrul altei unităţi. În speţă, modificarea contractului individual de muncă nu a impus nicio detaşare, fiind vorba doar despre un nou post în legătură cu executarea contractului de consultanţă încheiat între două societăţi din cadrul aceluiaşi grup.
C.A. Bucureşti, s. a VII‑a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 6488/R din 20 octombrie 2011