EXTRAS:

Introducere

1. Nulitatea contractului este reglementată pe larg în noul Cod civil (art. 1246-1265), fiind edictate reglementări privind noţiunea (orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune) şi felurile nulităţii, absolută sau relativă, cu detalierea regimului pentru fiecare dintre acestea.

Astfel, aşa cum stabilise anterior doctrina, nulitatea absolută intervine în cazul încălcării unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiune sau de excepţie, instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută, contractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege, iar dacă nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.

La rândul ei, nulitatea relativă este incidentă în caz de încălcare a unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular, poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată, nu şi din oficiu de instanţa judecătorească, este susceptibilă de confirmare şi poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare.

În cazul nulităţii absolute, noul Cod civil face menţiunea „este nul contractul”, iar în situaţia nulităţii relative, contractul „este anulabil”.

Un element de noutate îl constituie reglementarea posibilităţii constatării sau declarării nulităţii prin acordul părţilor, dacă prin lege nu se prevede altfel. Prin acordul părţilor nu pot fi însă instituite şi nici suprimate cauze de nulitate, iar orice convenţie sau clauză contrară este considerată nescrisă.

Sunt reglementate expres prin noul Cod civil şi cauzele de nulitate absolută (în situaţiile anume prevăzute de lege, precum şi atunci 2 Ineficacitatea actului juridic civil când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general), respectiv cauzele de nulitate relativă (când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege).

În cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil, fiind stabilită de lege o prezumţie de nulitate relativă.

În ceea ce priveşte efectele nulităţii, contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat. Desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui. Fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.

Nulitatea poate fi totală sau parţială. Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat. În cazul în care contractul este menţinut în parte, clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile. Această regulă se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unor dispoziţii legale imperative şi sunt considerate de lege nescrise.

Actualul Cod civil reglementează în premieră repararea prejudiciului în cazul nulităţii contractului încheiat în formă autentică. Astfel, în situaţia anulării sau constatării nulităţii contractului încheiat în formă autentică pentru o cauză de nulitate a cărei existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea prejudiciată poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Prin art. 106 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil s-a stabilit, în ceea ce priveşte această formă de răspundere, că poate fi angajată numai în limita prejudiciului nereparat prin anularea sau constatarea nulităţii contractului ce a fost dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă şi că nu înlătură angajarea răspunderii şi a altor persoane, în condiţiile legii.

(...)

DETALII EXTRAS: