Sociologie - concepte, teorii, fundamente | Autor: Elena Nedelcu

Lucrarea "Psihologia carierei" se adreseaza in primul rand studentilor (nivel licenta, masteral sau doctoral) de la facultatile care pregatesc specialisti in domenii in care “cariera” este obiect de studiu si/sau interventie ameliorativ-optimizatoare (psihologie, stiintele educatiei, sociologie, resurse umane).

Pentru tinerii specialisti, angajati deja in provocatorul traseu-flux al construirii carierei, cartea si-a dorit sa transmita, in plus, mesajul ca viata omului contemporan, construindu-se ca o cariera si cariera omului contemporan tinzand sa se identifice cu viata sa, vechea dilema «cariera profesionala sau viata personala» necesita noi perspective de abordare si noi solutii.

Lucrarea “Psihoterapia - un tratament fara medicamente” abordeaza principalele sisteme si scoli terapeutice:

- terapia comportamentala, - cognitiv-comportamentala,

- psihodinamica,

- terapia experentiala,

- psihoterapia de familie,

- precum si alte sisteme terapeutice de scurta durata cu caracter ecletic.

Lucrarea se adreseaza studentilor de la facultatile de psihologie si medicina, precum si publicului larg interesat de autocunoastere, autoperfectionare persoanla si rezolvarea unor disfunctii datorate stresului.

Lucrarea de fata abordeaza un subiect de un real interes pentru o categorie larga de cititori preocu­pati de aspectele psihologice ale perfor­mantei umane în general. Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca exista unele elemente comune care caracte­rizeaza per­sonalitatea omului care reuseste indiferent de domeniul de activitate.

Totodata, lucrarea este rodul experientei autoarei în dome­niul psihoterapiei, psihologiei sportive si a psiho­logiei optimizarii comportamentului, ea cuprinzand date din literatura de specialitate, dar si cazuri clinice în care tehnicile psiho­terapeutice si autoformative au ajutat persoana sa devina mai sa­natoasa, mai echilibrata, mai eficienta.

Aceasta carte se adreseaza tuturor celor care doresc sa se autoperfectioneze si sa fie sana­tosi, eficienti si sa aiba succes indiferent de domeniul de activitate.Desigur, exista si diferente, mai ales în privinta aptitudinilor, care pot sa fie psiho­motrice la spor­tivi, artistice sau manageriale, dar personalitatea orientata spre succes pare sa fie împinsa de ace­leasi resorturi interioare spe­cifice. Mai mult, metodele de reglare si auto­reglare ale starilor psihice, care îsi au originea în psihologia umana se se extind astazi tot mai mult în activitatea tuturor categoriilor de oameni si mai ales în psihologia educationala, pentru prevenirea esecului scolar si/sau profesional datorat unor factori de natura afectiva. Stresul, de exemplu, reprezinta o dimen­siune constanta a vietii noastre cotidiene. 

Daca pana în 1989 factorii stresanti tineau, în primul rand, de as­pectele negative ale dicta­turii, la ora actuala, societatea de tranzitie aduce pe scena vietii, noi tipuri de situatii stresante: incerti­tudinea, schimbarile rapide si adesea impre­vizibile, concurenta, somajul, necesitatea reorientarii si recalificarii profe­sio­nale rapide si, nu în ultimul rand, scaderea nivelului de trai.

“Teoria şi metodologia evaluării” îşi propune să surprindă problematica stabilă a domeniului precum şi tendinţe şi configuraţii previzibile, integrate într o perspectiva generală sau un model capabil sa fixeze sensul achiziţiilor din domeniul evaluării din ultimele decenii, direcţia transformărilor posibile.

Este destinat deopotrivă:

• studenţilor aflaţi în procesul de formare iniţială pentru cariera didactică;

• cadrelor didactice deja formate de la toate nivelurile: profesori care activează în gimnaziu şi liceu, învăţători, educatoare, institutori, profesori pentru învăţământul primar şi preşcolar etc, care îşi continuă pregătirea prin diverse forme de perfecţionare: definitivat, grade didactice etc.

Lucrarea aduce în prim plan abordări recente din domeniul evaluării educaţionale, din perspective diferite: conceptuală, procesuală, structurală, ca finalitate etc.

De asemenea îşi propune să prezinte problematica specifică acestei discipline pedagogice, dar în acelaşi timp are ca obiectiv declarat explicarea evoluţiilor şi tendinţelor de modernizare a evaluării şcolare, delimitări terminologice şi evoluţii semantice.

Acestea sunt fundamentate pe achiziţiile recente din domeniul psihologiei, sociologiei, informaticii, teoriei comunicării etc. care îşi pun puternic amprenta asupra teoriei şi practicii educaţionale. Provocarea specială pe care o lansează “Teoria şi metodologia evaluării” o reprezintă însă abordarea evaluării şcolare din perspectiva competenţelor, în consens cu tendinţa generală de promovare a “pedagogiei competenţelor”. la care suntem martori sau la care participăm deja.

În acelaşi timp am încercat să dăm lucrării un caracter practic aplicativ. Capitolul “Demersuri aplicative” oferă exemplificări, ilustrări, comentarii şi sugestii, instrumente, metode care pot inspira studenţii şi cadrele didactice în demersurile lor evaluative. “Aplicaţiile şi temele de reflecţie” de la sfârşitul fiecărui capitol pot stimula idei, demersuri autoreflexive, căutarea de soluţii la problemele propuse.

CICERO: Oratoria este arta de vorbi in public pentru a-i convinge pe ascultatori

ARISTOTEL: Oratoria este folosirea tuturor mijloacelor de convingere pe care le avem la indemana

PACIANO PADRON (Autorul acestei carti): Oratoria este arta de a vorbi in public cu claritate, elocinta; este capacitatea de a emotiona si convinge

Sunteti pregatiti sa vorbiti in public sau sa realizati o prezentare de succes ?

Daca nu stapaniti arta comunicarii persuasive, aceasta carte, asa cum arata si titlul, va va ajuta sa descoperiti cele mai eficiente metode pentru dezvoltarea abilitatilor necesare unui bun orator. Arta transmiterii mesajului convingator nu trebuie sa fie doar apanajul avocatilor, ci un instrument indispensabil pentru a convinge publicul in fata caruia vorbiti, indiferent daca sunteti student, profesor, politician sau presedinte de condominiu.

“CUM VORBIM IN PUBLIC. Exercitii de oratorie” va invata sa sustineti un discurs la un congres, intr-o campanie electorala, la examenul de licenta, la o reuniune de negocieri, sau doar la un vernisaj sau o nunta. Prin stilul de abordare pedagogic, lucrarea de fata prezinta cele mai bune tehnici de care aveti nevoie pentru a realiza o mai mare congruenta intre limbajul verbal si non-verbal al prezentarii, cheie pentru credibilitatea vorbitorului si a mesajului pe care il transmite.

Urmand pas cu pas exercitiile din aceasta carte in premiera pentru Romania, veti reusi, intr-un timp foarte scurt, sa fiti mai increzatori in voi insiva, incredere de care aveti nevoie pentru a va stapani tracul care va controleaza sistemul nervos. In concret, cartea descrie instrumentele oratoriei, instrumente fara de care nu veti reusi niciodata sa captati mai bine si mai mult atentia persoanelor in fata carora vorbiti.

Psihologia socială contemporană examinează conduita omului aşa cum se exprimă ea într-o serie de arii concrete ale vieţii de zi cu zi: comunicare, muncă, şomaj, educaţie, sănătate, sport, politică, domeniul juridic, conflicte şi agresiuni, prejudecăţi şi stereotipuri, timp liber, credinţe religioase, identitate socială şi personală, relaţii familiale, sexualitate, dragoste, fericire.

Ea este şi devine parte din viaţă, propunându-şi să ofere o explicaţie comprehensivă a relaţiilor cotidiene.

Interesându-se de aceste numeroase dimensiuni ale vieţii cotidiene, psihologia socială, ca ştiinţă aplicată, poate furniza sugestii şi strategii de facilitare a coechilibrării omului cu lumea socială o lume contradictorie, polimorfă, dificilă ajutându-l să-i identifice resorturile şi să descopere căi posibile de învingere a obstacolelor.

Studiind conduita socială şi efectul situaţiilor sociale asupra omului, psihologia socială deschide căi de acces spre domeniul unor fenomene extraordinare şi fascinante.

CUVANT INAINTE

În cursul unei perioade istorice relativ scurte, de când s‑a constituit ca ştiinţă, cu un statut propriu, psihologia socială nu numai că a ajuns să‑şi precizeze, în ordine teoretică, domeniul de referinţă, aparatul conceptual şi metodologic, grilele de recoltare şi interpretare a datelor, dar a reuşit să‑şi întindă antenele către cvasitotalitatea zonelor vieţii cotidiene, acolo unde trăiesc, comunică şi interacţionează, de fapt, agenţii sociali – oamenii.

Viaţa cotidiană este o reţea densă de relaţii şi activităţi, de situaţii şi evenimente.

Omul, prins în împletitura lor, are prilejul să‑şi arate diversele lui faţete – bune sau rele – să‑şi pună în evidenţă abilităţile, să‑şi dezvăluie motivaţiile, atitudinile, preferinţele şi aspiraţiile, conlucrând sau competiţionând cu semenii săi.

Tot ceea ce întreprinde el lasă urme în social şi în propria personalitate, induce schimbări, care, cumulate, se repercutează asupra vieţii cotidiene, înfrumuseţând‑o sau alterând‑o. El se consumă ca o torţă şi renaşte în alte ipostaze, iniţiind noi cicluri de schimbări.

Sănătoşi sau bolnavi, odihniţi sau obosiţi, satisfăcuţi sau dezgustaţi de viaţă, singuri sau în asociere cu alţii, oamenii caută să descopere un sens al vieţii pentru ei, o cale de acces, fie şi firavă, către ceea ce se cheamă fericire, bucuria de a trăi. Unii o găsesc în muncă, alţii în activităţi de petrecere a timpului liber, în alcool, în sex, în plăcerea de a se întâlni cu prietenii şi de a conversa cu ei, ori de a rămâne singuri şi de a medita.

Viaţa cotidiană este influenţată continuu de solicitări ale practicii sociale, de decizii politice, de modele, norme şi valori morale, juridice, religioase, iar indivizii şi grupurile trebuie să înveţe să‑şi structureze şi să‑şi regleze conduita de răspuns în raport cu aceste modele, norme şi valori.

Unii reuşesc să o facă în proporţie de sută la sută, fiind înalt conformişti, alţii nu reuşesc deloc, fiind înalt devianţi. A cunoaşte aceste prestaţii şi efectul lor pe termen lung este o sarcină ispititoare pentru cercetătorul social, care trebuie să dezvăluie, între altele, factorii şi condiţiile ce concură la starea de bine a omului, la reuşitele şi performanţele lui profesionale şi relaţioanle, la motivarea tentativei lui de a dobândi, cu orice preţ, dreptatea şi adevărul, la întreţinerea dorinţei lui legitime de a trăi într‑un mediu social şi fizic curat.

A trăi şi activa în societate, ca om printre oameni, nu este un lucru simplu şi uşor de realizat, chiar dacă ne naştem în societate şi suntem predestinaţi să devenim fiinţe sociale. Suntem pândiţi la fiecare pas de griji, nevoi, ameninţări, de temeri pentru ziua de mâine, generate de o proastă gestionare a resurselor societăţii, de un management politic defectuos, de înlocuirea valorilor cu nonvaloarea pe aproape toate palierele scării sociale, a altruismului cu egoismul feroce, care, pentru foarte mulţi, constituie astăzi crezul vieţii.

Capătă amploare goana paroxistică după profit, discursurile bombastice, găunoase ale liderilor, înşelătoria, abuzul, minciuna, manipularea, violenţa, sexualitatea nudă, deşănţată, vidată de orice notă de romantism, care sub­minează integritatea şi sănătatea morală şi mentală a individului. Reuşeşte acesta să se descurce în acest peisaj pestriţ şi neprietenos?

Găseşte el o modalitate de a supravieţui, de a comunica şi de a se face ascultat şi înţeles în aceste condiţii frecvent ostile?

Interesându‑se de aceste numeroase dimensiuni ale vieţii cotidiene – sănătate, comunicare, relaţionare, muncă, timp liber, justiţie, politică, raportare la mediul ambiant – psihologia socială aplicată poate furniza sugestii şi strategii de facilitare a coechilibrării omului cu lumea socială care este aşa cum este – contradictorie, polimorfă, dificilă – ajutându‑l să‑i identifice resorturile şi să descopere căi posibile de evitare a capcanelor şi de învingere a obstacolelor pe care viaţa i le scoate în cale.

Cartea de faţă încearcă să îmbrăţişeze o mare varietate de aspecte practice, din care emerge substanţa vieţii cotidiene a omului, care, finalmente, caută febril răspuns la întrebarea „cine este el”, cât de asemănător este cu alţii şi prin ce se deosebeşte de ei.

Autorii