ACTUL JURIDIC CIVIL (potrivit Noului Cod civil) | 2012

Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.

Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:

- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial  nr. 505 din 15 iulie 2011;

- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil  (doar un EXTRAS);

- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar  (INTEGRAL);

- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil  (INTEGRAL);

- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele  prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);

- Index alfabetic

Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ul de pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.

EXTRAS:

Capitolul I. Patrimoniul.  

Noţiune. Caractere juridice. Funcţii

Secţiunea 1. Noţiunea de patrimoniu

1. Precizări preliminare. Parte integrantă a ştiinţei dreptului, ştiinţa dreptului civil operează cu noţiuni din care ea însăşi este constituită. Analiza lor permite cunoaşterea şi dezvoltarea acestei importante ramuri a sistemului român de drept care este dreptul civil. Una dintre aceste noţiuni este şi aceea de patrimoniu.

În dreptul civil, noţiunea de patrimoniu are un sens tehnic şi precis, sens pe care ne propunem a-l determina în cele ce urmează. Dar, aşa cum se întâmplă adeseori, suntem în prezenţa unei noţiuni care, cu înţelesuri specifice, este întâlnită şi în alte ramuri ale dreptului. Bunăoară, în dreptul internaţional public se vorbeşte despre patrimoniul comun al umanităţii, ce are ca obiect marea liberă, precum şi resursele minerale, solide, lichide ori gazoase in situ, care se găsesc pe fundul mărilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polimetalici [1] . Este evident că noţiunea de patrimoniu astfel folosită are în vedere totalitatea acestor resurse şi marea liberă, ele aparţinând întregii umanităţi.

În legislaţia noastră de drept civil s-au făcut şi se fac adeseori referiri la noţiunea de patrimoniu. Deşi vom reveni imediat asupra acestei probleme, trebuie să evidenţiem că, potrivit art. 31 alin. (1) NCC, situat în materia persoanelor, orice persoană fizică sau juridică este titulara unui patrimoniu, ce include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.

De asemenea, noţiunea de patrimoniu este utilizată în diverse acte normative speciale, prin care se determină regimul juridic al unor anumite categorii de bunuri, adoptate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil 

(...)

Lucrarea de fata cuprinde textul noului Cod civil si 9 dintre cele mai uzitate legi speciale relevante in materie, actualizate pana la data de 20 ianuarie 2013. 

Aceste legi sunt privitoare la actele de stare civila, bunurile proprietate publica, expropriere, cadastrul si publicitatea imobiliara, inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, protectia chiriasilor, dobanda legala remuneratorie si penalizatoare. 

Textul noului Cod civil este insotit de note de trimitere catre toate articolele corespondente din vechiul Cod civil, Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 167/1958 si toate celelalte acte normative anterioare al caror continut a fost absorbit in Codul civil. 

De asemenea, se fac trimiteri la legislatia conexa. Cartea mai contine o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic al noului Cod civil. Precizam ca ele nu fac parte din textul oficial, ci au fost intocmite de redactia Editurii Hamangiu pentru a facilita orientarea si identificarea mai rapida a institutiilor/cuvintelor-cheie cautate. 

Ca element de noutate fata de editia anterioara, au fost incluse in lucrare modificarile Legii nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare aduse prin Legea nr. 219/2012.

EXTRAS:

CATEGORII DE CONTRACTE

§ 1. Clasificări expres prevăzute în Noul cod civil

a). După raportul dintre obligaţii, contractele sunt: sinalagmatice şi unilaterale.

Contractele sinalagmatice sunt acelea în care „obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente”, aşa încât fiecare parte are atât calitatea de creditor, cât şi cea de debitor (art. 1171 C. civ.). De exemplu, în contractul de vânzarecumpărare, părţile au, în acelaşi timp, calităţile de creditor şi debitor.

Contractele sinalagmatice constituie regula în materia contractelor.

Pe lângă reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, contractele sinalagmatice presupun şi un echilibru între prestaţiile părţilor (impus de accepţiunea generală a contractului, în sine).

Contractele unilaterale sunt cele în care obligaţiile părţilor nu sunt reciproce sau interdependente chiar dacă executarea lor „presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi” (art. 1171 C. civ.).

Noul cod civil instituie astfel un nou criteriu de departajare între contractul sinalagmatic şi cel unilateral: raportul dintre obligaţiile părţilor, manifestat prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor.

Precizăm că separarea de mai sus s-a făcut exclusiv pe criteriul „obligaţiilor” asumate în contract (deşi „voinţele” sunt esenţiale în actul privat).

b). După interesul (scopul) material urmărit de părţi, contractele sunt: cu titlu oneros şi cu titlu gratuit.

Contractele oneroase sunt cele în care „fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate”. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, în care vânzătorul urmăreşte să obţină o sumă de bani, iar cumpărătorul să devină proprietarul lucrului.

Contractele gratuite sunt cele „prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj” (art. 1172 alin. 2 C. civ.). De exemplu, contractul de donaţie, împrumutul fără dobândă, depozitul gratuit etc.

Contractele cu titlu oneros se împart în contracte comutative şi contracte aleatorii.

Contractul comutativ este acela în care, „la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă”. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, locaţiunea etc.

Contractul aleatoriu este cel care, „prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert” (art. 1173 alin. 2 C. civ.). De exemplu, în contractul de asigurare, de rentă viageră etc.

Contractele cu titlu gratuit se împart în: dezinteresate şi liberalităţi.

Contractele dezinteresate sunt cele în care se urmăreşte a se face un serviciu, fără contraprestaţie (de exemplu, comodatul, împrumutul fără dobândă etc.).

Liberalităţile sunt acte juridice prin care „o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane”. Sunt liberalităţi: donaţiile şi legatele cuprinse în testament (art. 984 C. civ.).

c). După forma cerută ad validitatem, contractele sunt: consensuale şi solemne.

Contractele consensuale sunt cele care se încheie „prin simplu acord de voinţă” al părţilor, solo consensu (adică ad validitatem, nu se cere şi o anumită formă - art. 1174 alin. 2 C. civ.).

Contractele solemne sunt cele a căror validitate este „supusă îndeplinirii unor formalităţi prevăzute de lege” (adică la cele patru condiţii de fond se adaugă şi condiţia formei, prevăzută ad validitatem).

Noul cod civil include în clasificarea contractelor „după modul de formare” şi contractul real. Astfel, „Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului”.

Rezultă că, potrivit legii, „remiterea bunului” în contractul real este o condiţie de validitate (alta decât cele prevăzute de art. 1179 C. civ.).

Precizăm că nu împărtăşim opinia de mai sus şi apreciem că predarea (remiterea, tradiţiunea) are natura juridică a unei obligaţii (speciale), care trebuie executată la momentul încheierii contractului.

Putem spune astfel că sintagma „contract real” are semnificaţia unui „contract materializat prin predarea efectivă a lucrului”.

Sunt contracte reale: comodatul, depozitul, darul manual etc., a căror încheiere nu poate fi concepută decât însoţită şi de predarea (efectivă) a lucrului.

d). După modul în care sunt exprimate voinţele contractante, sunt: contracte negociate, contracte de adeziune, contracte-cadru şi contracte obligatorii.

Contractele negociate sunt cele în care părţile, de comun acord, stabilesc con- ţinutul şi clauzele acestora. De exemplu, contractul de închiriere a locuinţei.

Contractele-cadru sunt cele în care „părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta”. „Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul şi volumul prestaţiilor, precum şi, dacă este cazul, preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare” (art. 1176 alin. 2 C. civ.).

Contractele obligatorii sunt cele a căror încheiere este impusă de lege (de exemplu, contractul de asigurare a autovehiculelor, R.C.A.).

Potrivit art. 1177 C. civ., „Contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare, dispoziţiilor prezentului cod”. Rezultă că dispoziţiile contractuale ale Codului civil constituie dreptul comun pentru contractele de consumaţie.

(...)

STOC EPUIZAT!

Concepţia care a stat la baza elaborării acestei lucrări are în vedere o metodă de analiză comparativă a instituţiilor şi noţiunilor, tranzitorie de la reglementarea vechiului Cod civil la cea a noului Cod civil, analiză care evidenţiază diferenţele de reglementare sau doar de nuanţă între instituţii.

În acelaşi timp, confruntarea noului Cod civil cu sursele sale intelectuale de sorginte europeană, nord-americană şi nu numai este un fapt ce are menirea de a ne arăta cât datorează noua reglementare postmodernismului juridic contemporan în materia excepţiilor de la principiul relativităţii efectelor contractului.

Identificarea elementelor cu caracter de noutate legislativă este realizată atât prin raportare la ideile şi soluţiile dezvoltate în timp de doctrină şi jurisprudenţă, cât şi prin prezentarea părerilor autorului şi comentarii cu intenţia de a explica eventualele implicaţii şi probleme pe care noile reglementări le-ar putea ridica practicii judiciare.

Pe parcursul întregii lucrări sunt împletite aspectele teoretice cu cele practice, astfel încât lucrarea înfăptuită să ofere o imagine cât mai clară asupra excepţiilor de la res inter alios acta, o succesiune logică şi un aspect de continuitate, pornind de la lămurirea noţiunilor de contract, efecte, relativitate, excepţii şi terminând cu prezentarea şi analiza a două excepţii reale şi două aparente de la principiul relativităţii efectelor contractului.

Intrarea în vigoare a Noului Cod civil a determinat o regândire şi o reașezare a proprietăţii intelectuale în cadrul dreptului civil. Noile reglementări din domeniul civil au un impact direct asupra relaţiilor sociale reglementate de norma de proprietate intelectuală, fie ea de drept civil de autor, fie de proprietate industrială.

Analiza iniţială a relaţiilor de proprietate intelectuală (pe care autoarea a făcut-o în cărţile publicate deja de editura C.H. Beck) este completată şi întregită prin prezentul curs din noua perspectivă a dreptului civil asupra studiului, perspectivă conferită de apariţia Noului Cod civil.

Lucrarea Drept civil. Proprietatea intelectuala | Curs universitar | Autor: Ligia Catuna conţine referiri şi la aspectele noi de ordin procesual astfel cum apar ele reglementate în Noul Cod de procedură civilă. Abordarea este inedită prin aceea că proprietatea intelectuală nu mai este analizată ca ramură de drept distinctă, ci ca un domeniu al dreptului civil.

Asadar, lucrarea răspunde necesităţii de actualizare a studiului domeniului proprietăţii intelectuale prin prisma noii codificări civile împletite cu prevederile legilor speciale din domeniu.

Legea nr. 287/2009 [1]

privind Codul civil republicată în

M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011

cu modificările aduse prin:

- Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M. Of. nr. 255 din 17 aprilie 2012)

Extras/Demo:

35. În cazul faptelor pentru care a intervenit o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii în temeiul legii vechi, aplicarea facultativă a legii penale noi mai favorabile potrivit art. 15 C. pen. este posibilă dacă pedeapsa stabilită este:

a. mai mare decât maximul special al pedepsei prevăzut în legea nouă;

b. cel mult egală cu maximul special al pedepsei prevăzut în legea nouă;

c. întotdeauna mai mică decât maximul special al pedepsei prevăzut în legea nouă.

36. Pentru a se putea aplica, în baza art. 15 C. pen., legea penală nouă mai favorabilă intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii:

a. pedeapsa stabilită în temeiul legii vechi poate fi detenţiunea pe viaţă;

b. pedeapsa prevăzută de noua lege nu poate fi amenda;

c. pedeapsa stabilită în temeiul legii vechi nu poate fi amenda.

37. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă cu închisoarea mai uşoară, iar pedeapsa stabilită este egală cu maximul special al pedepsei închisorii prevăzut de legea nouă, pedeapsa executată:

a. nu poate fi redusă;

b. trebuie să fie redusă cu o treime;

c. poate fi redusă cu o treime.

EXTRAS:

(...)

49. Este o cerinţă a valabilităţii consimţământului:

a) să fie exprimatîntotdeauna în prezenţa celeilalte părţi;

b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;

c) să fie exteriorizatînmod expres.

50. La actele juridice cu titlu gratuit, cauza obligaţiei celui care dispune constă în:

a) reprezentarea contraprestaţiei celeilalte părţi;

b) reprezentarea predării lucrului;

c) manifestarea intenţiei liberale.

51. Constituie condiţie de validitate a consimţământului la încheierea actului juridic civil:

a) să provină de la o persoană având capacitate de folosinţă;

b) să provină de la o persoană având discernământ;

c) să fie exteriorizatînmod expres.

Drept civil. Drepturile reale principale [In reglementarea NCC, Editia a 4-a] | Autor: Eugen Chelaru respectă structura consacrată pentru cursurile universitare care tratează materia drepturilor reale principale, fiind împărțită în 11 capitole:

1. Patrimoniul şi drepturile patrimoniale;

2. Dreptul de proprietate;

3. Dreptul de proprietate publică;

4. Dreptul de proprietate privată;

5. Regimul juridic al bunurilor imobile proprietate privată;

6. Modalităţile juridice ale dreptului de proprietate;

7. Apărarea dreptului de proprietate;

8. Posesia;

9. Dezmembrămintele dreptului de proprietate;

10. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale;

11. Publicitatea imobiliară.

În cadrul fiecărui capitol o atenție deosebită a fost acordată prezentării reglementărilor care introduc instituții juridice noi în materia drepturilor reale principale sau schimbă configurația celor deja existente.

STOC EPUIZAT!

 EXTRAS:

(...)

1. Noţiune şi categorii. Liberalitatea este definită de art.984 alin.(1) NCC ca fiind acel act juridic prin care o persoană dispune cu titlu gra‑ tuit de toate bunurile sale sau numai de o parte din ele în favoarea altei persoane.

Spre deosebire de actele dezinteresate, prin care o persoană procură alteia un folos patrimonial fără a avea loc o micşorare a patrimoniului său şi o mărire corelativă a patrimoniului altuia, în cazul liberalităţilor are loc o micşorare a patrimoniului unei persoane corelativ cu mărirea patrimoniului alteia.

Liberalităţile pot fi făcute exclusiv prin donaţie sau prinlegat cuprins în testament.

Ca atare, avem liberalităţi între vii (donaţiile) şi pentru cauză de moarte (mortis causa – legatele). Ori de câte ori dispoziţia cu titlu gratuit este cuprinsă în alt act juridic, ea nu constituie o liberalitate.

(...)

Lucrarea de faţă se adresează persoanelor care vor susţine examenele de admitere in avocatură / barou insa, in egala masura este deosebit de utila si pentru admiterea in magistratura / INM, tematica de examen fiind aproximativ identica.

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU MAI ESTE DISPONIBILA IN STOC!

PUTETI PLASA COMANDA, ACEASTA FIIND PRELUCRATA IN MOMENTUL DISPONIBILITATII!

EXTRAS:

1. Dispoziţiile Noului Cod civil:

a) nu se aplică şi raporturilor dintre profesionişti;

b) se aplică raporturilor dintre profesionişti şi orice alte subiecte de drept civil;

c) se aplică numai societăţilor de persoane;

d) niciuna dintre variantele de mai sus.

(...)

3. Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi:

a) sunt supuse dispoziţiilor legii vechi;

b) sunt supuse dispoziţiilor legii noi;

c) nu pot fi considerate valabile sau eficace potrivit dispoziţiilor legii noi;

d) niciuna dintre variantele de mai sus.

(...)

82. Sunt bunuri mobile prin anticipaţie:

a) toate bunurile care nu pot fi încadrate într‑o anumită clasificare a bunurilor, în general;

b) plantaţiile şi construcţiile încorporate în sol, atunci când, prin voinţa părţilor, sunt privite în natura lor individuală în vederea detaşării lor;

c) bogăţiile de orice natură ale solului şi subsolului, fructele neculese încă;

d) niciuna dintre variantele de mai sus.

EXTRAS:

TITLUL PRELIMINAR

Despre legea civilă

Capitolul I. Dispoziţii generale

(...)

Art. 3. Aplicarea generală a Codului civil. (1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Legea de aplicare:

Art. 8.

(1) Noţiunea „profesionist” prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.

(2) În toate actele normative în vigoare, expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ” se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii”.

Legislaţie conexă:

art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii (M. Of. nr. 681 din 29 iulie 2004)

(...)

STOC EPUIZAT!

CAPITOLUL I

PATRIMONIUL

Secțiunea 1. Noțiunea de patrimoniu

1. Noţiunea de patrimoniu este susceptibilă de mai multe înţelesuri. În limbajul uzual întâlnim expresii precum patrimoniu cultural, patrimoniu arheologic, patrimoniu artistic, patrimoniu genetic, patrimoniu istoric, în care i se ataşează noţiunii de patrimoniu diverse sensuri care dovedesc o evoluţie a semanticii termenului, plecând de la accepţiunea sa de bază, aceea de ansamblu de bunuri, de drepturi, moştenite de la părinţi.

2. Deşi transformat într-un concept nomad, patrimoniul traduce, în esenţă, ideea de stabilitate, de înrădăcinare a valorilor, de fidelitate faţă de trecut şi de deschidere către viitor. Patrimoniul ne apare, în toate sensurile sale, ca un ansamblu de elemente cu o natură comună şi care este intim legat de ideea de persoană.

(...)

EXTRAS:

TITLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE

PRIVITOARE LA DREPTUL DE MOȘTENIRE

Capitolul I. Noțiune și caractere juridice

Secțiunea 1. Considerații introductive

1. Cadrul legal de reglementare

1. În materia succesiunilor, soluţia legislativă propusă prin noul Cod civil menţine, în principiu, regulile fundamentale care s-au conturat în timp şi care şi-au găsit reglementarea şi în Codul civil de la 1864. Elementele de noutate introduse în această materie sunt menite, pe de o parte, să sporească efi cienţa practică concretă a reglementării legale, dar şi să protejeze interesele moştenitorilor şi ale terţilor ce pot fi afectaţi de efectele transmisiunii succesorale, ale modului de exercitare a dreptului de opţiune, sau de partajare a masei succesorale. Se poate menţiona dintru început că, prin noul Cod civil, care în materia succesiunilor este construit pe dispoziţiile vechiului Cod, se încearcă înlăturarea disputelor care s-au conturat în timp în doctrină şi jurisprudenţă cu privire la modul de interpretare şi apli care a dispoziţiilor legale aplicabile în materie. De aceea, elementele veritabile noi în materia analizată sunt relativ puţine, putând vorbi mai mult despre o reaşezare a reglementării legale şi despre o în cer care de a asigura o corespondenţă deplină între cerinţele realităţii economico-sociale prezente şi soluţiile oferite de dispoziţiile legale.

În vechiul Cod civil, materia succesiunilor o găseam regle men tată în Cartea III, titlurile I şi II, moştenirea fi ind analizată prin prisma cali- fi cării sale ca fi ind un mod de dobândire a dreptului de pro prietate.

(...)

EXTRAS:

Capitolul I.

Patrimoniul. Noţiune. Caractere juridice. Funcţii

Secţiunea 1. Noţiunea de patrimoniu

1. Precizări preliminare. Parte integrantă a ştiinţei dreptului, ştiinţa dreptului civil operează cu noţiuni din care ea însăsi este constituită. Analiza lor permite cunoaşterea şi dezvoltarea acestei importante ramuri a sistemului român de drept care este dreptul civil. Una dintre aceste noţiuni este şi aceea de patrimoniu.

În dreptul civil, noţiunea de patrimoniu are un sens tehnic şi precis, sens pe care ne propunem a-l determina în cele ce urmează. Dar, aşa cum se întâmplă adeseori, suntem în prezenţa unei noţiuni care, cu înţelesuri specifice, este întâlnită şi în alte ramuri ale dreptului. Bunăoară, în dreptul internaţional public se vorbeşte despre patrimoniul comun al umanităţii, ce are ca obiect marea liberă, precum şi resursele minerale, solide, lichide ori gazoase in situ, care se găsesc pe fundul mărilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polimetalici. Este evident că noţiunea de patrimoniu astfel folosită are în vedere totalitatea acestor resurse şi marea liberă, ele aparţinând întregii umanităţi.

În legislaţia noastră de drept civil s-au făcut şi se fac adeseori referiri la noţiunea de patrimoniu. Deşi vom reveni imediat asupra acestei probleme, trebuie să evidenţiem că, potrivit art. 31 alin. (1) NCC, situat în materia persoanelor, orice persoană fizică sau juridică este titulara unui patrimoniu, ce include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia.

(...)

EXTRAS:

(...)

2.2. Implicarea Bisericii în domeniul sănătăţii

3. Clişeelor de genul cărora Biserica a împiedicat cercetarea ştiinţifică prin arderea pe rug a lui Nicolaus Copernic (prelat catolic decedat de moarte naturală şi înmormântat în Catedrala din Frombork) şi Galileo Galilei (condamnat de Inchiziţie la citirea unui psalm de penitenţă o dată pe săptămână, pedeapsă neexecutată integral deoarece a fost preluată ulterior de fiica sa Maria Celeste), respectiv că a întrerupt legătura cu cercetarea clasică greco-romană pe care Copernic şi Galilei au contrazis-o prin combaterea geocentrismul ptolemaic şi aristotelian, li adaugă acela conform căruia Biserica a minimalizat importanţa şi împiedicat dezvoltarea medicinei. Nimic mai neadevărat.

În primul rând, problema nu a reprezentat-o neglijarea medicinei, ci încrederea prea mare în rezultatele cercetărilor din perioada precreştină prin perpetuarea lucrărilor din epoca grecoromană şi în special operele lui Galen. Concluziile acestuia bazate pe cercetarea anatomiei porcului (nu Biserica a interzis disecţia cadavrelor umane, ci aceasta era prohibită cu mult înainte de legea romană) au fost în mare măsură eronate, însă datorită supraestimării nivelul ştiinţific precreştin, opiniile lui nu au fost contrazise secole la rând.

(...)

STOC EPUIZAT!

Cartea de contracte administrative. Modele. Comentarii. Explicații cuprinde un număr de 33 de modele de contracte administrative comentate și explicate, grupate în 8 mari categorii:

1. Contracte de concesiune;

2. Contracte de achiziții publice;

3. Contracte de atribuire a folosinței unor bunuri din domeniul public;

4. Contracte de management public;

5. Structuri asociative ale autorităților publice;

6. Contracte de parteneriat;

7. Contracte privind transportul pe căile ferate;

8. Alte contracte.

Pentru fiecare tip de contract este prezentat mai întâi un model și apoi în cadrul unui comentariu sunt analizate principalele clauze contractuale.

Prezenta lucrare aduce în atenţia celor interesaţi:

• modificările care vor intra în vigoare de la 1 februarie 2014

• corelaţii cu alte acte normative

• note privind modificările terminologice incidente

Totodata, include şi Protocolul UNNPR-ANCPI privind Metodologia de încasare şi virare a tarifelor de publicitate imobiliară.

EXTRAS:

(...)

Regimul juridic al terenurilor proprietate publică aparținând statului sau unităților administrativ – teritoriale face obiectul celei de-a treia părți a lucrării, unde împărtăşim o opinie „cu incidență” în studiul autorului potrivit căreia comunele, oraşele, municipiile şi judeţele, ca unităţi administrativ-teritoriale, nu pot fi incluse chiar generic, în sfera instituţiilor publice locale, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 3 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 republicată, comunele, oraşele, municipiile şi județele, reprezintă colectivitățile locale având în componența lor totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială, iar, pe de altă parte, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, o instituție publică locală poate fi doar un organ al unității administrativ-teritoriale, şi nu unitate administrativ-teritorială.

Ultima parte a lucrării face obiectul unui studiu amplu asupra cadastrului şi publicităţii imobiliare, instituţii care, după cum autorul arată, prin cartea funciară, constituie un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, de importanţă naţională a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării, inclusiv a actelor şi faptelor juridice legate de acestea.

În final ne permitem să susținem că volumul constituie un ghid comprehensiv a problematicii analizată, oferind informații complete, utile atât pentru studenții, masteranzii sau doctoranzii care studiază materii legate de problematica analizată, cât și pentru cadrele universitare sau practicienii dreptului care doresc să-și dezvolte cunoștințele în desfăşurarea activității lor profesionale.

(...)

EXTRAS:

(...)

Art. 30. Egalitatea în faţa legii civile. Rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară nu au nicio influenţă asupra capacităţii civile.

Reglementarea anterioară: art. 4 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

Legislaţie conexă: - art. 16 C. Rom.; - O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (republicată în M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2007).

(...)

Lucrarea prezintă un pronunţat caracter sintetic şi practic, conţinând: sinteze, probleme de seminar, precum şi bibliografia aferentă.

Datorită caracterului ei sintetic, lucrarea este recomandată studenţilor de la specializările Drept şi Administraţie publică pentru pregătirea examenului de semestru la disciplina Drept succesoral, a examenului de licenţă la disciplina Drept civil şi chiar pentru pregătirea examenului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, în profesia de avocat sau de notar stagiar.

Aceasta lucrare se înfăţişează ca un instrument compact ce conţine o analiză unitară şi substanţială a tuturor instituţiilor ce se încadrează în mod specific în domeniul obligaţiilor civile, astfel cum acestea sunt structurate în Legea nr. 287/2009. Lucrarea se înfăţişează ca o inspirată îmbinare a controversatelor chestiuni doctrinare specifice instituţiilor obligaţiilor civile, în raport de care sunt precizate soluţiile oferite de jurisprudenţă acestei problematici.

La baza elaborării acestei lucrări s-a avut în vedere aceeaşi metodă didactică, de analiză comparativă, tranzitorie de la vechea reglementare a Codului civil din 1864 la noua reglementare a Legii nr. 287/2009, astfel cum aceasta a fost pusă în aplicare prin Legea nr. 71/2011.

Dat fiind faptul că unele dintre textele legale din Codul civil în vigoare, prin conţinutul lor, reprezintă o transpunere a concepţiei doctrinare şi a practicii judiciare născute sub imperiul Codului civil din 1864, în lucrare au fost menţinute atât opiniile exprimate în literatura de specialitate, cât şi poziţia practicii judiciare care rămân de actualitate şi în noul context juridic creat prin Legea nr. 287/2009.

Teste grila. Pentru admiterea in magistratura si avocatura Drept penal. Partea generala, Partea speciala si Drept procesual penal. Partea generala, Partea speciala - peste 800 de grile

EXTRAS:

1. Aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării:

a) este exclusivă, adică aplicarea sancţiunilor şi executarea acestora se realizează pe baza legii penale române, indiferent de calitatea făptuitorului;

b) este condiţionată, adică este supusă condiţiilor răspunderii penale prevăzute în legea penală română;

c) presupune determinarea noţiunii de teritoriu în sens juridico-penal.

2. În cazul infracţiunilor săvârşite pe teritoriul ţării, legea penală română:

a) se aplică numai făptuitorilor, cetăţeni români şi cetăţeni străini;

b) se aplică numai făptuitorilor, cetăţeni români şi apatrizilor cu domiciliul în ţară;

c) se poate aplica apatrizilor cu domiciliul în ţară său în străinătate.

3. Legea penala română nu se aplică:

a) infracţiunilor săvârşite pe o aeronavă română, aflată în afara graniţelor naţionale, oriunde s-ar afla aeronava;

b) infracţiunilor săvârşite la bordul navelor ori aeronavelor comerciale străine, chiar dacă se află în porturi ori aeroporturi româneşti;

c) infracţiunilor săvârşite de reprezentanţi diplomatici ai statelor străine, acreditaţi în România.

(...)

Descrierea producatorului:

Aceasta carte, aflata la a cincea editie, reprezinta deja un reper printre candidatii care invata pentru magistratura si avocatura. Am reunit sub o singura coperta toate materiile clasice pentru examene (civil –1418 grile, procedura civila – 1130 grile, penal – 588 grile, procedura penala – 648 grile), oferind, si de data aceasta, cea mai cuprinzatoare lucrare de grile din domeniul dreptului.

Avand in vedere ampla reforma legislativa, ce se incheie odata cu intrarea in vigoare a noilor coduri penale, noutatea acestei editii o reprezinta faptul ca toate grilele, inclusiv cele de penal si procedura penala, sunt alcatuite dupa noile coduri. Ca tematica, autorii au avut in vedere in mod deosebit bibliografia si programa stabilite de Institutul National al Magistraturii, respectiv, Institutul National de Pregatire si Perfectionare a Avocatilor, pentru examenele din 2014.

EXTRAS:

41. Persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă:

a) nu este obligată la restituire;

b) este obligată la restituire;

c) nu este obligată la restituire decât în limita folosului realizat;

d) niciuna dintre variantele de mai sus.

(...)

44. În materia confirmării actului anulabil făcut de minor este adevărată afirmaţia:

a) după descărcarea tutorelui, minorul devenit major poate să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităţilor cerute pentru încheierea lui valabilă;

b) minorul devenit major nu poate confirma actul făcut singur în timpul minorităţii, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat;

c) minorul devenit major poate confirma actul făcut singur în timpul minorităţii, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat;

d) niciuna dintre variantele de mai sus.

Lucrarea de faţă cuprinde modele de cereri şi acţiuni în justiţie ce pot fi realizate de persoanele fizice cu privire la căsătorie, drepturile părinteşti, filiaţia copilului, obligaţia de întreţinere, desfacerea căsătoriei prin divorţ, identificarea persoanei fizice, acte de stare civilă, ocrotirea persoanei fizice.

Lucrarea de fata cuprinde textul noului Cod civil (Legea nr. 287/2009, republicata) si, in extras, Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare. Sub fiecare articol al codului sunt facute trimiteri la dispozitiile corespondente din Legea de punere in aplicare, precum si la legislatia conexa, incepand cu Conventia europeana a drepturilor omului, Constitutia Romaniei si celelalte acte normative interne sau internationale incidente.

De asemenea, sunt prezentate deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unor recursuri in interesul legii.

Pentru a se putea face mai rapid corelatiile intre textele noului cod si vechile reglementari, acolo unde a fost cazul, s-au facut note de trimitere catre articolele corespondente din Codul civil de la 1864, Codul comercial, Codul familiei, Decretul nr. 167/1958 si toate celelalte acte normative anterioare al caror continut a fost absorbit in noul Cod civil.

Cartea cuprinde si o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic, care nu fac parte din textul oficial al codului, ci au fost intocmite de Editura Hamangiu pentru a face mai usoara cautarea prin cele 2664 de articole ale acestuia. Editia este inedita prin calitatea hartiei si interiorul in doua culori, elegant si usor de citit.

STOC EPUIZAT!

Noul Cod de procedura civila. Legea de punere in aplicare - actualizat 20 octombrie 2014

Gabriel BOROI si Delia Narcisa THEOHARI: Analiza modificarilor si completarilor aduse prin Legea nr. 138/2014

Prezenta lucrare este reprezentata de Noul Cod de procedura civila intr-o editie de lux, pe hartie ofset, cu interiorul la doua culori, elegant si usor de citit.

Aceasta carte este tiparita intr-un format rezistent, gandit mai ales pentru uzul practicienilor, cusut si brosat, pentru a inlatura riscul desprinderii paginilor, cu coperta solida si, in acelasi timp, flexibila.

Cuprinde noul Cod de procedura civila, in forma modificata prin Legea nr. 138/2014, iar versiunea anterioara a textelor modificate este redata in note de subsol, la nivelul fiecarui articol. Totodata, sunt redate si dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare din Legea nr. 76/2012 si Legea nr. 2/2013 privind degrevarea instantelor judecatoresti, ambele cu modificarile aduse prin Legea nr. 138/2014. Legea nr. 138/2014 (M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014) reprezinta prima schimbare de substanta a NCPC, cuprinzand nu mai putin de 69 de puncte de modificare sau completare a noului cod, cele mai multe privind executarea silita.

In plus, sunt modificate si dispozitiile corelative din Legea de punere in aplicare a noului Cod de procedura civila, Legea executorilor judecatoresti, Legea contenciosului administrativ, Ordonanta de urgenta privind taxele de timbru, si chiar din noul Cod civil si Legea de punere in aplicare a acestuia.