Reabilitarea. Procedura speciala in procesul penal. Aspecte teoretice si jurisprudenta in materie (Carte de: Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru)

La elaborarea tratatului au fost avute în vedere numeroase surse doctrinare şi legislative. Din perspectivă legislativă, subliniem faptul că tratatul cuprinde şi modificările Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Totodată, sun prezentate şi numeroase hotărâri din practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi unele elemente dinpractica judiciară internă.

Tratatul de faţă se adresează, în aceeaşi măsură, atât teoreticienilor, cât şi practicienilor dreptului, el fiind, totodată, deosebit de util masteranzilor şi doctoranzilor, dar şi studenţilor la drept care doresc să aprofundeze cunoştinţele în materie dreptului procesual penal român. 

Cea mai însemnată activitate a organelor judiciare şi a părţilor este consacrată administrării tuturor probelor necesare şi aprecierii lor complete şi juste, în vederea cunoaşterii faptelor, a modului lor real în care sunt expuse. Aceeaşi importanţă este acordată probelor şi mijloacelor de probă de cercetarea ştiinţifică, care consacră problemelor probaţiunii numeroase studii de drept procesual penal, de psihologie judiciară, medicină legală.

Sistemul probator, ca ansamblu de norme juridice care reglementează probele şi mijloacele de probă, are o influenţă hotărâtoare în înfăptuirea justiţiei penale.

Fiind un mijloc de cunoaştere a faptelor ce s-au petrecut în realitatea obiectivă, probele dau posibilitatea cunoaşterii fenomenelor din natură şi societate, în raport de nivelul cunoştinţelor şi de interesul manifestat pentru aflarea adevărului.

Materia probelor şi mijloacelor de probă formează un capitol de mare importanţă, încât fără cunoaşterea soluţiilor privind probele şi mijloacele de probă nu este de conceput realizarea funcţiilor şi finalităţilor procesului penal.

Într-adevăr, de modul de abordare a aspectelor legate de probe şi mijloacele de probă (şi, desigur, şi a procedeelor probatorii) depinde un proces echitabil care este de esenţa justiţiei într-o societate civilizată, în orice stat de drept. 

Fără a diminua cu nimic rolul celorlalte două faze ale procesului penal - urmărirea penală şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti - putem spune că judecata penală reprezintă faza procesual penală cu conţinutul cel mai bogat şi totodată cu cea mai mare importanţă în cadrul procesului penal. Aici principiile care guvernează întregul proces penal îşi dau măsura valorii lor garantând respectarea legii şi aflarea adevărului.

Necesitatea fazei de judecată în procesul penal rezidă din interpretarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute în art. 126 alin. 1: „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

Judecata penală ca fază a procesului penal are ca obiect soluţionarea cauzei în mod definitiv. Aceasta presupune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, susceptibilă de a fi pusă în executare, în scopul realizării depline şi definitive a sarcinilor justiţiei penale.

Prin competenţa penală se înţelege capacitatea obiectivă pe care o are fiecare organ să concureze la realizarea justiţiei represive, de a îndeplini anumite acte procedurale.

Cu alte cuvinte, a stabili competenţa unei instanţe în materie penală, înseamnă a determina care sunt cauzele pe care ea le poate judeca.

Apărarea diferitelor valori sociale se realizează printr-o diversitate de forme şi mijloace. Titularii diferitelor valori sociale ocrotite de legea penală au dreptul să pretindă respectarea acestor valori de către ceilalţi membri ai colectivităţii, iar în caz de violare a acestora să recurgă la organele competente pentru restabilirea ordinii de drept încălcate.

Încălcarea oricărei dispoziţii incriminatoare din legea penală face să se nască un conflict, un raport juridic de drept penal, în baza căruia titularul dreptului încălcat va beneficia de protecţia legii penale. 

Tratat de procedura penala. Partea generala. Volumul II | Autor: Mateut Gheorghita este o lucrare ampla ce vine in completarea primului volum aparut pe piata acum 5 ani, in anul 2007, răstimp în care, chiar dacă legislaţia internă nu a acumulat modificări semnificative în plan organic, publicul a acumulat totuşi multiple aşteptări de la scena justiţiei penale, iar jurisdicţiile române au încercat să furnizeze un act creator de compoziţie, generând jurisprudenţă într-un spirit cât mai apropiat de valorile europene.

Deşi în acest interval au apărut Codurile penal (Legea nr. 286/2009) şi de procedură penală (Legea nr. 135/2010), amânarea intrării lor în vigoare a reprezentat o provocare inclusiv pentru teoreticienii care au stat în cumpănă între a-şi optimiza lucrările deja scrise ori a aştepta activarea normei penale şi procesuale pentru a putea elabora noi lucrări de specialitate. În acest context al incertitudinii, lucrarea domnului profesor dr. Gheorghiţă Mateuţ reprezintă un reper de stabilitate şi continuitate, capitolelor acestui volum secund al Tratatului (cu referire la probe şi mijloace de probă, măsurile procesuale, actele de procedură comune) fiindu-le asigurată atât valoarea indubitabilă în contextul juridic actual, dar şi potenţialul de a-şi păstra valabilitatea în contextul legislativ ce se prefigurează pentru viitor, întrucât întregul volum urmăreşte busola unor elemente imuabile, dintre care amintim: Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care, din 1950 până în zilele noastre, reprezintă conturul fluid în interiorul căruia se exersează şi se maturizează gândirea juridică internă; jurisprudenţa la zi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care va continua să ghideze şi să aibă autoritate de lucru interpretat inclusiv pentru viitoarea jurisprudenţă internă; arhitectura procesului penal român a cărui natură mixtă (de inspiraţie inchizitorială şi acuzatorială) va rămâne neatinsă de viitorul context legislativ, chiar dacă, în spirit evolutiv, i se vor adăuga, echilibra ori reactiva anumite elemente ori accente.

De asemenea, acest interval de 5 ani interpus între primul şi al doilea volum al Tratatului de procedură penală reprezintă pentru autor un exerciţiu asiduu de respectare a ancorei şi de definire a clarităţii într-o practică nu întotdeauna clară ori unitară a jurisdicţiilor interne, de promovare şi valorificare în practică a principiilor europene de justiţie penală, precum şi de reflectare ulterioară în teorii rezolutive originale a speţelor dificile şi complexe cu care s-a întâlnit în activitatea sa de practician de peste două decenii. Concomitent, cei 5 ani de germinaţie a volumului II al Tratatului au însemnat transformarea autorului dintr-o personalitate marcantă a lumii universitare şi ştiinţifice într-un personaj public, mediatizat prin prisma proceselor complexe şi de notorietate în care a fost implicat ca avocat.

Astfel, modalitatea unică şi inconfundabilă prin care domnul profesor dr. Gheorghiţă Mateuţ parcurge drumul de la normă la speţă, în cuprinsul celui de-al doilea volum al Tratatului, relevă importanţa agregării dintre teorie şi practică, reprezentând pentru cititori un exerciţiu de rafinament al gândirii juridice, de rigurozitate epistemologică, de plăcere a cunoaşterii, dar mai ales de curaj al descoperirilor subtile.

Lucrarea Procedura penala. 1000 teste grila pentru examene. Editia a II-a | Autor: Zarafiu Andrei face referiri la dispozitiile codului de procedura penala, a noului cod de procedura penala, din codul penal, noul cod civil, Legea 302/2004, Legea 304/2004, Legea nr. 275/2006

Mecanismul de analiză şi rezolvare a grilelor nu se limitează doar la reproducerea conţinutului normativ al unei instituţii de procedură, ci determină şi utilizarea unor raţionamente logico-juridice avansate, astfel incat, lucrarea îşi păstrează funcţionalitatea unui instrument de lucru util pentru consolidarea şi actualizarea informaţiilor din domeniul dreptului procesual penal, reprezentând totodată şi o bună metodă de familiarizare cu una din cele mai utilizate metode de examinare – testarea prin întrebări tip grilă.

Actualitatea lucrării este dată de folosirea unui material legislativ la zi (aprilie 2012), ce include ultimele modificări şi soluţii jurisprudenţiale consacrate prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de admitere a unor recursuri în interesul legii incidente în materie penală.

Drept procesual penal. Partea generala, se diferențiază prin structurarea concisă a teoriei și exemplificarea, cu practică judiciară din domeniu, a ideilor teoretice expuse. De asemenea, seturile de intrebari recapitulative, tip grila si sinteza, de la sfarsitul fiecarui titlu contribuie la evaluarea proprie a cititorului la nivelul de exigente cerut la examenele de profil, și permit formarea abilitatilor necesare in vederea rezolvarii testelor de admitere in posturi/functii de profil.

Lucrarea reprezinta o analiza structurata si sistematizata a principalelor institutii de drept procesual penal, asa cum sunt ele reglementate în Codul de procedură penală, fiind avuta in vedere si tematica solicitata la examenele de licenta, admitere in magistratura sau avocatura, de promovare in functii de executie a magistratilor, sau la examenul de capacitate al magistratilor stagiari, respectiv de definitivat al avocatilor stagiari.