Drept penal

Față de ediția precedentă, în lucrarea de față sunt analizate decizii pronunțate recent de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia evaziunii fiscale, decizii în care au fost analizate, spre exemplu, situația operațiunilor fictive, situația nedeclarării veniturilor, precum și situația cesionării părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală.

În această ediție, persoanele implicate în procesul de combatere a evaziunii fiscale, respectiv polițiști, procurori, judecători sau avocați, vor găsi o opinie motivată cu privire la multe probleme întâlnite în practica judiciară, astfel încât, cu siguranță, aceasta va constitui un bun „partener” în rezolvarea cazurilor practice.

"Dovezile sunt antidotul marturiilor mincinoase" spunea Francis Bacon, inca de la inceputul secolului al XVII-lea. Acest adevar ce razbate peste timp ar putea deveni deviza oricarui organ de cercetare penala, ca reprezentant al societatii care l-a investit si care i-a transferat autoritatea sa morala.

Este in afara oricaror discutii faptul ca nobila misiune de aparare a ordinii si linistii publice, vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, avutului public si privat solicita, din partea organelor de ancheta penala, o preocupare continua pentru perfectionarea pregatirii de specialitate. Spre deosebire de alte profesii, "meseria" de anchetator capata in zilele noastre valente superioare. Ca o conditie de sine qua non a inaltului profesionalism, cultul pentru adevar trebuie sa se manifeste in stricta concordanta cu litera si spiritul legii, intr-un climat care sa asigure si sa garanteze libertatile si drepturile cetatenesti.

"Persoanele raspunzatoare de aplicarea legii trebuie sa se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea, servind colectivitatea si protejand orice persoana impotriva actelor ilegale, conform inaltului grad de responsabilitate pe care il cere profesia lor".

Marea majoritate a faptelor de natura penala sunt constatate de catre organele de politie din compartimentele judiciar, combaterea crimei organizate, combaterea criminalitatii economico-financiare, paza si ordine publica, politie rutiera s.a. Acestea sunt chemate sa desfasoare activitatile de urmarire penala de prima urgenta: cercetarea la fata locului, constatarea infractiunii flagrante, ascultarea partii vatamate, dispunerea unor constatari tehnico-stiintifice si medico-legale, identificarea si ascultarea martorilor, efectuarea perchezitiei, identificarea, urmarirea si prinderea faptuitorilor etc. Acestora li se adauga si alte activitati specifice pentru probarea activitatii infractionale si dovedirea vinovatiei. Prin urmare, activitatile specifice anchetei penale nu sunt atributul exclusiv al compartimentelor de cercetare penala, deoarece la aflarea adevarului si justa solutionare a cauzelor aflate in instrumentare concura, deopotriva, si celelalte formatiuni, in raport cu specificul si atributiile ce le sunt conferite prin lege.

Întrucât problemele ce fac obiectul unei cauze în care este implicată o persoană juridică în calitate de inculpat sunt extrem de variate si presupun referiri la multe institutii de drept penal si procesual penal, am grupat spetele în functie de problema cea mai relevantă pentru cauza respectivă, păstrând aproximativ aceeaúi structură ca în precedenta lucrare dedicată subiectului de fată.

Trimiterile la celelalte cauze care prezintă interes pentru fiecare problemă sunt efectuate la începutul fiecărei sectiuni, iar indexul de termeni este indispensabil în citirea lucrării. Dacă identificarea jurisprudentei relevante a fost dificilă, procurarea si interpretarea ei s-au dovedit a fi si mai anevoioase.

Această lucrare ar fi fost practic imposibilă fără ajutorul – atât profesional, cât si personal – al mai multor persoane care au răspuns de fiecare dată rugămintilor mele în legătură cu acest subiect.

Acest număr a fost publicat în colaborare cu următoarele Curţi de Apel: Alba-Iulia, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Târgu-Mureş şi Timişoara.

Cuprinde speţe din următoarele materii:

• - dreptul proprietăţii intelectuale;
• - drept fiscal;
• - asigurări sociale;
• - drept civil;
• - dreptul familiei;
• - dreptul muncii;
• - contencios administrativ;
• - drept comercial;
• - procedura insolvenţei;
• - drept penal;
• - drept procesual civil;
• - drept procesual penal.

Studiul de fata reprezinta prima tratare monografica a infractiunii deviate, care, in lipsa unei prevederi legale exprese, a suscitat numeroase controverse atat in literatura de specialitate, cat si in practica instantelor judecatoresti.

Sunt analizate conditiile necesare pentru existenta infractiunii deviate, formele acesteia (error in persona, aberratio ictus, aberratio causae si aberratio delicti), sunt prezentate solutii din practica judiciara si sunt redate referinte de drept comparat, toate insotite de opiniile pertinente ale autoarei si de propuneri de lege ferenda.

Monografia poate prezenta interes atat pentru studenti si cadre universitare, cat si pentru practicieni (judecatori, procurori, avocati), avand in vedere faptul ca nu exista o reglementare a acestei institutii nici in Codul penal actual si nici in noul Cod penal, iar practica judiciara este neunitara in acest domeniu.

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE DISPONIBILA!

VA RECOMANDAM O ALTA LUCRARE SIMILARA

(CLICK AICI)

EXTRAS:

(...)

Art. 4. Pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Art. 5. (1) Atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage şi modificarea normei incomplete.

(2) În cazul abrogării normei completatoare, norma incompletă va păstra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsă, în forma existentă la data abrogării, afară de cazul în care legea dispune altfel.

(...)

MOMENTAN, ACEASTA CARTE NU ESTE DISPONIBILA!

VA RECOMANDAM O ALTA LUCRARE SIMILARA

(CLICK AICI)

Prezenta lucrare analizează instituţiile juridice fundamentale ale Părţii generale a noului Cod penal (Legea nr. 286/2009), având la bază nu numai o cercetare ştiinţifică a acestora, dar şi vasta experienţă a primului autor ca practician al dreptului penal.

Pentru perspectiva unei cariere de judecător sau procuror, autorii au avut în vedere şi tematica concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, analizând detaliat fiecare instituţie şi prezentând exemple din practica judiciară, chestiuni controversate în materie şi opinii de o valoare incontestabilă.

De asemenea, autorii au făcut unele observaţii critice, propunând legiuitorului îmbunătăţirea noii legi penale. Prin argumentaţia sa clară şi detaliată, lucrarea devine un instrument util atât studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, cât şi teoreticienilor sau practicienilor dreptului penal.

Falsuri in inscrisuri | Autor: Nicoleta-Aurelia Privantu reprezinta o analiză actualizată a infracţiunilor de fals în înscrisuri este mereu necesară din cauza schimbărilor intervenite în societate şi a existenţei unor soluţii practice diferite la nivelul instanţelor de judecată.

Lucrarea de fata reprezintă un studiu detaliat al infracţiunilor de fals în înscrisuri în contextul legislativ actual, dar şi din perspectiva legislaţiei viitoare, pornind de la elementele clasice de analiză, utilizându-se un număr însemnat de soluţii din practica judiciară cu o valoare orientativă, în scopul aplicării corecte şi unitare a normelor legale.

Lucrarea de fata ofera o prezentare comparativa, pe articole, a noului Cod penal, cu modificarile si completarile ulterioare, si a reglementarilor anterioare – in primul rand Codul penal de la 1969, dar si alte acte normative ale caror dispozitii care incriminau diferite fapte au fost preluate, cu sau fara modificari, in noul cod (cum ar fi Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic, Titlul III privind prevenirea si combaterea criminalitatii informatice din Legea nr. 161/2003 etc.), aceste texte urmand a fi abrogate de la 1 februarie 2014. Avand in vedere principiul aplicarii legii penale mai favorabile, analiza comparativa este utila atat pentru practicienii dreptului, dar si pentru toti cei interesati sa identifice singuri care sunt elementele de noutate fata de legea anterioara si care dintre cele doua reglementari va fi aplicabila in fiecare caz concret.

EXTRAS:

(...)

Termenul „drept penal”, aşa cum s-a arătat în literatura juridică[1], este folosit atât pentru a denumi dreptul penal ca ramură a sistemului nostru unitar de drept, cât şi ştiinţa dreptului penal, ca ramură a ştiinţelor juridice care studiază această ramură a dreptului. Cele două noţiuni nu se confundă; prima se referă la normele şi instituţiile dreptului penal, cea de-a doua are în vedere concepţiile, ideile şi teoriile privitoare la dreptul penal, adică doctrina dreptului penal.

Între dreptul penal ca ramură de drept şi ştiinţa dreptului penal ca ramură a ştiinţelor juridice există o strânsă legătură, în sensul că normele penale în vigoare reflectă, în principiu, nivelul de dezvoltare a ştiinţei dreptului penal, astfel că studierea dreptului penal ca legislaţie nu se poate face decât în lumina doctrinei sale. Pe de altă parte, doctrina dreptului penal ţine seama de practica de aplicare a normelor penale (jurisprudenţa), se îmbogăţeşte cu experienţa şi concluziile practicii judiciare.

(...)