Executarea silita directa | Autor: Ioan Garbulet

Prin lucrarea de faţă, autorii abordează în integralitate o instituţie fundamentală a dreptului civil, Actul Juridic Civil din perspectiva Noului Cod civil al României, care cum bine ştim a intrat deja in vigoare din 2011. 

Scopul lucrării este in primul rând de a veni în sprijinul acelora care se pregătesc pentru examenele de admitere/definitivare in profesia de avocat, magistrat ori alte profesii juridice. 

EXTRAS:

Normele dreptului procesual civil

13. Din definiţia dreptului procesual civil rezultă că la baza acestuia se află un ansamblu de norme juridice.

14. Norma juridică este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului.

15. „Conduita” de care se ocupă normele dreptului procesual civil priveşte modul de judecată a pricinilor civile şi punerea în executare a titlurilor executorii.

16. Normele dreptului procesual civil pot să fie clasificate în funcţie de mai multe criterii, respectiv obiect de reglementare; întinderea câmpului de aplicare; caracterul conduitei pe care o impun.

17. Această clasificare prezintă importanţă nu doar din considerente de ordin teoretic sau didactic, de vreme ce calificarea dată unei anumite norme de drept procesual civil poate influenţa însăşi legalitatea soluţiei pronunţate în temeiul ei.

Mihaela Tabarca: Drept procesual civil. Vol. II [Procedura contencioasa in fata primei instante. Procedura necontencioasa judiciara. Proceduri speciale]

EXTRAS:

1. Reguli generale privind cererile în justiţie

1. Existã douã feluri de proceduri: contencioasã şi necontencioasã. Specific procedurii contencioase este existenţa unui diferend între pãrţi, a unui conflict de naturã juridicã ce trebuie sã fie tranşat de instanţã. În debutul cãrţii a II-a „Procedura contencioasã” din Codul de procedurã civilã, art. 192 alin. (1) aratã cã, pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime (subl. ns.), orice persoanã se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei competente cu o cerere de chemare în judecatã. În cazurile anume prevãzute de lege, sesizarea instanţei poate fi fãcutã şi de alte persoane sau organe.

În schimb, procedura necontencioasã este strãinã de orice disensiune, de vreo contrarietate de interese între pãrţi, prin cererea adresatã instanţei neurmãrindu-se obligarea adversarului la o anumitã prestaţie, acţiune sau inacţiune, dupã caz. Art. 527 din Cartea a III-a „Procedura necontencioasã judiciarã” prevede cã, cererile pentru soluţionarea cãrora este nevoie de intervenţia instanţei, fãrã însã a se urmãri stabilirea unui drept potrivnic faţã de o altã persoanã (subl. ns.), precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecãtoreşti sau la luarea unor mãsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor prezentei cãrţi.

2. Regulile generale privind cererile adresate instanţelor judecãtoreşti sunt înscrise în art. 148-152 C. pr. civ. şi vizeazã:

a) forma cererilor şi elementele pe care acestea trebuie sã le cuprindã;

b) numãrul de exemplare în care se întocmesc cererile;

c) aspecte privitoare la înscrisurile anexate cererilor;

d) situaţia în care cererea este formulatã prin reprezentant;

e) situaţia în care cererea este greşit denumitã.

(...)

Lucrarea reprezinta o abordare a institutiei contestatiei la executarea silita din perspectiva noului Cod de procedura civila, cu analize comparative, inclusiv cu reglementarea anterioara. Textul noii legi este examinat minutios, este filtrat prin experienta judecatorului si dezbatut printr-o varietate de solutii jurisprudentiale.

Din aceasta perspectiva sunt evidentiate elementele novatoare cu caracter reformator esential al noii reglementari, printre care amintim importanta consacrarii caracterului exceptional al masurii suspendarii executarii silite, a restrangerii sferei tertilor care pot promova o contestatie la executare, a inadmisibilitatii formularii unor contestatii in temeiul unor motive care existau la epoca judecarii unei contestatii anterioare, precum si importanta consacrarii regimului juridic al cautiunii consemnate voluntar de catre debitor la dispozitia instantei.

Functia contestatiei la executare in cadrul executarii silite. Delimitarea acesteia de alte forme de contestare a unor executari silite. Contestatia la executare in alte sisteme de drept. Formele, obiectul, natura juridica, conditiile de admisibilitate ale contestatiei la executare. Suspendarea executarii silite in cadrul solutionarii contestatiei la executare. Hotararea pronuntata asupra contestatiei.

Efectele solutiilor pronuntate de instanta. Caile de atac. Acestea sunt cateva puncte de orientare oferite cititorului avizat – judecator, avocat, consilier juridic, executor judecatoresc, notar public – obligat sa gaseasca intotdeauna solutia potrivita si uneori chiar sa indrepte scaparile legiuitorului printr-o temeinica cunoastere si vigilenta.

EXTRAS:

Executarea silită constituie a doua fază a procesului civil, în care operează realizarea efectivă a dreptului creditorului constatat prin titlul executoriu. Codul de procedură civilă reglementează această fază a procesului civil în Cartea a V-a, denumită „Despre executarea silită”, în cuprinsul art. 622-913 NCPC.

Executarea silită reprezintă „procedura prin intermediul căreia titularul unui drept subiectiv civil recunoscut printr-un titlu executoriu constrânge, cu ajutorul organelor competente, pe cel care îi încălcase dreptul de a executa prestaţia specificată în titlu, asigurându-se în felul acesta respectarea dreptului şi restabilirea ordinii de drept încălcate”.

Executarea silită constituie o formă de manifestare a acţiunii civile, în virtutea căreia creditorul are dreptul de a solicita organului de executare punerea în executare a titlului pe care acesta îl deţine împotriva debitorului, în vederea valorificării efective a dreptului pe care titlul îl constată.

Executarea silită, ca fază a procesului civil, poate lipsi atunci când debitorul îşi execută de bunăvoie obligaţia, creditorul nemaifiind nevoit a se adresa organelor competente pentru valorificarea drepturilor sale constatate prin titlul executoriu.