Practica judiciara in materie penala. Drept penal. Partea speciala | Coordonator: Alexandru Boroi

"Dovezile sunt antidotul marturiilor mincinoase" spunea Francis Bacon, inca de la inceputul secolului al XVII-lea. Acest adevar ce razbate peste timp ar putea deveni deviza oricarui organ de cercetare penala, ca reprezentant al societatii care l-a investit si care i-a transferat autoritatea sa morala.

Este in afara oricaror discutii faptul ca nobila misiune de aparare a ordinii si linistii publice, vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, avutului public si privat solicita, din partea organelor de ancheta penala, o preocupare continua pentru perfectionarea pregatirii de specialitate. Spre deosebire de alte profesii, "meseria" de anchetator capata in zilele noastre valente superioare. Ca o conditie de sine qua non a inaltului profesionalism, cultul pentru adevar trebuie sa se manifeste in stricta concordanta cu litera si spiritul legii, intr-un climat care sa asigure si sa garanteze libertatile si drepturile cetatenesti.

"Persoanele raspunzatoare de aplicarea legii trebuie sa se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea, servind colectivitatea si protejand orice persoana impotriva actelor ilegale, conform inaltului grad de responsabilitate pe care il cere profesia lor".

Marea majoritate a faptelor de natura penala sunt constatate de catre organele de politie din compartimentele judiciar, combaterea crimei organizate, combaterea criminalitatii economico-financiare, paza si ordine publica, politie rutiera s.a. Acestea sunt chemate sa desfasoare activitatile de urmarire penala de prima urgenta: cercetarea la fata locului, constatarea infractiunii flagrante, ascultarea partii vatamate, dispunerea unor constatari tehnico-stiintifice si medico-legale, identificarea si ascultarea martorilor, efectuarea perchezitiei, identificarea, urmarirea si prinderea faptuitorilor etc. Acestora li se adauga si alte activitati specifice pentru probarea activitatii infractionale si dovedirea vinovatiei. Prin urmare, activitatile specifice anchetei penale nu sunt atributul exclusiv al compartimentelor de cercetare penala, deoarece la aflarea adevarului si justa solutionare a cauzelor aflate in instrumentare concura, deopotriva, si celelalte formatiuni, in raport cu specificul si atributiile ce le sunt conferite prin lege.

Lucrarea „Cercetarea averilor. Teorie si jurisprudenta” se adreseaza in egala masura cetateanului mai putin sau deloc familiarizat cu problematica cercetarii averii, dar si profesionistului implicat direct sau indirect in acest specific proces de cercetare a averii unor anumite categorii de persoane.

In sensul cercetarii au fost avute in vedere atat aspecte administrativ-organizatorice in legatura cu infiintarea si functionarea Comisiilor, cat si aspecte de activitate concreta, incepand cu sesizarea Comisiei, propunerea, administrarea si valorificarea probelor, pronuntarea ordonantei si caile de atac asupra acesteia, natura juridica a activitatii Comisiilor si a actelor adoptate de catre acestea, toate aspectele enumerate fiind prezentate in intreaga lor diversitate interpretativa, argumentativa si decizionala rezultata in principal din jurisprudenta Comisiilor.

Nu s-a urmarit si nici nu s-au formulat in cuprinsul lucrarii, teze critice sau dimpotriva aprobative in raport de ordonantele adoptate de Comisii, multe dintre argumentele invocate in lucrare fiind citate din chiar considerentele ordonantelor.

In cadrul lucrarii au fost avansate propuneri punctuale de clarificare a normelor legale incidente in materie, aflate in vigoare, dar si de adoptare a altora suplimentare care sa elimine sau sa previna echivocul interpretativ si aplicativ.

Speram ca pe baza acestor propuneri si a concluziilor prezentei lucrari, cercetarea averii sa constituie nu numai materie de dezbatere speciala in cadrul unor seminarii profesionale organizate in acest scop de Institutul National al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii, ci si subiect de dezbatere transparenta, cu participarea deschisa a tuturor celor interesati, inclusiv a Agentiei Nationale de Integritate.

Jurisprudenta obligatorie pentru aplicarea noilor Coduri penale

Deciziile Curtii Constitutionale,

Hotararile prealabile ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind dezlegarea unor chestiuni de drept,

Recursurile in interesul legii

Curtea Constitutionala, in conformitate cu Constitutia si drept garant al suprematiei Legii fundamentale, pronunta decizii care sunt obligatorii erga omnes.

In alta ordine, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Completul competent sa judece recursul in interesul legii si Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii, pronuntand decizii care, de la publicarea in Monitorul Oficial, sunt obligatorii pentru toate instantele judecatoresti.

Avand in vedere importanta lor in activitatea de infaptuire a justitiei, am inclus in cartea de fata toate deciziile de admitere pronuntate de completele competente ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie referitoare la sesizarile privind dezlegarea unor chestiuni de drept si recursurile in interesul legii in materie penala, precum si deciziile prin care Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale unele prevederi din noile coduri.

Culegerea de fata reuneşte decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din anul 2013, structurate pe următoarele domenii de drept: drept civil, dreptul proprietăţii intelectuale, drept procesual civil, drept comercial, drept administrativ, drept financiar şi fiscal, dreptul concurenţei, procedura contenciosului administrativ, drept penal şi drept procesual penal.

Totodata, lucrarea cuprinde note referitoare la legislaţia avută în vedere de instanţa supremă la momentul pronunţării deciziilor, cu eventuale precizări legate de modificările aduse actelor normative până în prezent.