Calauza juristului. Cereri si actiuni in justitie. Editia a 5-a, Oct. 2014

"Actele executorului judecatoresc" prezinta o analiza aprofundata a tuturor celor 254 de acte pe care executorul judecatoresc le efectueaza in vederea indeplinirii atributiilor si indatoririlor sale legate de punerea in executare a titlurilor executorii.

Conform dispozitiilor noului Cod de procedura civila, principalele acte pe care executorul judecatoresc este obligat sa le emita in prezent sunt incheierile si procesele-verbale, insa, alaturi de acestea, organul de executare este obligat sa incheie un numar mare de alte acte: somatii, anunturi si publicatii de vanzare, certificate si acte de adjudecare, cereri, adrese, proiecte de distribuire, notificari, instiintari, sesizari, caiete de sarcini, liste de inventariere, dispozitii de plata etc., adresate fie partilor raportului executional, fie unor terte persoane.

Avand in vedere inconsecventele legiuitorului in materia executarii silite, manifestate si in cadrul actelor emise de catre executorul judecatoresc, unul dintre capitolele lucrarii a fost consacrat propunerilor de lege ferenda in aceasta materie, formulandu-se in acest sens 25 de propuneri, prin care, daca ar fi adoptate, procedurile executionale ar deveni mult mai rapide si mai eficace si s-ar elimina partial formalismul excesiv in aceasta materie (eliminarea etapei prealabile, care obliga executorul judecatoresc sa emita o incheiere de deschidere a dosarului de executare; eliminarea incuviintarii executarii silite; constatarea perimarii de catre executorul judecatoresc; realizarea evaluarii imobilului prin procesul-verbal de situatie, nefiind necesara emiterea unei incheieri separate; efectuarea prin aceeasi incheiere a stabilirii pretului imobilului si punerii acestuia in vanzare; eliminarea dispozitiilor privind inscrierea provizorie a dreptului de proprietate in cartea funciara etc.).

Pentru a veni in sprijinul organelor de executare, au fost realizate modele practice orientative pentru toate actele executorului judecatoresc, dandu-se astfel lucrarii si un caracter tehnico-aplicativ.

Cel mai substanţial capitol al lucrării este cel consacrat actelor emise de către executorul judecătoresc. Dintru-început, autorul remarcă inovaţiile importante aduse de noul Cod de procedură civilă în materie, cu referire specială la încheierile executorului judecătoresc. După o prezentare generală a categoriilor de acte ce pot fi îndeplinite în cursul urmăririi silite, autorul, într-o secţiune distinctă, analizează încheierile executorului judecătoresc, act inexistent până la data adoptării noului Cod de procedură civilă. În continuare sunt relevate elementele particulare ale încheierii executorului judecătoresc, care nu poate fi identificată cu încheierea pronunţată de o instanţă de judecată.

Autorul a identificat 54 de încheieri ce pot fi adoptate de către executorul judecătoresc, pe care le şi analizează detaliat. Remarcăm acelaşi mod de abordare şi în privinţa proceselor-verbale emise de către executorul judecătoresc (sunt identificate 80 de tipuri de procese-verbale)

Increderea publica si respectul pentru sistemul juridic sunt garantiile eficientei acestuia. Comportamentul judecatorilor, al procurorilor, al altor actori ai instantelor si parchetelor in activitatile lor profesionale este esential pentru credibilitatea sistemului judiciar. Cu toate acestea, independenta judecatorilor nu este o prerogativa sau un privilegiu acordat in interesul lor propriu, ci o garantie in interesul suprematiei dreptului si al celor care cauta si cer dreptate, al egalitatii cetatenilor in fata justitiei.

Pe de alta parte, in calitatea lor de cetateni, magistratii se bucura de drepturile si libertatile fundamentale protejate, mai ales, de Conventia europeana a drepturilor omului, neputand trai izolati în societate. Cum în Romania jurisprudenta in domeniu este putin cunoscuta, prezentul volum cuprinde o selectie de hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu aspecte legate de dreptul la respectarea vietii private si de familie, libertatea de gandire, de constiinta si de religie, libertatea de exprimare a magistratilor, procesul echitabil si procedurile disciplinare declansate împotriva acestora, independenta si impartialitatea instantelor, culegerea fiind destinata în primul rand magistratilor, deopotriva judecatori sau procurori, dar si publicului larg, ispitit in acest sens zilnic, prin dezbateri interminabile si superficiale, desfasurate pe aproape toate canalele de televiziune si in presa scrisa.

Confruntându-se zi de zi cu stresul şi suferinţa manifestate în raporturile dintre angajatori şi angajaţi, autoarea, judecător de carieră în materia litigiilor de muncă, sesizează că justiţia este uneori inadecvată pentru unele cauze. Legea nu rezolvă totul, este uneori prea tranşantă şi poate duce spre soluţii inadecvate, dacă nu chiar injuste.

Procesul judiciar provoacă rupturi, lasă răni, produce frustrări, ură, dorinţa de răzbunare şi întreţine un climat propice dezvoltării unor noi conflicte. Povestea a zeci de cazuri ilustrează în acest volum o abordare neobişnuită a magistratului aflat în căutarea unor metode noi de soluţionare a conflictelor.

Pionier în Europa, în ce priveşte medierea litigiilor de muncă, autoarea a instituţionalizat această metodă de soluţionare a cauzelor, prin care părţile îşi regăsesc demnitatea în ascultarea şi respectul reciproc.

STOC 0

EXTRAS:

... avocatul trebuie să vorbească eficient în fata instantei. Pretoriul a suferit transformări esentiale în epoca modernă. A apus vremea pledoariilor ample, exercitiilor oratorice emoționante si înfruntărilor dure pe tărâmul măiestriei lingvistice pentru captarea bunăvointei auditorului. Procesele actuale sunt tehnice, extrem de profesionalizate, iar judecătorii nu mai sunt simplii martori ai desfăsurării teatrale a avocatilor. Salile de judecată care au fost martorele pledoariilor celebre ce ne sunt prezentate ca modele la scoală au suferit transformări radicale. Mai întâi, a dispărut juriul. În acest moment decizia aparține exclusiv judecătorului, iar nevoile acestuia pentru a-si asuma o decizie sau alta sunt total diferite de cele ale unor nespecialisti. Apoi, pretoriul modern este afectat de o criză majoră a timpului. Desfăsurarea lucrurilor în sala de judecată are loc la o viteză mai mare, totul trebuie concentrat si uneori redus la esentă. Judecătorii si însusi mecanismul sistemului judiciar evoluează la viteze de neconceput altădată.

(...)

EXTRAS:

In order to be studied as a science, Law had to transit an intense process of specialization and consecration of values, values becoming thereby its object of study and specific research.

Throughout time, Law has been studied from various perspectives, because of its variable geometry, being considered in continuous transformation, with a social dynamics in ascension. Most specialists agree that Law is a complex phenomenon, with a synergistic, well-defined structure, which cannot be summarized in the exegesis of some legal norms or normative texts and precedents.

Therefore we ask ourselves whether the Theory of Fractals can argue the law’s character of being an exact science and implicitly natural on the one hand and, on the other hand, its nature of normative science.

§1. Introducere

Încă de la începutul secolului XX, un mare jurist, Rudolf Stammler, aprecia că ştiința dreptului ar avea o structură bazată pe două ramuri principale, şi anume: una tehnică, destinată a studia sensul şi cuprinsul legilor în alcătuirea lor sistematică, şi o ramură teoretică, ramură ce trebuie să constate dacă dreptul este mijlocul just pentru scopuri juste („acordul legilor cu idealul social”).

S-a afirmat că, în mod natural, ştiința dreptului aparține sistemului ştiințelor sociale, fapt demonstrat de obiectul dreptului şi de o îndelungată şi neschimbată percepție tradițională.

Este bine cunoscut că, în tabloul ştiințelor sociale, dreptul ocupă un loc deosebit de important şi aparte, fiind determinat atât de scopul propriu, cât şi de cel interdisciplinar care se află în strânsă legătură cu acesta şi care ajută la configurarea dimensiunii şi structurii dreptului ca ştiință.

„Ca ştiință cu statut şi poziție specifice, ştiința dreptului analizează un anumit domeniu al relațiilor şi al structurilor sociale – domeniul participării oamenilor la circuitul juridic, ca purtători de drepturi şi obligații juridice, cu toate consecințele ce decurg de aici”.

De-a lungul timpului, dreptul a fost studiat din varii perspective, astfel, putem concluziona că dreptul reprezintă un fenomen complex, cu o geometrie variabilă, aflat într-o continuă metamorfoză şi cu o dinamică socială în ascensiune.

(...)