Drept civil. Succesiuni. Mostenirea legala | Autor: Ioana Nicolae

Coordonatori şi Autori:

BAIAS, Flavius-Antoniu Conf. univ. dr., Decan al Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti

CHELARU, Eugen Prof. univ. dr., Decan al Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Universitatea din Piteşti, Avocat

CONSTANTINOVICI, Rodica Doctor în drept, Avocat

MACOVEI, Ioan Prof. univ. dr., Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Drept, Avocat

Autori

ALMĂŞAN, Adriana Conf. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

BOILĂ, Lacrima Rodica Conf. univ. dr., Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş, Avocat

CĂLINESCU, Irina Olivia Asist. univ. dr., Universitatea din Craiova, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale, Judecător, Judecătoria Drăgăşani

CERCEL, Sevastian Prof. univ. dr., Decan al Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Sociale, Universitatea din Craiova, Avocat

DOBRILĂ, Mirela Carmen Asist. univ. dr., Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Drept

DOMINTE, Nicoleta Rodica Lect. univ. dr., Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Drept

DUMITRESCU, Honoria Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

FLORIAN, Emese Prof. univ. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Drept

GHEORGHIU, Gheorghe Conf. univ. dr., Universitatea „Valahia” din Târgovişte, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Avocat

GHINOIU, Decebal-Adrian Doctor în drept, Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

IRIMIA, Cristina Judecător detaşat la Ministerul Justiţiei

MACOVEI, Codrin Lect. univ. dr., Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Drept, Avocat

MITU, Anda Marina Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

MOISE, Alin-Adrian Doctorand, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Notar public

NICOLESCU, Cristina Mihaela Lect. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

PERJU, Pavel fost Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi preşedinte al Curţii de Apel Suceava şi

PIPEREA, Gheorghe Prof. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

RĂDOI, Alina Consilier juridic, Director al Direcţiei elaborare acte normative, Ministerul Justiţiei

ROŞIANU, Claudia Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

STĂNESCU, Andreea-Teodora Lect. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

STĂNESCU, Şerban-Alexandru Lect. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

ŞTEFĂNESCU, Anişoara Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

TERZEA, Viorel Judecător, Curtea de Apel Piteşti

TRĂILESCU, Anton Prof. univ. dr., Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept, Avocat

TUDORICĂ, Alina Consilier juridic, Ministerul Justiţiei

ULUITU, Aurelian-Gabriel Conf. univ. dr., Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

UNGUREANU, Diana Lect. univ. dr., Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Judecător, Curtea de Apel Piteşti

VIŞINOIU, Bogdan Asist. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Notar public

ZAMŞA, Cristina Lect. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept, Avocat

Manual elaborat in conformitate cu dispozitiile Noului Cod civil, util pentru pregatirea examenelor de admitere si definitivare in profesia de avocat.

EXTRAS:

(...)

Vom analiza în cele ce urmează aceste caractere juridice ale testamentului:

a) testamentul este un act juridic – fiind un act juridic, testamentul trebuie să îndeplinească în primul rând condiţiile generale de validitatea ale oricărui act juridic în general, dar în acelaşi timp trebuie să îndeplinească şi condiţiile specifice de validitate impuse de lege pentru testament. Prin act juridic civil se înţelege manifestarea de voinţă sau, după caz, acordul de voinţă făcut cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a naşte, de a modifica sau de a stinge un raport juridic civil concret. Condiţiile generale de validitate impuse actului juridic se referă la consimţământ, capacitate, obiect şi cauză, condiţii la care se adaugă cele specifice testamentului;

b) testamentul este un act juridic unilateral – clasificarea actelor juridice civile în funcţie de numărul părţilor se face în acte juridice unilaterale, acte juridice bilaterale şi acte juridice multilaterale. Testamentul se încadrează în categoria actelor juridice unilaterale. Actul juridic unilateral reprezintă rezultatul voinţei unei singure părţi, aşa cum prevede art. 1324 C. civ. În cazul testamentului, manifestarea de voinţă a testatorului este suficientă pentru a da naştere la drepturi şi obligaţii, evident, de la moartea testatorului. Fiind vorba despre un act juridic unilateral, nu se cere ca legatarul să-şi manifeste opţiunea pentru ca acesta să-şi producă efectele juridice. Pentru a înţelege mai bine acest aspect, arătăm că manifestarea de voinţă a testatorului exprimată prin testament produce efecte juridice la moartea sa, indiferent de poziţia legatarului. Cu alte cuvinte, legatul se dobândeşte chiar din momentul deschiderii moştenirii prin actul unilateral al testatorului, dacă legatarul nu renunţă la legat.

Ceea ce trebuie reţinut este faptul că acceptarea legatului de către legatar sau a celorlalte dispoziţii cuprinse în testament constituie acte juridice distincte şi unilaterale, acte de opţiune succesorală, care nu trebuie să se întâlnească cu voinţa testatorului ca în cazul actelor juridice bilaterale. Voinţa testatorului manifestată prin întocmirea testamentului va produce efecte juridice, respectiv are loc transmiterea legatului către legatar, de la data deschiderii moştenirii, cu singura condiţie ca legatarul să nu repudieze legatul. Aşa cum am menţionat, acceptarea legatului de către legatar constituie un act de opţiune succesorală, act unilateral şi distinct de testamentul lăsat de defunct, aceste acte distincte nefiind necesar să se unească, ca în cazul actului juridic bilateral (contract);

c) testamentul este un act juridic esenţialmente personal – aceasta înseamnă că testamentul nu poate fi încheiat prin reprezentare sau cu încuviinţarea ocrotitorului legal. Doar o persoană cu capacitatea de a dispune poate testa, exclusiv personal, iar o persoană lipsită de această capacitate nu poate încheia, nici prin reprezentare şi nici cu încuviinţarea ocrotitorului legal, un astfel de act. Caracterul esenţialmente personal al testamentului nu este contrazis de prevederile art. 94 din Legea nr. 36/1995, text care prevede că testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului. Notarul public se îngrijeşte de scrierea testamentului, pe care îl citeşte testatorului sau, după caz, îl dă să îl citească, făcând menţiune expresă despre îndeplinirea acestor formalităţi. Dacă dispunătorul îşi redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi va fi citit de către notarul public. După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voinţă, testamentul fiind apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare, de către notarul public. De asemenea, trebuie menţionat că testatorul poate apela pentru întocmirea testamentului la cunoştinţele de specialitate ale unui avocat, care să îl informeze asupra condiţiilor de redactare şi a clauzelor testamentare, nefiind încălcat în acest sens caracterul esenţialmente personal al acestui act juridic. Ceea ce este esenţial este ca manifestarea de ultimă voinţă, făcută prin întocmirea testamentului, să reprezinte voinţa personală a testatorului. Testamentul este în egală măsură un act cu caracter individual, adică acesta reprezintă voinţa unei singure persoane. Articolul 1036 C. civ. interzice expres testamentul reciproc prin care două sau mai multe persoane testează, prin acelaşi act, fie una în favoarea celeilalte, fie amândouă în favoarea unui terţ;

d) testamentul este un act juridic solemn – aceasta semnifică că testamentul, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie încheiat într-una dintre formele impuse de lege. Condiţiile de formă ale testamentului sunt condiţii ad validitatem. Persoana care doreşte să testeze o va putea face exclusiv printr-una dintre formele de testament prevăzute de lege, putându-se vorbi în acest sens de o libertate limitată a testatorului impusă de lege;

e) testamentul este un act juridic mortis causa – aceasta semnifică faptul că efectele dispoziţiilor testamentare se produc numai la moartea testatorului. Până la momentul decesului lui de cuius, acesta poate dispune potrivit propriei dorinţe de bunurile ce fac obiectul dispoziţiilor testamentare. Aceasta înseamnă că legatarul nu are niciun drept asupra bunurilor ce fac obiectul legatului, atâta timp cât testatorul este în viaţă, iar efectele specifice ale testamentului se produc odată cu moartea lui de cuius, la momentul deschiderii moştenirii. În ceea ce priveşte condiţiile de validitate ale testamentului, menţionăm că acestea se analizează în funcţie de data întocmirii acestuia, şi nu raportat la data deschiderii moş- tenirii, când testamentul îşi produce efectele;

f) testamentul este un act juridic esenţialmente revocabil – testatorul, până la decesul său, poate reveni oricând asupra dispoziţiilor sale testamentare. Aceasta înseamnă că testatorul poate revoca testamentul total sau parţial sau poate aduce anumite modificări dispoziţiilor sale testamentare anterioare. Articolul 956 C. civ. interzice expres ca testatorul să renunţe la dreptul de a revoca testamentul, renunţarea constituind un pact asupra unei succesiuni viitoare, prohibit expres de legiuitor.

(...)