Stresul si suferinta la locul de munca. Un judecator marturiseste | Autor: Béatrice Brenneur

"Actele executorului judecatoresc" prezinta o analiza aprofundata a tuturor celor 254 de acte pe care executorul judecatoresc le efectueaza in vederea indeplinirii atributiilor si indatoririlor sale legate de punerea in executare a titlurilor executorii.

Conform dispozitiilor noului Cod de procedura civila, principalele acte pe care executorul judecatoresc este obligat sa le emita in prezent sunt incheierile si procesele-verbale, insa, alaturi de acestea, organul de executare este obligat sa incheie un numar mare de alte acte: somatii, anunturi si publicatii de vanzare, certificate si acte de adjudecare, cereri, adrese, proiecte de distribuire, notificari, instiintari, sesizari, caiete de sarcini, liste de inventariere, dispozitii de plata etc., adresate fie partilor raportului executional, fie unor terte persoane.

Avand in vedere inconsecventele legiuitorului in materia executarii silite, manifestate si in cadrul actelor emise de catre executorul judecatoresc, unul dintre capitolele lucrarii a fost consacrat propunerilor de lege ferenda in aceasta materie, formulandu-se in acest sens 25 de propuneri, prin care, daca ar fi adoptate, procedurile executionale ar deveni mult mai rapide si mai eficace si s-ar elimina partial formalismul excesiv in aceasta materie (eliminarea etapei prealabile, care obliga executorul judecatoresc sa emita o incheiere de deschidere a dosarului de executare; eliminarea incuviintarii executarii silite; constatarea perimarii de catre executorul judecatoresc; realizarea evaluarii imobilului prin procesul-verbal de situatie, nefiind necesara emiterea unei incheieri separate; efectuarea prin aceeasi incheiere a stabilirii pretului imobilului si punerii acestuia in vanzare; eliminarea dispozitiilor privind inscrierea provizorie a dreptului de proprietate in cartea funciara etc.).

Pentru a veni in sprijinul organelor de executare, au fost realizate modele practice orientative pentru toate actele executorului judecatoresc, dandu-se astfel lucrarii si un caracter tehnico-aplicativ.

Cel mai substanţial capitol al lucrării este cel consacrat actelor emise de către executorul judecătoresc. Dintru-început, autorul remarcă inovaţiile importante aduse de noul Cod de procedură civilă în materie, cu referire specială la încheierile executorului judecătoresc. După o prezentare generală a categoriilor de acte ce pot fi îndeplinite în cursul urmăririi silite, autorul, într-o secţiune distinctă, analizează încheierile executorului judecătoresc, act inexistent până la data adoptării noului Cod de procedură civilă. În continuare sunt relevate elementele particulare ale încheierii executorului judecătoresc, care nu poate fi identificată cu încheierea pronunţată de o instanţă de judecată.

Autorul a identificat 54 de încheieri ce pot fi adoptate de către executorul judecătoresc, pe care le şi analizează detaliat. Remarcăm acelaşi mod de abordare şi în privinţa proceselor-verbale emise de către executorul judecătoresc (sunt identificate 80 de tipuri de procese-verbale)

EXTRAS:

Încă de la prima sa apariţie, în anul 1956, Călăuza juristului s-a dorit a fi o punte de legătură între teorie şi practică. Eminentul profesor Tudor Popescu împreună cu discipolul său, profesorul Dumitru Florescu, reputat jurist şi făuritor de cărţi, au reuşit să realizeze, în câteva sute de pagini, un ghid prin labirintul de legi şi proceduri pentru cei aflaţi la început de drum în profesia de jurist, când teoria din facultate s-a vădit a nu fi întotdeauna suficientă pentru exercitarea la un standard rezonabil de calitate a profesiei juridice alese.

Ulterior anului 1989, fiecare colectiv de autori ai lucrării, coordonaţi de profesorul Dumitru Florescu în demersul de reeditare, a actualizat cu rigoare numeroasele, foarte numeroasele modificări legislative, urmărind şi reuşind nu doar simpla reactualizare a normei legale, ci şi raportarea acesteia la procesul concret aplicativ specific diferitelor ramuri ale profesiei de jurist.

Lucrarea, în forma actuală, constituie atât o continuare a operei începute cu peste jumătate de secol în urmă, cât şi o viziune contemporană, nu doar analitică, ci şi aplicativă, asupra normelor de drept naţional raportate la normele dreptului european, în concordanţă cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, începând cu anul 2007.