Dreptul protectiei consumatorilor. Introducere in materia sigurantei alimentare| Autor: Mihaela-Georgiana Iliescu

Lucrarea analizeaza dispozitiile referitoare la siguranta pentru produsele alimentare din tripla perspectiva: a reglementarilor nationale, a dreptului international, precum si a dreptului UE. In contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, importanta abordarii temei rezulta nu numai din faptul ca, la nivel national, acest domeniu este tratat doar tangential, ci si din caracterul relativ recent al politicii de protectie a consumatorilor dezvoltate in Romania.

Volumul trateaza intr-o prima parte cadrul institutional operand in acest domeniu in Romania, modul de formare si aplicarea normelor in materie, precum si raspunderea pentru produsele alimentare nesigure, pentru defectuozitatea produsului si pentru introducerea pe piata a unui aliment care nu este sigur.

In continuare, prezinta organismele si organizatiile internationale implicate in siguranta pentru produsele alimentare si principalele acte normative la nivel international, iar apoi trateaza institutiile Uniunii Europene si actele normative adoptate la nivel european, cu atentie deosebita asupra cadrului legislativ privind organismele modificate genetic, etichetarea si igiena produselor alimentare.

Contributia autoarei la dezvoltarea domeniului cercetat este evidenta pe intregul parcurs al volumului, iar valoarea stiintifica a lucrarii este imprimata si de forma de exprimare a ideilor, de stilul clar si precis, precum si de identificarea corecta a problemelor de drept teoretice si practice necesare unei asemenea analize.

Toate acestea fac din carte un instrument de lucru valoros pentru profesionistii domeniului si pentru orice persoana interesata de problematica abordata.

EXTRAS:

Dezvoltarea în plan istoric a dreptului de autor urmăreşte îndeaproape evoluţia istorică a societăţii umane. Astfel, pornind de la picturile rupestre care reprezentau modul de viaţă a unei comunităţi, trecând prin operele individualiste ale filosofilor greci şi romani, revenind la baladele anonime şi continuând cu marii prozatori, pictori, autori de opere audiovizuale şi compozitori, şi cu noile tipuri de opere create în era internetului, dreptul de autor reflectă importanţa pe care o comunitate o acordă unui act de creaţie în sine şi culturii în ansamblu, atât sub aspectul contribuţiei la dezvoltarea socio-culturală, cât şi sub cel al dezvoltării economice a societăţii.

Aşa cum se arată în literatura juridică1, „dreptul de autor s-a născut prin acţiunea conjugată a unei revoluţii tehnologice (apariţia tiparului), a unei revoluţii culturale (apariţia unui public consumator de cultură), a unei revoluţii filosofico-politice (conştiinţa drepturilor individului, ideologia libertăţii şi a egalităţii juridice), precum şi a unei revoluţii economice (apariţia capitalismului cu economia de piaţă)”.

Într-o altă opinie2 se susţine că „... dreptul de autor reprezintă o formă de adaptare a legii, un răspuns la noile tehnologii care urmăresc reproducerea şi distribuirea expresiei umane – sau, mai precis, la tendinţele sociale, culturale şi economice pe care le declanşează aceste tehnologii”.