Drept civil. Succesiuni. Caiet de seminar | Autor: Genoiu Ilioara

Curs de drept civil. Succesiuni | Conform Noului Cod civil

Lucrarea de fata urmareste cinci aspecte importante ale succesiunii:

- Deschiderea mostenirii

- Mostenirea legala

- Mostenirea testamentara

- Transmisiunea mostenirii

- Partajul mostenirii

Prin bogatia si complexitatea problematicii sale, materia dreptului succesoral a fost dintotdeauna si continua sa fie atragatoare pentru jurist. In conditiile generale ale integrarii europene si ale frecventelor modificari legislative, dreptul succesoral este supus si el unor ample si inerente reconsiderari. In acest context, apreciem ca recentele dispozitii ale noului Cod civil si celorlalte acte normative in materie sunt oportune si utile.

Lucrarea este conceputa sa faca parte din categoria cursurilor universitare, accentul se pune pe sistematizarea materiei corespunzator categoriei careia i se adreseaza, dar materialul poate constitui si un punct de vedere pentru ulterioarele studii de drept succesoral.

Extras:

Elaborarea acestei lucrări, în lumina reglementărilor noului Cod civil, reprezintă un demers semnificativ şi valoros al autorului, dar şi unul dificil, în literatura noastră de specialitate neputându-se vorbi despre o abundenţă de lucrări în domeniu, la care acesta să aibă acces.

Moştenirea, una dintre cele mai vechi relaţii sociale privind dobândirea unui patrimoniu, este analizată sub aspectul instituţiilor sale de bază, tratate şi lămurite treptat şi succint, cartea reprezentând un instrument util pentru o mai bună înţelegere a materiei dinamice şi fascinante a succesiunilor.

(...)

Dreptul civil român are ca izvor principal Codul civil din 2009, care este un cod nou, modern şi actualizat, adaptat la noile condiţii economico-sociale. Înlocuirea vechiului Cod civil, din 1864, cu modificările ulterioare, s-a discutat de mulţi ani în doctrina noastră juridică şi au fost formulate mai mult proiecte în această privinţă, dar fără succes.

Multe lucruri s-au schimbat în relaţiile sociale civile, ceea ce trebuia reflectat în Noul Cod civil. Dar toate schimbările în materia succesiunilor sunt prezentate succint în carte.

Demersul pe care l-a făcut autorul cărţii este meritul lui, fiind semnificativ şi valoros, deoarece a acţionat relativ repede după apariţia Noului Cod civil, dar în acelaşi timp şi dificil, neavând la dispoziţie o abundenţă de lucrări în domeniul din literatura noastră de specialitate la care să aibăXII Drept civil. Moştenirea. Liberalităţile. Conform Noului Cod civil acces. Dar, această din urmă precizare contribuie totodată la ridicarea valorii lucrării.

Prin acest cuvânt înainte aducem mulţumirile noastre autorului cărţii, care, prin efortul său, contribuie la descifrarea tainelor dreptului civil, şi-i dorim mult succes în continuarea acestei activităţi deosebit de onorantă pentru el şi pentru toţi teoreticienii şi practicienii dreptului.

Prof. univ. dr. Ernest Lupan

EXTRAS:

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, intrată în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conferă dreptului de a moşteni o nouă configuraţie. In acest sens, numeroase lucrari de specialitate iau parte la transformari importante, astfel incat dreptul civil sa intre pe fagasul normal al Noului Cod civil.

Noile reglementări în această materie vor contribui substanţial la creşterea calităţii actului de justiţie. Alături de cei care înfăptuiesc justiţia, sunt interesaţi de cunoaşterea dispoziţiilor noului Cod civil în materia dreptului de a moşteni, de asemenea, partenerii justiţiei, teoreticienii dreptului, notarii publici, funcţionarii publici cu atribuţii în acest domeniu, studenţii specializărilor Drept şi Administraţie publică.

Totodata, prezintă utilitate practică şi cunoaşterea dispoziţiilor Codului civil de la 1864, întrucât acestea sunt aplicabile, în virtutea principiului tempus regit actum, moştenirilor deschise anterior datei de 1 octombrie 2011.

In lucrarea de faţă sunt analizate comparativ instituţiile dreptului succesoral, prin raportare la ambele acte normative menţionate şi sunt relevate de o manieră foarte clară noutăţile aduse de Legea nr. 287/2009, prin inserarea unor „inventare ale noutăţilor”.

EXTRAS:

Titlul I. Aspecte introductive privind moştenirea în general

Capitolul I. Noţiuni introductive

Secţiunea 1. Noţiunea, sediul materiei dreptului succesoral, felurile moştenirii

§1. Noţiunea de moştenire

1. Codul civil în vigoare a optat pentru o definiţie legală a noţiunii de moştenire. Astfel, conform art. 953 NCC, „Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă”. Deşi cuprinde o definiţie succintă, articolul citat surprinde trăsăturile esenţiale ale noţiunii de moştenire. Rezultă, aşadar, că ceea ce se transmite printr-o moştenire este un patrimoniu ca ansamblu de drepturi şi obligaţii, că moştenirea, ca modalitate de transmitere a patrimoniului, intervine numai în cazul unei persoane fizice şi numai în situaţia decesului acesteia (fiind reglementate reguli speciale de transmitere a patrimoniului unei persoane juridice pentru cazul încetării existen- ţei acesteia), precum şi faptul că transmiterea patrimoniului se realizează către una sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice în fiinţă ori chiar către stat.

Pentru desemnarea instituţiei pe care o analizăm, Codul civil a optat pentru folosirea cu precădere a termenului de moştenire şi doar excepţional pentru sintagma de succesiune sau derivate ale acesteia (de exemplu, „reprezentare succesorală”, „cotă succesorală”, „rezervă succesorală”, „masă succesorală”, „opţiune succesorală”, „succesibil” etc.). În limbajul curent şi chiar în cel juridic, noţiunea de moştenire şi cea de succesiune sunt folosite ca sinonime, ceea ce nu este greşit, numai că între cele două noţiuni nu există o sinonimie perfectă, relaţia dintre ele fiind una dintre întreg şi parte. Prin urmare, toate moştenirile sunt succesiuni, pe când nu toate succesiunile sunt moşteniri.

Rezultă că noţiunea de succesiune este susceptibilă de două înţelesuri. În sens larg (sens care include şi excede noţiunii de moştenire), prin succesiune se înţelege transmisiunea unui patrimoniu ca întreg, a unei fracţiuni dintr-un patrimoniu sau a unui bun ori bunuri determinate de la o persoană fizică sau juridică la o altă persoană fizică sau juridică, atât prin acte juridice între vii (de exemplu, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, cumpărătorul este un succesor în drepturi şi, în anumite privinţe, chiar în obligaţii al vânzătorului, dar nu şi un moştenitor al acestuia), cât şi prin acte juridice pentru cauză de moarte.

În sens restrâns (sens egal ca încărcătură terminologică no- ţiunii de moştenire), prin succesiune se înţelege transmisiunea unui patrimoniu ca întreg, a unei fracţiuni dintr-un patrimoniu sau a unui bun ori bunuri determinate de la o persoană fizică decedată către una sau mai multe persoane fizice sau juridice în fiinţă sau către stat. Acesta este şi sensul avut în vedere de art. 953 NCC.

Sintagma de moştenire desemnează atât transmisiunea patrimoniului, a unei fracţiuni a acestuia sau a unui bun ori bunuri determinate dintr-un patrimoniu, cât şi patrimoniul în sine care se transmite (obiectul acestei transmisiuni). Din punct de vedere al dreptului succesoral, patrimoniul care se transmite prin moştenire poartă denumirea de patrimoniu succesoral sau masă succesorală.

(...)

DETALII EXTRAS: