Drept civil. Drepturile reale principale. Editia a II-a | Autor: Valeriu Stoica

EXTRAS:

CAPITOLUL I

PATRIMONIUL SI DREPTURILE PATRIMONIALE

SECTIUNEA 1

NOTIUNEA DE PATRIMONIU

1.1.1. SCURT ISTORIC

NOTIUNEA DE PATRIMONIU NU A CUNOSCUT INTOTDEAUNA IMPORTANTA SI UTILITATEA PE CARE LE IMBRACA IN ZILELE NOASTRE. IN GANDIREA JURISTILOR ROMANI, TERMENUL DE PATRIMONIU A FOST FOLOSIT ALATURI DE EXPRESII CU INTELES IDENTIC SAU FOARTE APROPIAT.

ASTFEL, IN DREPTUL ROMAN S-A UTILIZAT LA INCEPUT CUVANTUL FAMILIE CARE AVEA O DUBLA SEMNIFICATIE: PE DE O PARTE, EXPRIMA INSTITUTIA JURIDICA CARE INCLUDEA, CA SI AZI, TOTALITATEA MEMBRILOR DESCINZAND DIN ACELASI AUTOR (PATER FAMILIAS), IAR PE DE ALTA PARTE, DESEMNA TOTALITATEA BUNURILOR PARTINAND MEMBRILOR DIN ACEST GRUP, BUNURI CARE SE TRANSMIT DIN TATA IN FIU.

ALATURI DE TERMENUL DE FAMILIE, AVAND INTELES SINONIM, IL GASIM PE CEL DE PECUNIA, CARE LA INCEPUT, CUPRINDEA ANIMALELE APARTINAND FAMILIEI, DAR CARE, ULTERIOR S-A LARGIT, INCLUZAND SI INSTRUMENTUL DE SCHIMB AL BUNURILOR SI MIJLOCUL COMUN DE MASURA AL VALORILOR, ADICA MONEDA.

EXTRAS:

Capitolul 1

Introducere în studiul drepturilor reale Recapitularea chestiunilor conexe din cadrul părţii generale. Raportul juridic. Distincţia bunuri mobile – bunuri imobile. Distincţia drepturi reale – drepturi de creanţă

I. Legislaţie relevantă. Comentarii de text

NCC

art. 535-546 (definiţie şi clasificări ale bunurilor; art. 536-540, 542 – distincţia bunuri mobile – bunuri imobile);

art. 547-550 (distincţia fructe-producte, dobândirea lor de către proprietar);

art. 1273 (principiul consensualismului în transmiterea şi constituirea drepturilor reale);

art. 1674 (regula consensualismului în materia vânzării);

art. 885 (principiul efectului constitutiv de drept al înscrierii în CF a drepturilor reale imobiliare);

art. 551 (enumerarea exemplificativă a drepturilor reale);

C. civ. 1864

art. 462-471 (Despre imobile);

art. 472-474 (Despre mobile).

• Legiuitorul nu preia în NCC categoria imobilelor prin destinaţie aşa cum se regăsea ea în C. civ. 1864 (bunuri prin natura lor mobile, care sunt considerate imobile, dacă proprietarul comun al acestora le-a afectat uzului şi exploatării imobilului prin natura sa).

În schimb, art. 538 NCC introduce o categorie nouă, a bunurilor care sunt considerate imobile (deşi sunt mobile prin natura lor) pentru că sunt afectate încorporării sau reîncorporării în bunul imobil prin natura sa.

• Bunurile mobile sunt în continuare o categorie reziduală – toate bunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt mobile – art. 539 NCC 2 Drept civil. Drepturi reale

II. Speţe şi probleme teoretice

1. A îi vinde lui B 10 arbori spre tăiere, din parcela sa de pă- dure. Părţile stipulează în contract că arborii se vor tăia după o lună de la de încheierea acestuia. La 2 săptămâni de la încheierea vânzării, C, creditor al lui A, porneşte executarea silită împotriva acestuia, prin vânzarea la licitaţie a parcelei amintite.

B se opune, pe calea contestaţiei la executare. El arată că a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare 10 arbori spre tăiere şi cere predarea lor. În replică, C invocă nulitatea contractului pentru lipsa formei autentice necesare înstrăinării imobilelor, precum şi neîndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.

La rândul său, A arată că arborii vizaţi spre tăiere au ars într-un incendiu cauzat de o furtună cu fulgere, prin urmare el este liberat de obligaţia de predare, având în vedere că o clauză a contractului prevede că riscul pieirii fortuite a bunurilor vândute se va transfera odată cu proprietatea, indiferent dacă bunul a fost predat sau nu.

Analizaţi, separat, apărările lui C, respectiv ale lui A. Care va fi soluţia instanţei?

(Notă. A se vedea şi art. 1274 NCC).

2. A este proprietar al unui teren agricol dat în folosinţă gratuită lui B. Pornindu-se executarea silită împotriva lui A, creditorul vrea să vândă la licitaţie atât terenul, cât şi utilajele de exploatare a acestuia, pe care B le ţinea într-o baracă pe care o aşezase la capă- tul parcelei.

Comentaţi situaţia juridică din speţă.

3. La încetarea contractului de uzufruct dintre A şi B, având ca obiect o clădire, proprietarul A vinde clădirea respectivă lui C.

După o lună de la vânzare, B se prezintă la C, pretinzându-i să îi permită să ridice din imobil un cuier, o canapea şi centrala termică, iar din grădina casei o bancă, pe care susţine că le-a adus acolo în cursul uzufructului. A confirmă susţinerile lui B.

C precizează că le-a cumpărat ca elemente ale imobilului şi refuză să dea curs cererii lui B.

Fiind acţionat în judecată de către B, C repetă aceleaşi argumente. Care va fi soluţia instanţei? Motivaţi.

4. A, proprietar al unui imobil alcătuit din mai multe apartamente, încheie cu B un contract prin care constituie un drept de  uzufruct asupra unui apartament şi cu C un contract de închiriere a unui alt apartament. Ambele contracte se încheie pe o perioadă de 6 luni, iar B şi C îşi execută obligaţiile pecuniare în avans pentru întreaga durată a contractelor.

La două luni de la încheierea contractelor, în urma unei ruperi de nori, are loc o alunecare de teren, care afectează structura de rezistenţă a imobilului, făcându-l nesigur pentru locuit.

B şi C îi pretind lui A restituirea sumelor aferente ultimelor 4 luni din perioada pentru care a fost constituit uzufructul, respectiv a fost încheiată locaţiunea. A arată că nu acceptă să îi despăgubească, deoarece imobilul a fost deteriorat fără vina sa.

Sunteţi judecător, soluţionaţi motivat pretenţiile celor doi.

5. La data de 10.10.2012, A este acţionat în judecată de către B, care solicită executarea silită a creanţei sale împotriva lui A. Reclamantul arată că, în urmă cu un an, i-a vândut lui A mai multe materiale, printre care: pavele pentru exterior, ornamente de grădină din ciment şi cărămidă. Deoarece, până în prezent, A nu a achitat preţul, B invocă art. 2339 alin. (1) lit. a) NCC, exprimându-şi intenţia de a revinde bunurile respective (care se găsesc la A), pentru a-şi recupera prejudiciul. Reclamantul precizează că acest lucru este perfect posibil, deoarece: ornamentele se află aşezate în gră- dina casei lui A; de asemenea, A a desfiinţat recent anexa pentru a cărei construire a folosit cărămida, aceasta fiind recuperată şi depozitată tot pe terenul pârâtului. Pavelele au fost, la rândul lor, scoase din sol, pentru amenajarea unui nou drum de acces.

Analizaţi situaţia juridică. Precizaţi şi motivaţi soluţia instanţei.

6. B, creditor ipotecar al lui C, doreşte să îşi realizeze creanţa prin vânzarea silită a terenului cu vie, proprietatea lui C, asupra căruia poartă ipoteca sa. În consecinţă, la 8.10.2012, notează în cartea funciară a imobilului începerea urmăririi sale silite.

A formulează contestaţie la executare, care invocă un drept asupra recoltei de struguri, coaptă deja de două săptămâni şi în curs de culegere. În cadrul litigiului survenit între A şi B, A îşi întemeiază pretenţiile pe faptul că a cumpărat de la C încă din februarie recolta de struguri (încă) nerealizată, pentru anul respectiv. În probaţiune, A prezintă exemplarul său din înscrisul redactat de C, care constată vânzarea. La rândul său, B precizează că, în luna iunie a anului în curs, i-a acordat lui C un împrumut garantat de acesta cu o ipotecă, înscrisă în cartea funciară, asupra imobilului-teren pe care se găseşte via. B arată că doreşte să îl execute silit pe C prin vânzarea terenului şi a recoltei, în condiţiile în care contractul dintre A şi B nu a fost notat în CF, deci nu îi este opozabil.

Analizaţi susţinerile părţilor. Precizaţi şi motivaţi soluţia instanţei.

Ar fi diferită soluţia dacă obiectul vânzării l-ar fi reprezentat copacii care urmau să fie tăiaţi de pe parcela respectivă?

(Notă. A se vedea şi art. 2383 NCC).

7. Domnul E a comandat pictorului W realizarea unui portret al doamnei E pentru un anumit preţ, din care artistul a primit o parte substanţială la încheierea contractului. După terminarea portretului comandat, W a expus într-o expoziţie organizată la Paris acest tablou, declarând în mai multe rânduri că lucrarea este finalizată şi că reprezintă o realizare excepţională a sa. În urma participării la expoziţie, W a comunicat domnului E că refuză predarea tabloului. W s-a oferit să îi restituie acestuia suma de bani încasată. Mai apoi, W a adus tabloului chiar unele modificări substanţiale, în sensul înlocuirii feţei doamnei E cu aceea a unei alte persoane. Instanţa, sesizată de domnul E cu o cerere în vederea obligării pictorului la predarea tabloului, a dat curs acestei solicitări. W doreşte să introducă apel contra hotărârii.

Analizaţi hotărârea primei instanţe. Pe ce argumente credeţi că se sprijină aceasta?

Sunteţi avocat şi W vă contactează pentru atacarea hotărârii. Cum îl sfătuiţi să îşi motiveze apelul?

III. Jurisprudenţă şi probleme din practica judiciară

1. Soţii X, proprietari ai unei exploataţii piscicole compuse din mai multe terenuri, construcţii şi bazine cu păstrăvi, au încheiat în aceeaşi zi, două contracte de vânzare-cumpărare, prin care au înstrăinat, pe de o parte, terenurile şi clădirile către SC M., iar pe de alta, bazinele (bunuri mobile) cu păstrăv aşezate pe aceste terenuri şi materialele necesare exploatării către SC T.L. În contractul cu SC T.L. se prevede că, pe lângă materialele de exploatare, se vând bazinele conţinând n kg de păstrăv, pe un preţ global.

Ulterior, vânzătorii sunt chemaţi în judecată de către SC T.L., care solicită restituirea unei părţi din preţul plătit, pe motiv că, la  recenzarea populaţiei de păstrăv din bazine, s-a descoperit că aceasta era cu 50% mai mică decât cantitatea de peşte prevăzută în contract.

Vânzătorii se apără, invocând prescripţia acţiunii, arătând că trecuse mai mult de 1 an de la încheierea contractului, termenul de prescripţie prevăzut de art. 1334 C. civ. 1864 (art. 1622 C. civ. fr.) referitor la acţiunile în complinirea sau diminuarea preţului vânzării reglementate de art. 1326-1334 C. civ. 1864 (art. 1616-1622 C. civ. fr.).

Reclamanta solicită respingerea excepţiei prescripţiei invocate de pârâţi, susţinând că textele menţionate se aplică numai în materie imobiliară; or nici bazinele, nici peştii nu sunt bunuri imobile.

Instanţa de fond admite excepţia pârâţilor, susţinând că termenul de prescripţie prevăzut de art. 1334 C. civ. 1864 (art. 1622 C. civ. fr.) se aplică şi imobilelor prin destinaţie.

Analizaţi, din perspectiva problematicii drepturilor reale, solu- ţia instanţei de fond.

Pentru soluţia dată în recurs, a se vedea Cass., s. 1 civ., decizia din 11 ianuarie 2005, www.legifrance.gouv.fr.

2. Lucrările de ameliorare a terenurilor cultivate, care nu pot fi separate material de terenul căruia i-au profitat, reprezintă imobile prin natura lor, prin urmare vânzarea lor separată de fond, de către proprietarul terenurilor, are caracter imobiliar.

A se vedea Cass., s. com., decizia din 24 martie 1981, www. legifrance.gouv.fr (pentru instalarea unor sisteme de irigaţii).

IV. Bibliografie specială

V. STOICA, Drepturile reale şi drepturile de creanţă, în C.J. nr. 12/2003, p. 76;

F. BAUER, Sistemul drepturilor reale în Germania, în R.R.D.P. nr. 3/2007, p. 21;

C. ALUNARU, Sistemul german al drepturilor reale – posibilă sursă de inspiraţie pentru perfecţionarea codului civil român, în S.U.B.B., nr. 2-4/2002, p. 31;

O. UNGUREANU, C. MUNTEANU, Consideraţii asupra noţiunii şi definirii bunurilor, în R.R.D.P. nr. 3/2008;

O. UNGUREANU, C. MUNTEANU, Eseu asupra clasificării bunurilor în dreptul civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010

DETALII EXTRAS:

Lucrarea Drept civil. Drepturile reale principale conform Noului Cod civil (2012) se adreseaza unei categorii diversificate de cititori; analizeaza principalele instituţii în materie si reprezinta un instrument util pentru o mai bună înţelegere a acestui domeniu al dreptului civil, in conformitatea noilor reglementari.

Manualul prezinta sistematizat, principalele reglementări din materia drepturilor reale, în conformitate cu prevederile Noului Cod civil, care se află într-un puternic raport de continuitate şi constanţă cu vechiul Cod.

Studiul acestor noi prevederi este cu atât mai necesar în prezent, când, după 147 de ani, s-a petrecut o schimbare de Cod civil pe scena juridică a ţării.

Lucrarea Noul Cod civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta, conceputa in doua volume, si-a propus, inca de la prima editie, sa contribuie la o cunoastere aprofundata si la o aplicare unitara a dispozitiilor noului Cod civil.

Lucrarea s-a realizat prin valorificarea unei ample jurisprudente (atat a jurisprudentei nationale, cat si a celei straine, precum si a Curtii Europene a Drepturilor Omului), avand rolul de a asigura o explicitare a normelor legale, plecand de la premisa ca noul Cod civil a integrat pe cale legislativa o serie de solutii jurisprudentiale.

Totodata, jurisprudenta selectata a avut in vedere si necesitatea solutionarii conflictelor de legi in timp, in conditiile in care pentru o serie de institutii juridice urmau si mai urmeaza a fi aplicabile, pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp, dispozitiile Codului civil din 1864.

Aflata la editia a doua, prezenta lucrare cuprinde o selectie riguroasa a celor mai relevante solutii jurisprudentiale menite a sublinia tendintele de interpretare a dispozitiilor noului Cod civil, fiind prezentate inclusiv hotarari judecatoresti recente date in aplicarea acestora.

Totodata, in editia a II-a sunt prezentate numeroase extrase din doctrina de specialitate prin care se propun anumite modalitati de interpretare si de aplicare a dispozitiilor noului Cod civil, astfel incat sa se realizeze dezideratul unei jurisprudente unitare si previzibile.

EXTRAS:

(...)

1. Precizări preliminare. Parte integrantă a ştiinţei dreptului, ştiinţa dreptului civil operează cu noţiuni din care ea însăşi este constituită. Analiza lor permite cunoaşterea şi dezvoltarea acestei importante ramuri a sistemului român de drept care este dreptul civil. Una dintre aceste noţiuni este şi aceea de patrimoniu.

În dreptul civil, noţiunea de patrimoniu are un sens tehnic şi precis, sens pe care ne propunem a-l determina în cele ce urmează. Dar, aşa cum se întâmplă adeseori, suntem în prezenţa unei noţiuni care, cu înţelesuri specifice, este întâlnită şi în alte ramuri ale dreptului. Bunăoară, în dreptul internaţional public se vorbeşte despre patrimoniul comun al umanităţii, ce are ca obiect marea liberă, precum şi resursele minerale, solide, lichide ori gazoase in situ, care se găsesc pe fundul mărilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polimetalici. Este evident că noţiunea de patrimoniu astfel folosită are în vedere totalitatea acestor resurse şi marea liberă, ele aparţinând întregii umanităţi.

În legislaţia noastră de drept civil s-au făcut şi se fac adeseori referiri la noţiunea de patrimoniu. Deşi vom reveni imediat asupra acestei probleme, trebuie să evidenţiem că, potrivit art. 31 alin. (1) NCC, situat în materia persoanelor, orice persoană fizică sau juridică este titulara unui patrimoniu, ce include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia.

De asemenea, noţiunea de patrimoniu este utilizată în diverse acte normative speciale, prin care se determină regimul juridic al unor anumite categorii de bunuri, adoptate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil. Astfel, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 182 din 20 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată, dispune că ansamblul bunurilor ce reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie, precum şi toate elementele rezultate din interacţiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani şi cei naturali, bunuri identificate ca atare, constituie patrimoniul cultural naţional, indiferent de regimul de proprietate asupra acestor bunuri.

(...)