Codul penal si 10 legi uzuale (Actualizat 15 ianuarie 2013)

Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.

Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:

- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial  nr. 505 din 15 iulie 2011;

- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil  (doar un EXTRAS);

- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar  (INTEGRAL);

- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil  (INTEGRAL);

- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele  prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);

- Index alfabetic

Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ul de pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.

Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL COMENTAT SI ADNOTAT (Art. 2.557-2.664). Cartea a VII-a: Dispoziţii de Drept Internaţional Privat

Autor / Coordonator: Avocat Eduard Dragomir

Colectie: Codul civil al României

Producător: Editura Nomina Lex, Info-Consulting Agency

ISBN: 978-606-8153-32-2

Numar de pagini: 623

Format: 148 X 215

Interior: cusut

Coperta: cartonată, tare, lucioasa

Data lansării: 3 Martie 2012

Disponibilitate: Pe stoc

Prezentare pe scurt: Lucrarea de faţă reprezintă prima publicaţie ce abordează dispozitiile Noului Cod civil al României în materia Dreptului Internaţional Privat. Totodată, pentru întâia oară sunt prezentate şi comentate toate articolele în materie; pentru prima dată, sub fiecare articol s-au introdus note ce cuprind trimiteri la legislaţia conexă cu articolul în cauză (atât din dreptul intern, cât şi din dreptul internaţional), trimiteri de natură a veni în sprijinul avocaţilor şi celorlalte categorii de profesionişti ai dreptului; pentru prima dată în acest domeniu sunt reproduse toate articolele corespondente din reglementarea anterioară, pentru ca oricine să poată analiza schimbările intervenite comparand de sine însuşi noul si vechiul cadru legal; sunt reproduse ad literram dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil; sunt reproduse în citat definiţii doctrinare, acolo unde s-a considerat util; sunt prezentate elemente de drept comparat atât din statele membre ale Uniunii Europene, cât şi din alte state; sunt prezentate în extras şi câteva elemente de jurisprudenţă, atât din dreptul intern, cât şi european; legislaţia Uniunii Europene incidentă în cazul anumitor articole este reprodusă integral. Şi, în final, lucrarea se încheie cu un glosar de termeni şi expresii juridice şi un tabel general de observaţii, corespondenţe şi corelaţii.

DREPT PENAL. Sinteze pentru pregatirea examenului de admitere si definitivare in profesia de avocat (Autori: Av. Eduard Dragomir, Av. Roxana Paliță) - EDITIA A III-A, Editura Nomina Lex, București, 2011. 

Adresându-se tuturor celor care au aşteptat apariţia Legii pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal (Legea nr. 187/2012 – M.Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în vigoare de la 1 februarie 2014), fie ei practicieni ori teoreticieni ai Dreptului sau simpli cetăţeni, cartea conţine, pe lângă Codul propriu-zis (Legea nr. 286/2009), actualizat, un Cuvânt-înainte şi o Prefaţă scrise de prof. univ. dr. Valerian Cioclei, membru al Comisiei de elaborare a Noului Cod, precum şi un extras din Legea pentru punerea în aplicare, incluzând dispoziţii tranzitorii, de punere în aplicare şi finale, dar şi un Tabel corespondenţă articole Noul Cod penal – Codul penal în vigoare şi alte acte normative.

Toate acestea sunt menite a-l ajuta pe cititor să se familiarizeze cu noile prevederi cuprinse în Noul Cod actualizat, oferind lămuriri şi indicaţii preţioase cu privire, mai ales, la elementele de noutate aduse de acesta în sistemul legislativ românesc.

EXTRAS:

(...)

Secţiunea a 2-a.

Referinţe istorice şi de drept comparat asupra conceptului de minoritate

§1. Referinţe istorice

13. Încă din Antichitatea romană se pot constata unele diferenţieri de tratament penal între minorul delincvent şi majorii din aceeaşi categorie. Astfel, Legea celor XII Table îi împarte pe minori în două categorii de vârstă, puberus şi impuberus, vârsta pubertăţii fiind de 14 ani pentru băieţi şi 12 ani pentru fete. Totodată, legea prevede o răspundere penală diminuată a impuberului, dar nu în sensul de a fi complet apărat de pedeapsă, ci în sensul de a suporta sancţiuni mai uşoare [2] . Legiuirea lui Iustinian prevedea că minorul până la 7 ani este considerat incapabil de a răspunde penal, între 7 şi 14 ani răspundea numai dacă a săvârşit fapta cu pricepere, 18 ani era considerată vârsta tinereţii depline (plaena pubertas), iar la 25 de ani era asimilat, sub toate aspectele, cu adultul.

(...)

Statutul politistului | Actualizare: 20.01.2013 | Editia a 4-a cuprinde, pe lângă Statutul propriu-zis, numeroase acte normative utile actualizate, cum ar fi:

- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,

- O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române,

- Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare,

- Legea poliţiei locale nr. 155/2010 etc.

In cuprinsul cărţii pot fi regăsite scurte extrase, note redacţionale şi note de subsol.

Atat actualul Cod de procedura penala, cat si noua codificare nu folosesc in cuprinsul lor notiunea de ancheta penala. Cu toate acestea principiul separatiei functiilor judiciare impune distinctia celor trei functii esentiale ce se exercita in cadrul procesului penal: functia de ancheta (de urmarire penala), functia de instructie si cea de judecata.

Ancheta constituie o functie esentiala in logica procesului penal in exercitarea careia procurorul si organele de cercetare ale politiei judiciare strang probe pentru a se constata daca exista sau nu temeiuri de trimitere in judecata a inculpatului.

Evolutia procedurii penale din ultimele decenii sub influenta documentelor internationale sau regionale si a jurisprudentei europene in materia protectiei drepturilor omului releva o preocupare asidua in directia armonizarii standardelor de practica in scopul evitarii arbitrariului, facilitarii cooperarii judiciare sau politienesti in materie penala si asigurarii caracterului echitabil al procesului penal. In acest context, aparitia lucrarii Ghid de ancheta penala este mai mult decat necesara.

Autorul - Mihail Udroiu, membru a numeroase comisii de elaborare a subiectelor la examenele de admitere în magistratură sau promovare în funcţii de execuţie a magistraţilor, a gândit un format mult mai util şi prietenos pentru cei care aleg să înveţe după această carte.

Aceasta editie vine cu multe elemente noi, unele de mare complexitate, dar fără a pierde din simplitatea şi conciziunea stilului:

1. comentarii suplimentare atât cu privire la instituţiile de drept penal, partea generală, cât şi cu privire la infracţiunile din partea specială;

2. soluţii jurisprudenţiale noi ale instanţei supreme şi ale altor instanţe naţionale, multe dintre acestea din urmă nepublicate, riguros selecţionate şi inserate; fiecare speţă este exemplul ce clarifică şi punctează comentariul exact acolo unde trebuie;

3. în premieră, jurisprudenţă în materia răspunderii penale a persoanei juridice;

4. actualizarea cărţii prin raportare la cea mai recentă legislaţie în vigoare, inclusiv modificările şi completările aduse Codului penal prin Legea nr. 27/2012 şi Legea nr. 63/2012, cuprinzând şi explicaţii ale noilor instituţii;

5. teste grilă noi.

Toate aceste elemente intrunesc complexitatea si unitatea, in această ediţie, astfel ca este considerata in acest moment, drept cea mai bună şi completa ediţie a Sintezelor de drept penal de la apariţia acestora în urmă cu mai bine de doi ani.

EXTRAS:

Capitolul X

Individualizarea pedepselor

Sectiunea 1. Notiune si forme de individualizare

- individualizarea pedepsei este un principiu al dreptului penal, potrivit caruia legea stabileste natura si limitele pedepsei aplicabile pentru o anumita infractiune, iar instanta de judecata pedeapsa concreta si modalitatea de executare a acesteia;

- individualizarea pedepsei cunoaste trei forme:

(i) individualizarea legala: stabilirea prin lege a cadrului general, a naturii si limitelor pedepsei aplicabile pentru o anumita infractiune, a criteriilor de individualizare, precum si a unor circumstante atenuante sau agravante legale;

(ii) individualizarea judiciara: stabilirea si, dupa caz, aplicarea pedepsei in limitele legale pentru savarsirea unei infractiuni;

(iii) individualizarea administrativa: se realizeaza in faza de executare de catre organele administrative de executare a pedepselor si presupune stabilirea regimului de executare, aplicarea dispozitiilor privitoare la liberarea conditionata, gratierea etc.

(...)

EXTRAS:

Titlul IV. Executarea pedepselor privative de libertate

Capitolul I. Organizarea executării pedepselor privative de libertate

Art. 11. Penitenciarele. (1) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

(2) Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(3) Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de Internet a Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(4) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi cerinţele speciale de protecţie a anumitor categorii de persoane condamnate.

(5) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate.

Notă. A se vedea şi:

√ H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 1062 din 16 noiembrie 2004);

√ Decizia nr. 507/2012 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor penitenciare (M. Of. nr. 399 din 14 iunie 2012). Art. 9-11427 • Legea nr. 275/2006

Art. 12. Penitenciarele speciale. (1) Pentru anumite categorii de per - soane condamnate la pedepse privative de libertate se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 11 alin. (2).

(2) Penitenciarele speciale sunt:

a) penitenciare pentru minori şi tineri;

b) penitenciare pentru femei;

c) penitenciare-spital.

Art. 13. Secţiile speciale de arestare preventivă. (1) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(2) În secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pot fi deţinute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, precum şi persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată.

Art. 14.[1] Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. (1) În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, schimbarea şi individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, care exercită atribuţiile de preşedinte al comisiei, şeful serviciului/biroului pentru aplicarea regimurilor, medicul penitenciarului, şeful serviciului/ biroului educaţie şi şeful serviciului/ biroului asistenţă psihosocială.

(2) Secretariatul comisiei prevăzute la alin. (1) se asigură de către şeful serviciului/biroului evidenţă din penitenciarul respectiv.

Art. 15. Administraţia Naţională a Penitenciarelor. (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţia publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităţii unităţilor care se organizează şi funcţionează în subordinea sa.

(2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite.

(5) Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii.

(6) Veniturile obţinute prin munca prestată de către persoanele condamnate vor fi folosite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie.

Notă. A se vedea şi:

√ H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 1062 din 16 [1] Art. 14 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 83/2010. Art. 12-15Legea nr. 275/2006 • 428 noiembrie 2004);

√ Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată (M. Of. nr. 628 din 22 septembrie 2009);

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 2003/C/2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 603 din 13 august 2008);

√ Decizia nr. 543/2012 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară în Administraţia Naţională a Penitenciarelor (M. Of. nr. 423 din 26 iunie 2012).

Art. 16. Siguranţa penitenciarelor. (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor, precum şi măsurile de pază, supraveghere, escortare, menţinerea şi restabilirea ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi a persoanelor arestate preventiv, deţinute în centrele de arestare preventivă sau în secţiile speciale din penitenciare.

(2) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.

(4) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, poate fi solicitat sprijinul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(5) În îndeplinirea atribuţiunilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, inclusiv armamentul, în condiţiile legii.

Notă. A se vedea şi:

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 1676/C/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 523 din 27 iulie 2010);

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 2748/C/2010 pentru aprobarea Manualului de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor critice şi a Manualului pentru gestionarea incidentelor (M. Of. nr. 813 din 6 decembrie 2010).

Art. 17. Protecţia martorilor care execută pedepse privative de libertate. Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este arestat preventiv.

(...)

EXTRAS din CODUL PENAL:

Titlul II. Infracţiunea

Capitolul I. Dispoziţii generale

Art. 17. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii.

(1) Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.

(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Art. 18. Pericolul social al faptei. Faptă care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

Art. 18 [1] . Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.

(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

(2) [1] La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împre - jurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91.

Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. XXXV/2006 (M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea sancţiunilor cu caracter administrativ faptelor concurente în cazul când sunt incidente dispoziţiile art. 18 1 din Codul penal şi a stabilit că:

„În cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente care, în accepţiunea textului de lege menţionat, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ, conform dispoziţiilor art. 91 din Codul penal”.