Dreptul muncii. Raspunderea disciplinara (2). Practica judiciara | Autori: Lucia Uta, Florentina Rotaru, Simona Cristescu

EXTRAS:

Capitolul I.

Încetarea de drept a contractului individual de muncă 1. Încetarea contractului individual de muncă pe durată de terminată. Expirarea termenului convenit. Obiectul pro baţiunii

C. muncii, art. 56 lit. j) [1] , art. 287 [2] „

Contractul individual de muncă pe durată determinată încetează de drept, la expirarea termenului convenit. „

Detaşarea nu este un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă, ci un caz de suspendare facultativă, la iniţiativa angajatorului, căruia nu i se poate cere să probeze faptul negativ al nesuspendării, ci rămâne în sarcina celui care-l invocă dovada faptului pozitiv, contrar celui negativ, afirmat de partea care se apără. „

Plasarea sarcinii probei la angajator are întocmai semnificaţia explicitată, respectiv obligaţia acestuia de a depune probele actelor şi faptelor pe care este ţinut de lege să le îndeplinească (cum ar fi, de exemplu, dovada că a efectuat cercetarea prealabilă în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare ori în apărare, după ce, în prealabil, salariatul va fi depus propriile dovezi în justificarea pretenţiilor, iar nu probe în contra oricăror susţineri, oricât de nedovedite, ale părţii adverse, transformând nevoile probaţiunii, în astfel de litigii, într-o probatio diabolica, în care angajatorul ar fi ţinut să probeze şi fapte negative, sub sancţiunea de a considera dovedite susţinerile contrare, chiar neprobate, ale celeilalte părţi).

(...)

Ultimele modificări aduse Codului muncii prin Legea nr. 40/2011, la care se adaugă cele realizate prin celelalte acte normative ce aparţin legislaţiei muncii, ilustrează preocuparea constantă a legiuitorului de a actualiza acest domeniu prin raportare la noile cerinţe impuse de nevoile şi interesele celor implicaţi în procesul muncii şi, în acelaşi timp, de concepţiile şi strategiile legiuitorului.

Deşi se doreşte asigurarea flexibilităţii raporturilor juridice de muncă, pe fondul unui cadru legislativ clar şi previzibil, în spiritul dreptului european, observăm nemulţumirea angajatorilor în absorbirea îndatoririlor ce le revin şi reticenţa salariaţilor faţă de exigenţele impuse în îndeplinirea activităţilor lor, aspecte datorate îndeosebi nivelului economico-financiar al statului român.

Această a doua ediţie a lucrării prezintă instituţiile juridice ale contractului individual de muncă, organizate prin raportare la structura Codului muncii, respectând exigenţele unui curs universitar.

EXTRAS:

Capitolul I. Introducere în studiul disciplinei dreptului muncii

§1. Munca şi dreptul muncii

1. Munca este o trăsătură esenţială a activităţii umane, omul fiind singura fiinţă care depune efort, în mod conştient, în vederea obţinerii unor foloase. În acelaşi timp, munca reprezintă o condiţie a traiului, deoarece fără a presta muncă nu se pot obţine bunurile necesare vieţii. De cele mai multe ori, munca depusă reprezintă şi o măsură a bunăstării indivizilor. Munca constituie pentru econo­ mişti factor de producţie, o activitate prin care oamenii utilizează aptitudinile lor, fizice şi intelectuale, în scopul obţinerii de bunuri şi beneficii.

2. Dezvoltarea societăţii umane a determinat normativizarea relaţiilor de muncă. Dacă la începutul organizării societăţii uma­ ne prestarea muncii se făcea în folos propriu, pe parcursul evo­ luţiei structurilor etatice munca s­a prestat şi în folosul altor in­ divizi. Ulterior, cei care beneficiau de pe urma muncii altora au abuzat de drepturile lor, munca devenind pentru o mare parte a membrilor societăţii muncă silnică. Dreptul modern a adus mutaţii în sfera dreptului în general, punând şi bazele apariţiei dreptului muncii, ca ştiinţă şi disciplină juridică. Odată cu afirmarea drepturilor fundamentale ale omului s­au conturat idei călăuzitoare şi pentru dreptul muncii, cum ar fi: dreptul la muncă, interzicerea muncii silnice, remuneraţia muncii prestate etc. (sfârşitul secolului al XIX­lea). Trecerea de la feudalism la capitalism şi industrializarea la scară largă a proceselor de producţie au determinat organizarea muncitorilor în sindicate care să le apere drepturile legate de relaţiile de muncă. Mişcările sindicale de la începutul secolului al XX­lea, de multe ori chiar agresive şi soldate cu victime, au grăbit conturarea dreptului muncii ca o disciplină juridică autonomă.

3. Cu privire la înţelesul noţiunii de dreptul muncii, în doctrină (...)

EXTRAS:

Prezenta lucrare a apărut pe fondul lipsei din spaţiul juridic românesc, în noul context legislativ, a unei analize amănunţite a răspunderii patrimoniale pentru actele administrative de autoritate nelegale.

Prin opiniile şi soluţiile novatoare propuse multor probleme de drept controversate, este de natură să trezească interesul teoreticienilor şi practicienilor dreptului.

Conţinutul lucrării se caracterizează prin propuneri de soluţii legislative şi jurisprudenţiale, rezultate din analiza şi reflecţia autorului, fiind evidenţiată jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu întotdeauna unitară şi consecventă, dar şi practica Consiliului de Stat din Franţa, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale extracontractuale a autorităţilor publice şi a funcţionarilor din cadrul acestora, dar şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

EXTRAS:

(...)

Art. 1. [Obiectul reglementării] (1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.

(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Notă: A se vedea şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002); Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic (M. Of. nr. 867 din 5 decembrie 2003); Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei (M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005); Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007).

(...)

Elaborarea si publicarea prezentei editii (a VIII-a) au fost determinate, in special, de epuizarea tirajului editiei anterioare.

Profitand de ocazie, tratatul a fost imbunatatit pe baza modificarilor legislative intervenite ulterior, a studiilor doctrinare recente si a solutiilor judiciare relevante.

Suntem animati de aceeasi dorinta de a oferi tuturor celor interesati – studenti, masteranzi, doctoranzi, cercetatori, teoreticieni si practicieni – acelasi instrument util de studiu si de lucru.

Prezenta lucrare este conceputa astfel incat sa fie unul dintre cele mai complexe instrumente de lucru in materia dreptului muncii.

Pentru prima data o lucrare din Romania prezinta in mod exhaustiv bibliografia in domeniul dreptului muncii incepand cu anul 1990.

Elaborarea si publicarea celei de-a V-a editii au fost determinate in principal, de modificarile aduse Codului muncii prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale.

Prin Legea nr. 187/2012 au fost abrogate art. 261-263 si modificate art. 264 si art. 265 din Codul muncii, iar prin Legea nr. 255/2013 a fost introdus un nou caz de suspendare a contractului individual de munca [art. 52 alin. (1) lit. c1) din Codul muncii] si modificat textul de la art. 61 lit. b) care priveste concedierea pentru motivul arestarii salariatului. Profitand de aceasta ocazie, au fost aduse imbunatatiri unor comentarii, avand in vedere deciziile Curtii Constitutionale, solutiile practicii judiciare, inclusiv cele pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursurile in interesul legii, precum si teoriile doctrinare.