Infractiuni contra libertatii persoanei. Jurisprudenta comentata si reglementarea din noul Cod penal | Autor: Victor Vaduva

"Dovezile sunt antidotul marturiilor mincinoase" spunea Francis Bacon, inca de la inceputul secolului al XVII-lea. Acest adevar ce razbate peste timp ar putea deveni deviza oricarui organ de cercetare penala, ca reprezentant al societatii care l-a investit si care i-a transferat autoritatea sa morala.

Este in afara oricaror discutii faptul ca nobila misiune de aparare a ordinii si linistii publice, vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, avutului public si privat solicita, din partea organelor de ancheta penala, o preocupare continua pentru perfectionarea pregatirii de specialitate. Spre deosebire de alte profesii, "meseria" de anchetator capata in zilele noastre valente superioare. Ca o conditie de sine qua non a inaltului profesionalism, cultul pentru adevar trebuie sa se manifeste in stricta concordanta cu litera si spiritul legii, intr-un climat care sa asigure si sa garanteze libertatile si drepturile cetatenesti.

"Persoanele raspunzatoare de aplicarea legii trebuie sa se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea, servind colectivitatea si protejand orice persoana impotriva actelor ilegale, conform inaltului grad de responsabilitate pe care il cere profesia lor".

Marea majoritate a faptelor de natura penala sunt constatate de catre organele de politie din compartimentele judiciar, combaterea crimei organizate, combaterea criminalitatii economico-financiare, paza si ordine publica, politie rutiera s.a. Acestea sunt chemate sa desfasoare activitatile de urmarire penala de prima urgenta: cercetarea la fata locului, constatarea infractiunii flagrante, ascultarea partii vatamate, dispunerea unor constatari tehnico-stiintifice si medico-legale, identificarea si ascultarea martorilor, efectuarea perchezitiei, identificarea, urmarirea si prinderea faptuitorilor etc. Acestora li se adauga si alte activitati specifice pentru probarea activitatii infractionale si dovedirea vinovatiei. Prin urmare, activitatile specifice anchetei penale nu sunt atributul exclusiv al compartimentelor de cercetare penala, deoarece la aflarea adevarului si justa solutionare a cauzelor aflate in instrumentare concura, deopotriva, si celelalte formatiuni, in raport cu specificul si atributiile ce le sunt conferite prin lege.

Noţiunea de „infracţiuni rutiere” este o creaţie a doctrinei şi a jurisprudenţei, cuprinzând fapte care au semnificaţie penală, generate de participanţii la traficul rutier.

În plan normativ astfel de infracţiuni sunt reglementate şi sancţionate în principal de dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, dar sunt aplicabile şi alte acte normative, inclusiv Codul penal şi Codul de procedură penală.

Jurisprudenţa în materie relevă cel puţin două aspecte importante: ponderea ridicată, pe rolul instanţelor, a infracţiunilor comise de participanţii la traficul rutier, dar şi caracterul neunitar al interpretărilor conferite unor texte de lege şi implicit al soluţiilor pronunţate.

Prezenta culegere cuprinde soluţii recente şi relevante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel şi ale altor categorii de instanţe pronunţate în acest domeniu şi care, în opinia noastră, pot contribui la clarificarea unor aspecte de practică neunitară. Partea teoretică a lucrării sintetizează cele mai importante aspecte desprinse din jurisprudenţă.

Autorul - Mihail Udroiu, membru a numeroase comisii de elaborare a subiectelor la examenele de admitere în magistratură sau promovare în funcţii de execuţie a magistraţilor, a gândit un format mult mai util şi prietenos pentru cei care aleg să înveţe după această carte.

Aceasta editie vine cu multe elemente noi, unele de mare complexitate, dar fără a pierde din simplitatea şi conciziunea stilului:

1. comentarii suplimentare atât cu privire la instituţiile de drept penal, partea generală, cât şi cu privire la infracţiunile din partea specială;

2. soluţii jurisprudenţiale noi ale instanţei supreme şi ale altor instanţe naţionale, multe dintre acestea din urmă nepublicate, riguros selecţionate şi inserate; fiecare speţă este exemplul ce clarifică şi punctează comentariul exact acolo unde trebuie;

3. în premieră, jurisprudenţă în materia răspunderii penale a persoanei juridice;

4. actualizarea cărţii prin raportare la cea mai recentă legislaţie în vigoare, inclusiv modificările şi completările aduse Codului penal prin Legea nr. 27/2012 şi Legea nr. 63/2012, cuprinzând şi explicaţii ale noilor instituţii;

5. teste grilă noi.

Toate aceste elemente intrunesc complexitatea si unitatea, in această ediţie, astfel ca este considerata in acest moment, drept cea mai bună şi completa ediţie a Sintezelor de drept penal de la apariţia acestora în urmă cu mai bine de doi ani.

EXTRAS:

Capitolul X

Individualizarea pedepselor

Sectiunea 1. Notiune si forme de individualizare

- individualizarea pedepsei este un principiu al dreptului penal, potrivit caruia legea stabileste natura si limitele pedepsei aplicabile pentru o anumita infractiune, iar instanta de judecata pedeapsa concreta si modalitatea de executare a acesteia;

- individualizarea pedepsei cunoaste trei forme:

(i) individualizarea legala: stabilirea prin lege a cadrului general, a naturii si limitelor pedepsei aplicabile pentru o anumita infractiune, a criteriilor de individualizare, precum si a unor circumstante atenuante sau agravante legale;

(ii) individualizarea judiciara: stabilirea si, dupa caz, aplicarea pedepsei in limitele legale pentru savarsirea unei infractiuni;

(iii) individualizarea administrativa: se realizeaza in faza de executare de catre organele administrative de executare a pedepselor si presupune stabilirea regimului de executare, aplicarea dispozitiilor privitoare la liberarea conditionata, gratierea etc.

(...)

EXTRAS:

(...)

Nevoia unei construcţii teoretice de acest gen, care să stimuleze, clarifice şi orienteze demersul de reglementare şi activitatea jurisprudenţială devine astfel absolut necesară. Prefigurarea în contururi ferme a obiectivelor proprii, conceptelor şi principiilor specifice şi a celorlalte elemente definitorii rămâne însă o întreprindere dificilă şi presupune o anumită durată.

Valorificând experienţa de pionierat în domeniul dreptului mediului în România şi deschiderile spre zona dreptului penal ne-am concentrat preocupările şi spre acest nou sector de reglementare şi cercetare ştiinţifică ale căror prim rod îl reprezintă această Introducere în dreptul penal al mediului. Ea se doreşte urmată, într-un al doilea volum, de o analiză detaliată a regimului infracţiunilor speciale în materie de mediu şi mai ales de evoluţii pe măsură în planul reglementărilor legale şi al practicii judiciare.

Prof. univ. dr. Mircea Duţu

Directorul Institutului de Cercetări Juridice

„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

Viata, integritatea corporala si sanatatea persoanei reprezinta valori fundamentale ale acesteia care se afla in centrul protectiei penale. Noul Cod penal demonstreaza importanta acestor valori, reglementand infractiunile contra persoanei in Titlul I, spre deosebire de Codul penal anterior in care erau prevazute dupa infractiunile contra sigurantei statului.

Aceasta lucrare prezinta o analiza completa a infractiunilor contra vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanei incercand sa surprinda modificarile aduse in aceasta materie si prezentand delicatele probleme doctrinare si de jurisprudenta care raman de actualitate.

Odata cu intrarea in vigoare a noului Cod penal, in materia infractiunilor contra vietii, integritatii sau sanatatii persoanei au aparut numeroase modificari, elemente de noutate, noi incriminari care au necesitat o analiza amanuntita.

Dreptul la viata, integritate corporala si sanatate al omului a fost din toate timpurile, este si va fi intotdeauna nu numai preocuparea, ci si obligatia fundamentala a oricarei societati organizate. In sistemul de drept roman acest drept absolut, inalienabil, opozabil erga omnes, a primit consacrarea si garantarea constitutionala.