Dreptul familiei in Noul Cod civil (Editia a II-a emendata si actualizata) | Autori: Dan LUPASCU, Cristina Mihaela CRACIUNESCU

Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL COMENTAT SI ADNOTAT (Art. 2.557-2.664). Cartea a VII-a: Dispoziţii de Drept Internaţional Privat

Autor / Coordonator: Avocat Eduard Dragomir

Colectie: Codul civil al României

Producător: Editura Nomina Lex, Info-Consulting Agency

ISBN: 978-606-8153-32-2

Numar de pagini: 623

Format: 148 X 215

Interior: cusut

Coperta: cartonată, tare, lucioasa

Data lansării: 3 Martie 2012

Disponibilitate: Pe stoc

Prezentare pe scurt: Lucrarea de faţă reprezintă prima publicaţie ce abordează dispozitiile Noului Cod civil al României în materia Dreptului Internaţional Privat. Totodată, pentru întâia oară sunt prezentate şi comentate toate articolele în materie; pentru prima dată, sub fiecare articol s-au introdus note ce cuprind trimiteri la legislaţia conexă cu articolul în cauză (atât din dreptul intern, cât şi din dreptul internaţional), trimiteri de natură a veni în sprijinul avocaţilor şi celorlalte categorii de profesionişti ai dreptului; pentru prima dată în acest domeniu sunt reproduse toate articolele corespondente din reglementarea anterioară, pentru ca oricine să poată analiza schimbările intervenite comparand de sine însuşi noul si vechiul cadru legal; sunt reproduse ad literram dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil; sunt reproduse în citat definiţii doctrinare, acolo unde s-a considerat util; sunt prezentate elemente de drept comparat atât din statele membre ale Uniunii Europene, cât şi din alte state; sunt prezentate în extras şi câteva elemente de jurisprudenţă, atât din dreptul intern, cât şi european; legislaţia Uniunii Europene incidentă în cazul anumitor articole este reprodusă integral. Şi, în final, lucrarea se încheie cu un glosar de termeni şi expresii juridice şi un tabel general de observaţii, corespondenţe şi corelaţii.

Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL. Comentariu pe articole

Autori / Coordonatori: Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei

Colectie: Comentarii Beck

Producător: Editura C. H. Beck

ISBN: 978-606-18-0001-8

Numar de pagini: 2760

Data lansării: 2012

Disponibilitate: PE STOC

Lucrarea, integrată în Colecţia Comentarii, are drept punct de plecare textul noului Cod civil şi oferă cititorului informaţia necesară pentru a-l putea înţelege, interpreta şi aplica, atât prin prisma explicaţiilor teoretice, cât şi a trimiterilor la soluţiile din practica judiciară. Sunt avute în vedere şi consideraţii de ordin istoric, privind reglementări anterioare, precum şi de drept comparat, dar numai pentru a explica anumite soluţii adoptate de noul Cod civil sau pentru a arăta în ce măsură acestea sunt mai bune sau nu decât precedentele dispoziţii.

Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.

Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:

- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial  nr. 505 din 15 iulie 2011;

- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil  (doar un EXTRAS);

- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar  (INTEGRAL);

- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil  (INTEGRAL);

- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele  prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);

- Index alfabetic

Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ul de pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.

Finalitatea normelor dreptului familiei nu este aceea de a institui o justiţie comutativă, ci de a organiza instituţii de pază ale „stării de bine”, personale şi patrimoniale, a fiecăruia din membrii familiei, prin echilibrul între independenţa fiecăruia şi solidaritatea intrafamilială. 

EXTRAS:

Capitolul I. Familia

1. Încă de la apariţia vieţii pe pământ, oamenii au ales să trăiască în grupuri, indiferent care era legătura dintre membrii acestora: teritoriul ocupat, zeitatea căreia i se închinau, descendenţa din acelaşi strămoş pe linie maternă sau paternă şi, mai târziu, filiaţia, rudenia şi căsătoria. 

Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza I, 18) şi a făcut pe bărbat şi pe femeie, astfel că majoritatea civilizaţiilor au adoptat căsătoria monogamă heterosexuală ca bază a familiei şi, în final, a societăţii, pentru că aproape toată viaţa umană se desfăşoară în cadrul unei familii, pornind de la familia în care ne naştem şi ajungând la familia în care aducem pe lume propriii copii.

2. Din punct de vedere sociologic, familia se clasifică astfel:

– familia nucleu – constă în doi adulţi de sex opus care întreţin o relaţie sexuală aprobată de societate, împreună cu copiii lor, fireşti sau adoptaţi. Acest tip de familie, la rândul său, poate fi de orientare, respectiv familia în care ne naştem şi în care ocupăm statutul de copil, şi familia de procreare, familia pe care o creăm prin căsă- torie şi obţinem statutul de adult;

– familia extinsă sau consangvină – reuneşte două sau mai multe familii nucleare unite prin legătura părinte-copil şi include legăturile între fraţi şi surori;

– familia poligamă sau poliandră – forma de căsătorie în care un bărbat/o femeie are dreptul să se căsătorească cu mai multe femei/bărbaţi în acelaşi timp. Poliandria este o formă de căsătorie puţin răspândită, cercetările antropologice rezumându-se la citarea doar a două societăţi poliandre (Nayar şi Toda din India) şi a unor grupuri din Nepal [1] .

În schimb, poligamia este mult mai răspândită, ea fiind o practică a populaţiilor musulmane [2] care s-a extins şi în unele ţări occidentale.

(...)

DETALII  EXTRAS:

I. Obiectivele învăţării

- definirea noţiunii de familie;

- enumerarea caracterelor şi funcţiilor familiei;

- definirea dreptului familiei, enumerarea elementelor obiectului dreptului familiei;

- enumerarea şi dezvoltarea principiilor generale ale dreptului familiei;

- explicitarea legăturii dreptului familiei cu alte ramuri de drept;

- analiza diferitelor izvoare ale dreptului familiei;

- rezolvarea aspectelor practice propuse la finalul capitolului.

II. Aspecte teoretice

§1. Noţiunea, caracterele şi funcţiile familiei

Familia poate fi definită ca un grup de persoane între care există drepturi şi obligaţii care izvorăsc din căsătorie, rudenie firească sau civilă, precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie.

a) Noţiunea sociologică şi noţiunea juridică a familiei

Conceptul de familie este definit în special de sociologi, însă se poate formula şi o definiţie juridică, având în vedere faptul că, după cum vom vedea în cele ce urmează, cele două sensuri, cel sociologic şi cel juridic, nu coincid.

Înţelesul termenului de familie însumează acele relaţii ce se nasc între indivizi ca urmare a căsătoriei şi rudeniei.

Declaraţia universală a drepturilor omului, defineşte la art. 16 familia ca „element natural şi fundamental al societăţii”, recunoscând, totodată, dreptul acesteia la ocrotire din partea societăţii şi a statului, precum şi dreptul la căsătorie al oricărei fiinţe umane „de vârstă nubilă, fără nicio restricţie în privinţa rasei, cetăţeniei sau religiei”, pe baza liberului consimţământ, cu respectarea principiului egalităţii între bărbat şi femeie la încheierea căsătoriei, în decursul acesteia şi la desfacerea ei.

Privită din punct de vedere sociologic, familia a fost definită după cum s-au accentuat diferitele aspecte legate de structura acesteia ori funcţiile şi caracteristicile ce o marchează. Majoritatea sociologilor privesc familia ca un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legaţi prin anumite relaţii natural biologice, psihologice, morale şi juridice şi care răspund unul pentru altul în faţa societăţii.

Privită din punct de vedere juridic, familia este alcătuită din acel grup de persoane între care s-au născut şi există drepturi şi obligaţii ca urmare a încheierii unei căsătorii, a existenţei unor raporturi de rudenie (firească sau civilă) şi chiar ca urmare a altor raporturi juridice ori sociale asimilate de lege relaţiilor de familie.

La o privire generală, putem susţine că cele două puncte de vedere sunt identice, dar la un studiu ştiinţific, observăm evidente diferenţieri. Exemplificăm situaţia a doi fraţi care îşi întemeiază familii diferite prin căsătorie. Dacă juridic rămân în continuare legaţi prin raporturi juridice de familie, din punct de vedere sociologic, ei fac parte din familii total diferite. Exemplele pot continua în materia divorţului, a unor relaţii nepatrimoniale, a concubinajului etc.

Existenţa raporturilor juridice nu înseamnă, deci, întotdeauna, şi existenţa raporturilor sociologice.

Raporturile juridice de familie sunt reglementate de dreptul familiei (noul Cod civil şi alte legi speciale), însă aceste raporturi juridice specifice dreptului familiei se completează şi cu reglementări aparţinând domeniului altor ramuri ale dreptului public ori privat.

(...)

Capitolul I. Consideraţii generale privind reglementarea familiei

Secţiunea 1. Caracterizarea relaţiilor de familie

1. Definirea exactă a noţiunii de familie comportă dificultăţi determinate, pe de o parte, de faptul că acest fenomen social – familia – constituie obiect de cercetare pentru multe ştiinţe, ca sociologia, dreptul, psihologia, ştiinţele istorice etc., fiecare surprinzând aspecte caracteristice din propriul punct de vedere, iar, pe de altă parte, fiindcă însuşi legiuitorul nu este consecvent, dând accepţiuni diferite acestei noţiuni.

Relaţiile de familie pot fi caracterizate cu prioritate prin caracterul complex, în cadrul lor apărând aspecte morale, psihologice şi economice între persoanele care formează comunitatea de viaţă şi interese.

Familia poate fi privită şi ca o realitate biologică sub aspectul uniunii dintre bărbat şi femeie şi cel al procreaţiei. Astfel, familia ia naştere prin căsătorie, fiind iniţial formată din cei doi soţi, însă familia tipică este aceea alcătuită din părinţi şi copii.

Familia este principala formă de organizare a vieţii în comun a oamenilor legaţi prin căsătorie sau rudenie.

Familia dă naştere următoarelor raporturi:

a) de căsătorie, care constituie baza familiei;

b) cele dintre soţi, care constituie efectele căsătoriei;

c) cele dintre părinţi şi copiii care sunt rezultatul raporturilor dintre soţi;

d) cele dintre alte persoane care fac parte din familie.

EXTRAS:

EXTRAS:

Obiectul de reglementare al dreptului civil al familiei îl formează raporturile privind căsătoria (încheierea, desfacerea, desfiinţarea şi efectele căsătoriei); rudenia şi adopţia, precum şi raporturile asimilate, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie. În această din urmă categorie intră anumite raporturi juridice în materia obligaţiei de întreţinere dintre foştii soţi (art. 389 C. civ.), dintre un soţ şi copilul firesc al celuilalt soţ (art. 517 C. civ.), dintre moştenitorii unei persoane care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia legală şi minorul respectiv (art. 518 C. civ.).

Raporturile de familie au în conţinutul lor atât drepturi şi obligaţii nepatrimoniale (considerate ca fiind precumpănitoare), cât şi drepturi şi obligaţii patrimoniale şi au un caracter intuitu personae.

Dreptul civil al familiei nu cuprinde şi raporturile succesorale dintre membrii familiei, ci doar raporturile juridice care îşi au temeiul nemijlocit în acte şi fapte juridice specifice relaţiilor de familie. Raporturile succesorale sunt distincte, chiar dacă moştenirea legală presupune existenţa unor raporturi de rudenie, pentru că, în acest caz, temeiul moştenirii îl constituie faptul decesului unei persoane.

(...)

STOC EPUIZAT

EXTRAS:

Capitolul I. Căsătoria

1. Căsătorie minor. Autorizare. Condiţii

Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Instanţa admite cererea de autorizare, având în vedere certificatul de naştere al petentei, declaraţia dată de părinţii acesteia, certificatul medico‑legal prin care se concluzionează că minora prezintă o dezvolta - re psiho‑somatică corespunzătoare căsătoriei.

Jud. Năsăud, sent. civ. nr. 837 din 9 aprilie 2012,

nepublicată

Prezenta culegere reprezintă o apariţie inedită în peisajul publicaţiilor de legislaţie: bucurându-se de girul unuia dintre cei mai reputaţi specialişti pe dreptul familiei din ţară, reprezintă prima selecţie de acte normative grupate pe instituţii de drept.

Fiecare tema in parte intră în sfera de interes a acestui segment de drept civil – căsătoria, filiaţia, obligaţia de întreţinere – fiind structurată pe instituţii aşezate în propriul context normativ intern, european şi internaţional, din dorinţa de a oferi tuturor celor cu preocupări în domeniul dreptului familiei, studenţi sau jurişti deopotrivă, un set complet de reglementări destinate fiecărei instituţii în parte.

STOC EPUIZAT!

Aceasta lucrare se adreseaza cu precadere studentilor, intrucat a fost elaborata cu scopul de a deveni un instrument util in cadrul procesului de intelegere si fixare a prevederilor legale care stau la baza institutiilor din dreptul familiei.

Astfel, materia este prezentata intr-o maniera clara si cu un limbaj accesibil; cuprinde toate noutatile legislative in domeniu, iar pentru a facilita intelegerea problemelor teoretice, s-a recurs la exemple din practica judiciara.

De asemenea, cursul este de un real folos tuturor persoanelor interesate de problematica dreptului familiei, dar si teoreticienilor si practicienilor.