Persoanele in conceptia Noului Cod civil (2012)

Lucrarea Drept civil. Persoanele | In reglementarea Noului Cod civil este realizata conform noilor reglementari in materie, sintetizand principalele obiective pe care le ridica studiul celor doua mari categorii de subiecte ale dreptului civil: persoana fizica si persoana juridica.

Adoptarea noului Cod civil îi obligă pe autorii de cursuri universitare să-şi revizuiască lucrările, pentru a le pune de acord cu inovaţiile pe care acesta le introduce în peisajul juridic românesc.

Astfel, aceasta lucrare prezintă importanţă nu doar faptul că materia „persoanelor” a fost reintegrată în Cod, ci şi schimbarea de concepţie pe care noua reglementare o marchează; persoana fizică nu mai este privită doar ca o abstracţiune juridică – titularul de drepturi şi obligaţii civile, ci şi ca o realitate complexă – biologică, psihică, socială – obiect al protecţiei juridice, aspect care reiese cu prisosinţă din reglementarea drepturilor personalităţii. Noul Cod civil nu are însă un caracter de noutate absolută, nici măcar în materia persoanelor, ci valorifică multe din prevederile reglementărilor cărora le ia locul, dar şi din ideile care au fost enunţate în cursul dezbaterilor doctrinare.

Aceasta lucrare reprezinta cea de-a 3-a editie, regândită din perspectiva noii reglementări, fără a omite să semnaleze elementele de continuitate. Scopul său nu este acela de aface un elogiu noului Cod civil, aşa încât, acolo unde a crezut că este cazul, autorul nu s-a sfiit să afirme şi să argumenteze că ar fi putut fi găsite şi soluţii mai potrivite decât cele pe care prevederile acestui act normativ le oferă.

Lucrarea se adresează studenţilor de la facultăţile de drept, motiv pentru care autorul a încercat o sintetizare a principalelor probleme pe care le ridică studiul celor două mari categorii de subiecte ale dreptului civil: persoana fizică şi persoana juridică. La baza prezentei lucrari nu sta doar analiza dreptului pozitiv, ci sunt valorificate şi cele mai noi rezultate ale confruntărilor doctrinare de dată recentă în ceea ce priveşte modul de abordare a omului ca subiect şi obiect al dreptului.

Din aceste motive, dar şi datorta bibliografiei multiple citate, atat română cat şi străină, împreună cu o prezentare a legislaţiei conexe şi a jurispridenţei care-şi păstrează relevanţa şi sub imperiul noului Cod civil, fac din această lucrare un reper interesant pentru toţi cei preocupaţi de studiul subiectelor dreptului civil sau de rezolvarea unor aspecte practice, iar nu numai pentru studenţi.

Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL COMENTAT SI ADNOTAT (Art. 2.557-2.664). Cartea a VII-a: Dispoziţii de Drept Internaţional Privat

Autor / Coordonator: Avocat Eduard Dragomir

Colectie: Codul civil al României

Producător: Editura Nomina Lex, Info-Consulting Agency

ISBN: 978-606-8153-32-2

Numar de pagini: 623

Format: 148 X 215

Interior: cusut

Coperta: cartonată, tare, lucioasa

Data lansării: 3 Martie 2012

Disponibilitate: Pe stoc

Prezentare pe scurt: Lucrarea de faţă reprezintă prima publicaţie ce abordează dispozitiile Noului Cod civil al României în materia Dreptului Internaţional Privat. Totodată, pentru întâia oară sunt prezentate şi comentate toate articolele în materie; pentru prima dată, sub fiecare articol s-au introdus note ce cuprind trimiteri la legislaţia conexă cu articolul în cauză (atât din dreptul intern, cât şi din dreptul internaţional), trimiteri de natură a veni în sprijinul avocaţilor şi celorlalte categorii de profesionişti ai dreptului; pentru prima dată în acest domeniu sunt reproduse toate articolele corespondente din reglementarea anterioară, pentru ca oricine să poată analiza schimbările intervenite comparand de sine însuşi noul si vechiul cadru legal; sunt reproduse ad literram dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil; sunt reproduse în citat definiţii doctrinare, acolo unde s-a considerat util; sunt prezentate elemente de drept comparat atât din statele membre ale Uniunii Europene, cât şi din alte state; sunt prezentate în extras şi câteva elemente de jurisprudenţă, atât din dreptul intern, cât şi european; legislaţia Uniunii Europene incidentă în cazul anumitor articole este reprodusă integral. Şi, în final, lucrarea se încheie cu un glosar de termeni şi expresii juridice şi un tabel general de observaţii, corespondenţe şi corelaţii.

Prin formatul de prezentare îngrijit, coperta frumos cartonată şi interiorul cusut, lucrarea de față, care a văzut lumina tiparului în noiembrie 2011, se adresează în primul rând acelui segment al utilizatorilor care zilnic, prin prisma profesiei, au nevoie de noul cod civil ca şi instrument de birou.

Ediţia de faţă a acestei cărţi cuprinde, după cum rezultă chiar din grafica copertei:

- Noul Cod civil ad litteram, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial  nr. 505 din 15 iulie 2011;

- Un extras din Legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului Cod civil  (doar un EXTRAS);

- Ordonanţa nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligaţii bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar  (INTEGRAL);

- Ordonanţa de urgenţă nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil  (INTEGRAL);

- Ordinul nr. 11/2011 privind aprobarea Regulamentului Băncii Naţionale a României și al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 15/10/2011 referitor la plasamentele  prevăzute de art. 831 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (INTEGRAL);

- Index alfabetic

Şi dacă unii dintre dvs. vă întrebaţi deja dacă grafica copertei a fost aleasă la întâmplare sau chiar vrea să transmită vreun mesaj, ei bine da, puzzle-ul de pe copertă are menirea de a spune, poate într-un alt mod decât prin cuvinte, că această carte este doar prima dintr-o întreagă colecţie ce va urma sub titlul "NOUL COD CIVIL COMENTAT ŞI ADNOTAT". Datorită volumului imens de muncă şi pentru că Editura Nomina Lex îşi doreşte să fie o lucrare de referinţă, cu adevărat utilă atât practicienilor dreptului, cât şi teoreticienilor, atât studenţilor la drept, cât şi altor categorii de profesionişti, editarea lucrării va avea loc de-a lungul mai multor volume, fără a se şti însă nici numărul exact al volumelor şi nici ordinea lor de apariţie. Primul dintre volume este deja prezentat pe coperta spate a acestei ediţii ad litteram şi va apărea cel mai probabil în cursul lunii decembrie 2011.

Capitolul I. Consideraţii introductive

Secţiunea 1. Prezentarea unor termeni esenţiali

Răspunderea civilă delictuală reprezintă o instituţie esenţială a oricărui sistem juridic, ce evoluează în concordanţă cu concepţiile sociale de natură politică, morală şi economică, dar şi cu progresul tehnic.

Spaţiul politico-juridic european a devenit, în ultimul secol, dar în special în ultimele decenii, unul din ce în ce mai complex, implicând diverse ordini juridice ce se întrepătrund şi se condiţionează reciproc. Acest aspect a început să aibă influenţe şi în domeniul acestei instituţii, cu largă aplicabilitate în sistemele de drept.

Conceptul de drept european al răspunderii civile sau chiar de drept european al răspunderii civile delictuale este menţionat frecvent în doctrină sau chiar în expunerea de motive a unor acte normative, deci nu poate fi ignorat, în ciuda faptului că această menţionare nu reprezintă decât un anunţ, un „avertisment” al existenţei sale viitoare, pentru moment putându-se identifica doar anumite evoluţii în domenii punctuale sau unele tendinţe de unificare a diverselor legislaţii, a interpretărilor doctrinare şi/sau jurisprudenţiale.

Categoria „drept european”, atunci când vorbim de răspunderea civilă delictuală, merită însă o clarificare.

Astfel, spre deosebire de „dreptul european al concurenţei”, care se referă de obicei la reglementarea comunitară din domeniu, a cărei sferă o regăsim prin interpretarea textelor de lege incidente, dreptul european în materia răspunderii civile delictuale nu este un concept uşor de conturat, reprezentând, din punctul nostru de vedere, deopotrivă dreptul răspunderii civile al statelor de pe continentul european, în aspectele sale comune sau specifice care pot ajuta la înţelegerea instituţiei, cât şi dreptul răspunderii civile delictuale dezvoltat de Convenţia europeană a drepturilor omului şi jurisprudenţa aferentă acesteia, precum şi dreptul răspunderii civile delictuale rezultat din dreptul primar şi derivat al Uniunii Europene.

(...)

EXTRAS:

Normele de ordine publică, depăşind sfera intereselor private, protejează interesele publice ale societăţii. Noţiunea de ordine publică înglobează toate principiile şi regulile de ordine socială şi morală pe care legiuitorul le-a considerat esenţiale pentru societate. În aplicarea normelor, distincţia între cele de ordine publică şi cele de ordine privată se face de către judecător (adică de către cel care aplică legea, şi cu ocazia aplicării ei, în fiecare caz în parte), în cazul în care legiuitorul nu a arătat expres în conţinutul normei că este de ordine publică.

Toate normele de ordine publică sunt imperative (însă, nu toate normele imperative sunt de ordine publică; de exemplu, potrivit art. 1683 alin. (1) C. civ.: „Dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terţ, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător”. Această normă este imperativă, dar nu şi de ordine publică, deoarece operează în favoarea cumpărătorului, fiind deci de ordine privată; de exemplu, norma cuprinsă în art. 1011 alin. (1) C. civ. („Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute”) este o normă imperativă de ordine publică; interesul public ocrotit constă în asigurarea principiului irevocabilităţii donaţiilor, pentru că dacă donaţiile s-ar putea face prin orice act sub semnătură privată, înscrisul ar putea fi uşor distrus de către donator şi astfel nu s-ar putea asigura securitatea circuitului civil; implicit, este protejat şi un interes privat, particular, şi anume este protejată voinţa donatorului, care dispune irevocabil de un drept al său în favoarea unei alte persoane. Normele de ordine privată ocrotesc interese particulare.

Normele dispozitive sunt întotdeauna de ordine privată (însă, nu toate normele de ordine privată sunt dispozitive).

(...)