Titlul lucrării: NOUL COD CIVIL COMENTAT SI ADNOTAT (Art. 2.557-2.664). Cartea a VII-a: Dispoziţii de Drept Internaţional Privat

Autor / Coordonator: Avocat Eduard Dragomir

Colectie: Codul civil al României

Producător: Editura Nomina Lex, Info-Consulting Agency

ISBN: 978-606-8153-32-2

Numar de pagini: 623

Format: 148 X 215

Interior: cusut

Coperta: cartonată, tare, lucioasa

Data lansării: 3 Martie 2012

Disponibilitate: Pe stoc

Prezentare pe scurt: Lucrarea de faţă reprezintă prima publicaţie ce abordează dispozitiile Noului Cod civil al României în materia Dreptului Internaţional Privat. Totodată, pentru întâia oară sunt prezentate şi comentate toate articolele în materie; pentru prima dată, sub fiecare articol s-au introdus note ce cuprind trimiteri la legislaţia conexă cu articolul în cauză (atât din dreptul intern, cât şi din dreptul internaţional), trimiteri de natură a veni în sprijinul avocaţilor şi celorlalte categorii de profesionişti ai dreptului; pentru prima dată în acest domeniu sunt reproduse toate articolele corespondente din reglementarea anterioară, pentru ca oricine să poată analiza schimbările intervenite comparand de sine însuşi noul si vechiul cadru legal; sunt reproduse ad literram dispoziţiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil; sunt reproduse în citat definiţii doctrinare, acolo unde s-a considerat util; sunt prezentate elemente de drept comparat atât din statele membre ale Uniunii Europene, cât şi din alte state; sunt prezentate în extras şi câteva elemente de jurisprudenţă, atât din dreptul intern, cât şi european; legislaţia Uniunii Europene incidentă în cazul anumitor articole este reprodusă integral. Şi, în final, lucrarea se încheie cu un glosar de termeni şi expresii juridice şi un tabel general de observaţii, corespondenţe şi corelaţii.

STOC EPUIZAT!

Lucrarea Curs de contracte civile conform Noului Cod civil | Autor: Titus Prescure prezinta si examineaza contractele civile reglementate de catre noul Cod civil intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, utilizate atat in raporturile dintre neprofesionisti, cat si in raporturile dintre profesionisti ori dintre acestia si neprofesionisti. Totodata, lucrarea reprezinta un material didactic de baza in demersul studierii acestei discipline de catre studentii facultatilor de drept.

In cadrul cursului sunt analizate: vanzarea, schimbul, furnizarea, locatiunea (cu formele sale speciale – inchirierea locuintelor si arendarea), antrepriza, societatea, donatia, renta viagera, intretinerea, jocul, imprumutul, depozitul, asigurarea, mandatul si tranzactia: sunt evidentiate si comentate elementele de modernitate si de noutate introduse de legiuitorul roman in reglementarea unor contracte clasice si, de asemenea, este semnalata solutionarea normativa a unor vechi controverse doctrinare si jurisprudentiale.

EXTRAS:

IN CURS DE APARITIE!

(Pentru mai multe detalii, va rugam sa ne contactati!)

Realitatea economica si juridica a dovedit de multa vreme ca procesul incheierii contractului de vanzare-cumparare nu este intotdeauna unul instantaneu ori quasi-instantaneu, fiind precedat deseori de discutii preparatorii, materializate inclusiv prin incheierea unor acte premergatoare eventualei vanzari finale, definitive. Asadar, antecontractul este o modalitate juridica des uzitata in practica, prin care, desi partile nu incheie contractul proiectat, totusi se leaga juridic.

Lucrarea de fata Antecontractul de vanzare-cumparare 2012 | Autor: Ioana Ionescu isi propune a analiza, in cuprinsul a trei titluri distincte:

- pactul de preferinta sau contractul in virtutea caruia se naste dreptul conventional de preemptiune,

- promisiunea unilaterala de vanzare, accentuand si delimitand in cuprinsul acesteia figura pactului de optiune in vederea vanzarii,

- si promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare.

EXTRAS:

CATEGORII DE CONTRACTE

§ 1. Clasificări expres prevăzute în Noul cod civil

a). După raportul dintre obligaţii, contractele sunt: sinalagmatice şi unilaterale.

Contractele sinalagmatice sunt acelea în care „obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente”, aşa încât fiecare parte are atât calitatea de creditor, cât şi cea de debitor (art. 1171 C. civ.). De exemplu, în contractul de vânzarecumpărare, părţile au, în acelaşi timp, calităţile de creditor şi debitor.

Contractele sinalagmatice constituie regula în materia contractelor.

Pe lângă reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, contractele sinalagmatice presupun şi un echilibru între prestaţiile părţilor (impus de accepţiunea generală a contractului, în sine).

Contractele unilaterale sunt cele în care obligaţiile părţilor nu sunt reciproce sau interdependente chiar dacă executarea lor „presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi” (art. 1171 C. civ.).

Noul cod civil instituie astfel un nou criteriu de departajare între contractul sinalagmatic şi cel unilateral: raportul dintre obligaţiile părţilor, manifestat prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor.

Precizăm că separarea de mai sus s-a făcut exclusiv pe criteriul „obligaţiilor” asumate în contract (deşi „voinţele” sunt esenţiale în actul privat).

b). După interesul (scopul) material urmărit de părţi, contractele sunt: cu titlu oneros şi cu titlu gratuit.

Contractele oneroase sunt cele în care „fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate”. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, în care vânzătorul urmăreşte să obţină o sumă de bani, iar cumpărătorul să devină proprietarul lucrului.

Contractele gratuite sunt cele „prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj” (art. 1172 alin. 2 C. civ.). De exemplu, contractul de donaţie, împrumutul fără dobândă, depozitul gratuit etc.

Contractele cu titlu oneros se împart în contracte comutative şi contracte aleatorii.

Contractul comutativ este acela în care, „la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă”. De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, locaţiunea etc.

Contractul aleatoriu este cel care, „prin natura lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert” (art. 1173 alin. 2 C. civ.). De exemplu, în contractul de asigurare, de rentă viageră etc.

Contractele cu titlu gratuit se împart în: dezinteresate şi liberalităţi.

Contractele dezinteresate sunt cele în care se urmăreşte a se face un serviciu, fără contraprestaţie (de exemplu, comodatul, împrumutul fără dobândă etc.).

Liberalităţile sunt acte juridice prin care „o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane”. Sunt liberalităţi: donaţiile şi legatele cuprinse în testament (art. 984 C. civ.).

c). După forma cerută ad validitatem, contractele sunt: consensuale şi solemne.

Contractele consensuale sunt cele care se încheie „prin simplu acord de voinţă” al părţilor, solo consensu (adică ad validitatem, nu se cere şi o anumită formă - art. 1174 alin. 2 C. civ.).

Contractele solemne sunt cele a căror validitate este „supusă îndeplinirii unor formalităţi prevăzute de lege” (adică la cele patru condiţii de fond se adaugă şi condiţia formei, prevăzută ad validitatem).

Noul cod civil include în clasificarea contractelor „după modul de formare” şi contractul real. Astfel, „Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului”.

Rezultă că, potrivit legii, „remiterea bunului” în contractul real este o condiţie de validitate (alta decât cele prevăzute de art. 1179 C. civ.).

Precizăm că nu împărtăşim opinia de mai sus şi apreciem că predarea (remiterea, tradiţiunea) are natura juridică a unei obligaţii (speciale), care trebuie executată la momentul încheierii contractului.

Putem spune astfel că sintagma „contract real” are semnificaţia unui „contract materializat prin predarea efectivă a lucrului”.

Sunt contracte reale: comodatul, depozitul, darul manual etc., a căror încheiere nu poate fi concepută decât însoţită şi de predarea (efectivă) a lucrului.

d). După modul în care sunt exprimate voinţele contractante, sunt: contracte negociate, contracte de adeziune, contracte-cadru şi contracte obligatorii.

Contractele negociate sunt cele în care părţile, de comun acord, stabilesc con- ţinutul şi clauzele acestora. De exemplu, contractul de închiriere a locuinţei.

Contractele-cadru sunt cele în care „părţile convin să negocieze, să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta”. „Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul şi volumul prestaţiilor, precum şi, dacă este cazul, preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare” (art. 1176 alin. 2 C. civ.).

Contractele obligatorii sunt cele a căror încheiere este impusă de lege (de exemplu, contractul de asigurare a autovehiculelor, R.C.A.).

Potrivit art. 1177 C. civ., „Contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare, dispoziţiilor prezentului cod”. Rezultă că dispoziţiile contractuale ale Codului civil constituie dreptul comun pentru contractele de consumaţie.

(...)

STOC EPUIZAT!

Concepţia care a stat la baza elaborării acestei lucrări are în vedere o metodă de analiză comparativă a instituţiilor şi noţiunilor, tranzitorie de la reglementarea vechiului Cod civil la cea a noului Cod civil, analiză care evidenţiază diferenţele de reglementare sau doar de nuanţă între instituţii.

În acelaşi timp, confruntarea noului Cod civil cu sursele sale intelectuale de sorginte europeană, nord-americană şi nu numai este un fapt ce are menirea de a ne arăta cât datorează noua reglementare postmodernismului juridic contemporan în materia excepţiilor de la principiul relativităţii efectelor contractului.

Identificarea elementelor cu caracter de noutate legislativă este realizată atât prin raportare la ideile şi soluţiile dezvoltate în timp de doctrină şi jurisprudenţă, cât şi prin prezentarea părerilor autorului şi comentarii cu intenţia de a explica eventualele implicaţii şi probleme pe care noile reglementări le-ar putea ridica practicii judiciare.

Pe parcursul întregii lucrări sunt împletite aspectele teoretice cu cele practice, astfel încât lucrarea înfăptuită să ofere o imagine cât mai clară asupra excepţiilor de la res inter alios acta, o succesiune logică şi un aspect de continuitate, pornind de la lămurirea noţiunilor de contract, efecte, relativitate, excepţii şi terminând cu prezentarea şi analiza a două excepţii reale şi două aparente de la principiul relativităţii efectelor contractului.

Lucrarea are un caracter extrem de aplicat, fiind propus în principiu, aproape fiecărui tip de contract civil prezentat, un model de contract aplicativ şi extrem de actual şi pertinent în viaţa practică a juriştilor contemporani, dar şi un pachet de teste de autoevaluare a cunoştinţelor dobândite prin studiul lucrării, teste ce exprimă o modalitate variată de evaluare şi care cuprind atât subiecte tradiţionale de sinteză asupra diferitelor contracte juridice îngemănate cu rol de surprindere a diferenţelor specifice fiecărui tip de contract, teste grilă sau chiar provocări adresate cititorului de redactare la solicitarea uneia dintre părţi a unui anumit tip de contract.

Prezenta lucrare este dedicata contractului de societate, unul dintre cele mai utilizate contracte in lumea de astazi, astfel cum este reglementat de noul Cod civil si Legea societatilor nr. 31/1990. Sunt analizate, pe rand, conditiile generale de valabilitate si elementele specifice ale contractului, efectele si modificarea acestuia, consecintele juridice ale nerespectarii cerintelor legale privind constituirea societatilor.

In continuare, dupa detalierea tipurilor de entitati contractuale cu scop lucrativ (societatea simpla, societatile reglementate de Legea nr. 31/1990, asocierea in participatie, societatile profesionale cu personalitate juridica, societatile cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile agricole si societatea europeana), sunt prezentate succint o serie de institutii juridice si forme organizatorice invecinate contractului de societate (patrimoniul de afectatiune, indiviziunea, fiducia, asociatiile, fundatiile, grupurile de interes economic).

Stilul este unul accesibil, clar si concis, ceea ce permite utilizarea cartii atat de catre practicieni si alti specialisti ai dreptului, cat si de studentii facultatilor de drept, precum si de cei care doresc sa se familiarizeze cu materia contractului de societate sau sa aprofundeze acest domeniu.

STOC EPUIZAT!

"Curs de drept civil. Contracte - editia a 2-a revizuita si adaugita" este o lucrare aflata la cea de-a doua editie, ce prezinta sistematizat particularitatile contractelor civile, asa-zise „speciale”.

Intrarea in vigoare a Noului cod civil a avut, printre alte merite, si pe acela de a repune in discutia specialistilor principalele institutii de drept privat, in vederea unor eventuale reasezari si reconsiderari. Asadar, la mai bine de doi ani de la intrarea in vigoare a noii reglementari civile, a doua editie a cartii este bazata pe doctrina ce a inceput sa se formeze in materie si este in masura sa marcheze cele mai reprezentative directii de gandire la momentul actual, precum si orientarile practicii.

Pentru o mai buna coordonare cu dreptul comun in materie, volumul incepe cu o succinta prezentare a regulilor generale si continua cu o analiza a fiecarui contract, incheind cu o serie de teste grila menite sa fixeze cunostintele dobandite.

Cartea se adreseaza, in primul rand, studentilor facultatilor de drept, dar poate fi de folos oricarei persoane interesate de problematica acestui domeniu.