Editura C.H. Beck

Extras:

Codul de procedura civila al Romaniei

decretat la 9 septembrie 1865

si promulgat la 11 septembrie 1865

La elaborarea acestui cod s-a plecat de la editia oficiala a Codului de procedura civila editata de Ministerul Justitiei in octombrie 2000, introducandu-se modificarile si completarile aduse prin: O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila (M.Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005 (M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005); O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila (M.Of. nr. 460 din 28 iunie 2003), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 195/2004 (M.Of. nr. 470 din 26 mai 2004); O.U.G. nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila; D.C.C. nr. 176/2005; Legea nr. 459/2006 pentru modificarea Codului de procedura civila; D.C.C. nr. 969/2007; D.C.C. nr. 66/2008 ...

(...)

Tratat de procedura penala. Partea generala. Volumul II | Autor: Mateut Gheorghita este o lucrare ampla ce vine in completarea primului volum aparut pe piata acum 5 ani, in anul 2007, răstimp în care, chiar dacă legislaţia internă nu a acumulat modificări semnificative în plan organic, publicul a acumulat totuşi multiple aşteptări de la scena justiţiei penale, iar jurisdicţiile române au încercat să furnizeze un act creator de compoziţie, generând jurisprudenţă într-un spirit cât mai apropiat de valorile europene.

Deşi în acest interval au apărut Codurile penal (Legea nr. 286/2009) şi de procedură penală (Legea nr. 135/2010), amânarea intrării lor în vigoare a reprezentat o provocare inclusiv pentru teoreticienii care au stat în cumpănă între a-şi optimiza lucrările deja scrise ori a aştepta activarea normei penale şi procesuale pentru a putea elabora noi lucrări de specialitate. În acest context al incertitudinii, lucrarea domnului profesor dr. Gheorghiţă Mateuţ reprezintă un reper de stabilitate şi continuitate, capitolelor acestui volum secund al Tratatului (cu referire la probe şi mijloace de probă, măsurile procesuale, actele de procedură comune) fiindu-le asigurată atât valoarea indubitabilă în contextul juridic actual, dar şi potenţialul de a-şi păstra valabilitatea în contextul legislativ ce se prefigurează pentru viitor, întrucât întregul volum urmăreşte busola unor elemente imuabile, dintre care amintim: Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care, din 1950 până în zilele noastre, reprezintă conturul fluid în interiorul căruia se exersează şi se maturizează gândirea juridică internă; jurisprudenţa la zi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care va continua să ghideze şi să aibă autoritate de lucru interpretat inclusiv pentru viitoarea jurisprudenţă internă; arhitectura procesului penal român a cărui natură mixtă (de inspiraţie inchizitorială şi acuzatorială) va rămâne neatinsă de viitorul context legislativ, chiar dacă, în spirit evolutiv, i se vor adăuga, echilibra ori reactiva anumite elemente ori accente.

De asemenea, acest interval de 5 ani interpus între primul şi al doilea volum al Tratatului de procedură penală reprezintă pentru autor un exerciţiu asiduu de respectare a ancorei şi de definire a clarităţii într-o practică nu întotdeauna clară ori unitară a jurisdicţiilor interne, de promovare şi valorificare în practică a principiilor europene de justiţie penală, precum şi de reflectare ulterioară în teorii rezolutive originale a speţelor dificile şi complexe cu care s-a întâlnit în activitatea sa de practician de peste două decenii. Concomitent, cei 5 ani de germinaţie a volumului II al Tratatului au însemnat transformarea autorului dintr-o personalitate marcantă a lumii universitare şi ştiinţifice într-un personaj public, mediatizat prin prisma proceselor complexe şi de notorietate în care a fost implicat ca avocat.

Astfel, modalitatea unică şi inconfundabilă prin care domnul profesor dr. Gheorghiţă Mateuţ parcurge drumul de la normă la speţă, în cuprinsul celui de-al doilea volum al Tratatului, relevă importanţa agregării dintre teorie şi practică, reprezentând pentru cititori un exerciţiu de rafinament al gândirii juridice, de rigurozitate epistemologică, de plăcere a cunoaşterii, dar mai ales de curaj al descoperirilor subtile.

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Lucrarea de fată face parte dintr-un set de lucrări cu caracter aplicativ destinat studentilor si, în egală măsură, tuturor celor care doresc să pătrundă în tainele economiei, aceasta fiind studiată în două module, „Microeconomie” si „Macroeconomie”, cu caracter interdisciplinar, având o continuitate firească, în vederea cristalizării problematicii economice.

Pentru o mai bună întelegere a fenomenelor úi proceselor economice lucrarea abordează, cu titlu de exemplu, anumite pasaje reprezentative din lucrările marilor economiúti úi încearcă fixarea cunoútintelor prin rezolvarea unor teste grilă úi a unor aplicaĠii cu diferite grade de dificultate.

În speranta unui real folos, noi vă recomandăm aplecarea asupra studiului economiei.

Autorii:

Balaceanu Cristina, Margineanu Dragos, Bentoiu Claudia

Lucrarea Fondurile europene. Litigii generate de accesarea si utilizarea defectuoasa a acestora in Romania îşi propune să familiarizeze cititorii cu problematica specifică elaborării şi implementării proiectelor cofinanţate din fonduri europene, prezentând exemple de „aşa nu”. Nerespectarea sau aplicarea incorectă a legislaţiei relevante în domeniu duc automat la imposibilitatea obţinerii finanţării sau chiar la restituirea sprijinului financiar primit. Indiferent de tipul finanţării europenea (fondurile de preaderare sau cele alocate ţării noastre în calitate de stat membru pentru perioada de programare 2007-2013) litigiile generate de accesarea şi utilizarea defectuoasă a acestora prezintă acelaşi specific prin raportare la etapele unui proiect şi consecinţele atrase.

Speţele selectate în cadrul acestei lucrări prezintă „greşeli” semnificative şi frecvente săvârşite în procesul de elaborare şi implementare a proiectelor cofinanţate din fonduri europene. Este regretabil că au fost comise greşeli în procesul obţinerii şi utilizării fondurilor europene, deopotrivă de solicitanţi şi/sau de beneficiari, cât şi de autorităţile cu competenţe în materie, dar, dacă tot au avut loc, măcar să învăţăm din ele.

Antreprenoriat si management pentru afaceri mici si mijlocii | Autor: Grigore Ana Maria reprezinta o o editie constituita pe o introducere clara, structurata si accesibila in antreprenoriat, realizand o inspirata imbinare a aspectelor teoretice cu elementele principale ale abordarii practice.

In cadrul lucrarii sunt prezentate numeroase studii de caz, rezultand astfel o imagine completa a ceea ce implica infiintarea si conducerea unei mici afaceri de succes.

EXTRAS:

(...)

Contractul, în viziune holistică, este construit din voinţele şi interesele părţilor şi se susţine pe cei trei piloni – libertatea contractuală, forţa obligatorie şi relativitatea efectelor. Dar contractul nu poate funcţiona corect şi just fără ca aceste elemente de construcţie să fie modelate de principiul solidarismului contractual, după care un contract este o conciliere a intereselor părţilor şi un parteneriat în care fiecare dintre părţi este datoare să îl pună pe celălalt în postura de a-şi realiza interesele. Considerând că libertatea de a contracta nu a fost niciodată acceptată de legiuitor ca fiind absolută şi observând că cei presaţi de nevoi sunt obligaţi să vrea ceea ce puternicii economiei sunt liberi să le impună, afirm cu fermitate că autonomia de voinţă nu este decât o ficţiune juridică, tot mai departe de realitatea contemporană. În lumea modernă, globalizată, există contracte în care voinţa uneia dintre părţi lipseşte ori este alterată sau limitată la opţiunea de a semna sau nu contractul. Un astfel de contract este ghidat, aproape în totalitate, de interesul de a semna contractul. Dar aceasta nu înseamnă că trăim o epocă a apusului contractului, ca instrument al opţiunii umane. Dimpotrivă, contractul se justifică şi mai abitir în prezent dacă este privit din perspectiva utilităţii sale individuale sau sociale. Un contract nu este făcut pentru sine, ci pentru a obiectiva interese: contractul este util pentru că părţile urmăresc un emolument al legăturii lor juridice. Iar în raporturile juridice în care sunt parte profesioniştii, interesul domină voinţa.

(...)

Finalitatea normelor dreptului familiei nu este aceea de a institui o justiţie comutativă, ci de a organiza instituţii de pază ale „stării de bine”, personale şi patrimoniale, a fiecăruia din membrii familiei, prin echilibrul între independenţa fiecăruia şi solidaritatea intrafamilială. 

Lucrarea Drept civil. Obligatiile. Contractul | Autor: Adam Ioan reprezinta un demers dedicat instituţiei Obligaţiilor în noul context juridic impus prin Cartea a V-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, o veritabilă monografie care, prin conţinutul analizei raportate la principiile fundamentale ale dreptului obligaţional, a surprins în mod exhaustiv principalul izvor al obligaţiilor – contractul – instrumentul juridic voliţional de drept substanţial prin intermediul căruia omul participă în mod activ la viaţa socială şi economică, dobândind drepturi şi asumându-şi obligaţii.

EXTRAS:

Lucrarea este dedicată onorabilului domn Ioan Câmpineanu şi este tipărită cu caractere latine şi slavone amestecate în acelaşi cuvânt. Principalele capitole ale primului titlu al lucrării sunt: „Caracterele generale ale legii şi diversele ei speţe”; „Întocmirea sau formarea legii”; „Sancţiunea legii”; „Promulgarea legii”; „Execuţia legii”; „Efectele legii despre persoane şi lucruri pentru legi interpretative”; „Timpul în care se întinde puterea legii”; „Interpretaţiunea legii”; „Aplicarea legii”; „Pentru abrogarea sau desfiinţarea legii”; „Deosebirea ce este între lege şi alte dispoziţiuni ce nu ar avea formă de lege”.

Cel de-al doilea titlu este „Despre dreptate şi drept”. Capitolul doi consacrat dreptului distinge şase criterii de clasificare a drepturilor subiective, între care: dreptul de proprietate, dreptul stabilit prin legea datoriilor, dreptul asupra lucrurilor, drepturi private, drepturi integrate etc. Drepturile spre persoane se referă la drepturi spre corpul persoanei, dreptul spre sufletul persoanei, dreptul de a porunci persoanelor individuale şi dreptul de a porunci persoanelor colective.

În finalul Capitolului 2 se prezintă Dreptul civil sau privat, în care se disting urmă- toarele ramuri: 1. Dreptul civil propriu; 2. Dreptul comercial; 3. Dreptul procedurii; 4. Dreptul criminal; 5. Dreptul penal

Noul Cod de procedura civila si Legea pentru punerea in aplicare | Editie prefatata de Viorel Mihai Ciobanu conţine textul Noului Cod de procedură civilă – Legea nr. 134/2010 în vigoare de la 1 septembrie 2012, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 (publicată în M.Of. nr. 365 din 30 mai 2012), un extras din Legea nr. 76/2012, ce include dispoziţiile tranzitorii, de punere în aplicare şi finale, dar şi lista actelor normative modificate prin Legea nr. 76/2012.

Totodata, au fost adăugate 2 tabele comparative: Noul Cod de procedură civilă – Codul de procedură din 1865 şi alte acte normative, respectiv Codul de procedură civilă din 1865 – Noul Cod de procedură civilă, şi, de asemenea, un index.