Editura Universul Juridic

Desfăşurarea raporturilor juridice civile generează, în mod inerent, o serie de conflicte rezultate din neîndeplinirea sau nerespectarea drepturilor şi obligaţiilor subiectelor de drept implicate în derularea acestora sau atingerile aduse terţilor neparticipanţi. În asemenea cazuri, dreptul ar rămâne iluzoriu dacă n-ar exista posibilitatea ocrotirii şi apărării lui.

Procesul civil parcurge, de regulă, însă nu în mod obligatoriu, două faze: judecata (cognitio) şi executarea silită (executio). Prima fază este declanşată prin cererea de chemare în judecată, care învesteşte instanţă şi sfârşeşte prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate asupra litigiului.

La rândul său, faza judecăţii cunoaşte mai multe etape, fiecare dintre ele fiind reglementate de lege şi având obiective proprii3, dar ca finalitate urmărind să ajungă la pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, de natură a satisface interesele părţilor din procesul civil, care au apelat la justiţie.

Prima etapă este cea scrisă, prealabilă, în cadrul căreia părţile se încunoştinteaza reciprov prin intermediul cererii de chemare in judecata, respectiv al intampinarii sau dupa caz, a cererii reconventionale, asupra pretentiilor si apararilor, precum si in legatura cu probele ce urmeaza a fi administrate, in vederea dovedirii lor.

Etapa urmatoare este cea a cercetarii procesului in sedinta de judecata, etapa complexa care presupune desfasurarea mai multor activitati procesuale, in cadrul carora partile au posibilitatea sa isi sustina apararile si pretentiile in mod real si in contradictoriu, sa administreze probe, sa le analizeze si sa le dezbata.

Dupa inchiderea dezbaterilor, urmeaza etapa deliberarii si pronuntarii hotararii cu care se incheie judecata in fond. (...)

EXTRAS:

Lupta împotriva criminalităţii reprezintă un domeniu atât de vast şi de complex încât, pe măsură ce îl studiezi, realizezi cât de greu este să cuprinzi, într-o singură lucrare, esenţialul eforturilor de combatere, investigare şi sancţionare a faptelor penale circumscrise infracţionalităţii din domeniul afacerilor.

Complexitatea luptei împotriva criminalităţii economico-financiare este determinată de chiar complexitatea fenomenului infracţional.

În prezent, infractorii nu mai apelează numai la mijloacele violente de acţiune, de genul violenţei, intimidării şi terorismului, ci şi la cele mai pacifiste metode, precum corupţia, spălarea banilor etc.

Paradoxal, criminalitatea în domeniul afacerilor are la bază deopotrivă evoluţia tehnologică fulminantă, în expansiune continuă, şi trăsături umane vechi de când lumea: lăcomia, dorinţa de putere, de faimă, ataşamentul de valori materiale (bani, bunuri) de lux, orgoliul etc.

Infractorul din acest domeniu este, de regulă, o persoană bine cotată profesional, beneficiind de o poziţie socială de invidiat, integrat în societate, de cele mai multe ori dotat cu o inteligenţă aparte, cunoscător al noilor tehnologii şi al psihologiei umane.

Pentru a fi eficient, investigatorul trebuie să reuşească să se situeze peste abilităţile de care dispune persoana cercetată, să îi cunoască şi să îi speculeze slăbiciunile, să se afle într-o continuă evoluţie profesională, actualizare a cunoştinţelor, să participe la formări profesionale, să cunoască metodele de operare, să coopereze cu personal competent din alte domenii, din alte state pentru a împărtăşi experienţe profesionale, pentru a partaja informaţii şi eforturi.

Un rol deosebit de important în depistarea, sancţionarea, prevenirea şi combaterea criminalităţii din domeniul afacerilor este atribuit de instituţiile europene competente entităţilor de investigare.

Cu siguranţă că lupta împotriva criminalităţii, în general, şi a criminalităţii din domeniul afacerilor, în special, este departe de a fi finalizată, motiv pentru care demersul nostru în realizarea acestei lucrări trebuie analizat în consecinţă.

Subiectul de studiu este inepuizabil, iar metodele de combatere şi investigare se află în continuă mişcare, inovare, perfecţionare.

Raspunderea disciplinara reprezinta o institutie juridica importanta a dreptului muncii. Atat Legea-cadru nr. 53/2003 (Codul muncii), cat si alte acte normative speciale (de exemplu, Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici) acorda atentia cuvenita (prin norme juridice distincte) acestei forme de raspundere.

Calitatea de angajat (de salariat sau functionar public etc.), presupune o serie de obligatii, printre care se numara si cea de a respecta disciplina muncii [art. 39 alin. (2) lit. b) din Codul muncii; art. 43-45 din Legea nr. 188/1999].

Raspunderea disciplinara – forma a raspunderii juridice – intervine in situatia in care angajatul savarseste, cu vinovatie, o abatere disciplinara, adica o fapta ilicita, constand in nerespectarea sarcinilor de serviciu, incalcarea ordinii si disciplinei la locul de munca. In lucrarea de fata avem in vedere raspunderea disciplinara a angajatilor (salariatilor, functionarilor publici, inclusiv cu statut special, militarilor, judecatorilor si procurorilor), adica a personalului care presteaza munci subordonate.

In acest sens, potrivit Legii dialogului social nr. 62/2011 angajatul este „persoana fizica, parte a unui contract individual de munca ori raport de serviciu, care presteaza munca pentru si sub autoritatea unui angajator si beneficiaza de drepturile prevazute de lege, precum si de prevederile contractelor sau acordurilor colective de munca aplicabile” [art. 1 lit. g)].

Angajatorul este, in temeiul aceluiasi act normativ, „persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca ori raport de serviciu” [art. 1 lit. e)]. In practica angajatorilor sunt numeroase situatiile in care intervine raspunderea disciplinara. Totodata, pe rolul instantelor judecatoresti sunt inregistrate frecvent contestatii impotriva sanctiunilor disciplinare. 

Dreptul securitatii sociale cuprinde normele juridice ce reglementeaza relatiile de asigurari sociale, precum si pe cele ce privesc asistenta sociala. Prin intermediul sau, persoana fizica este protejata de riscurile sociale care ii afecteaza existenta. Protectia incepe adesea inainte de nastere (ingrijirile prenatale) si se prelungeste dupa moarte (pensiile de urmas).

Importanta securitatii sociale este relevata si de reglementarile speciale in materie existente in Uniunea Europeana. Lucrarea Dreptul securitatii sociale contine informatii numerose si utile care se adreseaza nu numai studentilor, dar si practicienilor si teoreticienilor in domeniu.

Asa cum se arata in Cuvantul inainte al lucrarii, "Doctrinele juridice" reprezinta o continuare fireasca a problematicii Teoriei generale a dreptului. Aceasta disciplina "nu-si propune sa prezinte din punct de vedere istoric teoriile si curentele juridice, ci crearea si devenirea conceptelor fundamentale ale dreptului, punand in lumina preocuparile legate de definirea conceptului de drept, de justitie, evolutia izvoarelor dreptului etc. [...]

Formarea conceptelor juridice nu a avut loc dintr-o data, ea este rezultatul unui proces amplu de framantari, de dezbateri, de solutii legislative, formulandu-se permanent propuneri de imbunatatire. De aceea, este necesara intelegerea formarii conceptelor, a fundamentarii lor juridice, a imbogatirii permanente a continutului lor in confruntarea cu cerintele vietii juridice".

Primul capitol clarifica statutul disciplinei "Doctrine juridice", individualizand-o in raport cu teoria generala si cu filosofia dreptului, fixandu-i obiectul de studiu si scopul.

Capitolele urmatoare urmaresc cronologic felul in care a fost gandit si perceput fenomenul dreptului si principalele evolutii ale conceptelor juridice, din antichitate pana astazi.

Sunt punctate astfel contributiile catorva dintre cei mai importanti ganditori si, in acelasi timp, practicieni ai dreptului: Cicero, Sfantul Augustin, Toma d`Aquino, Kant, Hegel, Gény, del Vecchio, Stammler, Leo Strauss, Villey, Hart, MacCormick.

Ideile si influenta juristilor-filosofi sunt studiate integrat in problematizarile ce acestia le-au declansat: influenta crestina asupra dreptului, teoria dreptului natural, laicizarea dreptului, rationalismul juridic, criza fenomenului dreptului, realismul juridic, sociologia dreptului, declinul modernismului, neopozitivismul etc.

Lucrarea  tratează problematica reglementării, prin normele generale cuprinse în noul Cod de procedură civilă, a principalelor  cereri adresate instanțelor judecătorești, sub aspectul elementelor  intrinseci  și  extrinseci  ale  acestora,  prevăzute  de  noul  Cod  de  procedură civilă  fie sub sancțiunea nulității,  fie sub alte sancțiuni  procedurale  aplicabile. 

Sunt  analizate  cererile  adresate  primei  instanțe:  cererea  principală  de  chemare  în  judecată,  cererile  incidentale  (cererea reconvențională, cererile formulate de alte persoane sau împotriva altor persoane care pot lua parte la judecată), cererile adiționale, precum și cererile principale și incidentale formulate în calea ordinară de atac a apelului și în căile extraordinare de atac a recursului, contestației în anulare și a revizuirii.

Scopul edictării noului Cod de procedură civilă (în continuare,  NCPC)  este  înfăptuirea  justiției  de  către  instanțele  judecătorești (art. 1 NCPC), prin judecarea cauzei în cadrul unui proces  echitabil, în termen optim și previzibil (art. 6 NCPC).  Accesul la justiție  sau la instanțele judecătorești  se  face  prin  pornirea  procesului  civil,  ca  urmare  a  învestirii  instanței  cu  o  cerere de competența acesteia [art. 5 alin. (1) NCPC, coroborat cu  art.  9  alin.  (1)  NCPC].  Art.  30  NCPC  prevede  că  ‚‚oricine  are  o  pretenție împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluționarea  în  justiție  a  unei  situații  juridice  are  dreptul  să  facă  o  cerere  înaintea instanței competente”.

Corelativă  dreptului  persoanelor  de  a  sesiza  instanța  este  îndatorirea  judecătorilor  ‚‚să  primească  și  să  soluționeze  orice  cerere  de  competența  instanțelor  judecătorești,  potrivit  legii”   [art.  5  alin.  (1)  NCPC].  Obligația  judecătorului  de  a  primi  și soluționa  cererile  adresate  instanței  este  ridicată  la  rang  de  principiu fundamental al procesului civil.

Noul Cod de procedura civila – comentat si adnotat (vol. I - art. 1-526), sub coordonarea dlui prof. univ dr. Viorel Mihai Ciobanu, președintele Comisiei de elaborare a proiectului Legii nr. 134/2010, și a dlui conf. univ. dr. Marian Nicolae, membru al aceleiași comisii, este o lucrare completa, practica și explicativa care asigura „cheia” interpretarii, cunoașterii și aplicarii corecte, unitare și juste a noii reglementari procesuale civile, reglementare care constituie totodata dreptul comun (ius commune) pentru orice alte materii procesuale, cum sunt procedura contenciosului constituțional, a contenciosului administrativ general, contenciosului fiscal ori contenciosului penal, dupa caz.

Scris de un colectiv format, in mare parte, din membrii comisiilor de elaborare a proiectului Noului Cod de procedura civila și a proiectului legii pentru punerea in aplicare a acestuia, cu toții autori cu multa experiența și mare prestigiu profesional, primul volum, cuprinzand art. 1-526 (Titlul preliminar, Dispozițiile generale, Procedura contencioasa), ofera prima viziune analitica, integrala și integrata a noilor reguli de procedura civila și reprezinta, indiscutabil, un instrument de lucru indispensabil pentru orice teoretician și practician al dreptului, inclusiv pentru studenții, masteranzii și doctoranzii in drept civil, procesual civil sau public, dupa caz.

Colectivul de autori:

- Flavius-Antoniu Baias – Conf. univ. dr., Decan al Facultatii de Drept, Universitatea din Bucuresti 

- Violeta Belegante – Consilier juridic, Ministerul Justitiei 

- Traian Briciu – Avocat, Conf. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti 

- Viorel Mihai Ciobanu – Avocat, Prof. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti 

- Claudiu Constantin Dinu – Lect. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti 

- Bogdan Dumitrache – Executor judecatoresc, formator la Institutul National al Magistraturii 

- Gheorghe Florea – Avocat, Presedinte U.N.B.R., doctor in drept 

- Maria Fodor – Conf. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea Ecologica din Bucuresti 

- Iulian Gilca – Avocat, membru al Baroului Alba, doctor in drept 

- Decebal-Adrian Ghinoiu – Consilier juridic, Ministerul Justitiei, doctor in drept 

- Cristina Irimia – Judecator, Ministerul Justitiei 

- Adina Nicolae – Judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, doctor in drept

- Marian Nicolae – Conf. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti

- Evelina Oprina – Judecator la Tribunalul Ilfov, Conf. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” 

- Alina Radoi – Consilier juridic, director in Ministerul Justitiei 

- Mirela Stancu – Judecator, Asist. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti 

- Anisoara Stefanescu – Consilier juridic, Ministerul Justitiei 

- Mihaela Tabarca – Judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Prof. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” 

- Nicolae Turcu – Presedinte al Sectiei de drept privat, Consiliul Legislativ 

- Mircea Ursuta – Avocat, Prodecan al Baroului Bihor, Lect. univ. dr., Universitatea din Oradea 

- Gheorghe-Liviu Zidaru – Judecator la Tribunalul Bucuresti, doctor in drept, Formator la Institutul National al Magistraturii

Lucrarea Noul Cod civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta, conceputa in doua volume, si-a propus, inca de la prima editie, sa contribuie la o cunoastere aprofundata si la o aplicare unitara a dispozitiilor noului Cod civil.

Lucrarea s-a realizat prin valorificarea unei ample jurisprudente (atat a jurisprudentei nationale, cat si a celei straine, precum si a Curtii Europene a Drepturilor Omului), avand rolul de a asigura o explicitare a normelor legale, plecand de la premisa ca noul Cod civil a integrat pe cale legislativa o serie de solutii jurisprudentiale.

Totodata, jurisprudenta selectata a avut in vedere si necesitatea solutionarii conflictelor de legi in timp, in conditiile in care pentru o serie de institutii juridice urmau si mai urmeaza a fi aplicabile, pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp, dispozitiile Codului civil din 1864.

Aflata la editia a doua, prezenta lucrare cuprinde o selectie riguroasa a celor mai relevante solutii jurisprudentiale menite a sublinia tendintele de interpretare a dispozitiilor noului Cod civil, fiind prezentate inclusiv hotarari judecatoresti recente date in aplicarea acestora.

Totodata, in editia a II-a sunt prezentate numeroase extrase din doctrina de specialitate prin care se propun anumite modalitati de interpretare si de aplicare a dispozitiilor noului Cod civil, astfel incat sa se realizeze dezideratul unei jurisprudente unitare si previzibile.

Lucrarea Noul Cod civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta, conceputa in doua volume, si-a propus, inca de la prima editie, sa contribuie la o cunoastere aprofundata si la o aplicare unitara a dispozitiilor noului Cod civil.

Lucrarea s-a realizat prin valorificarea unei ample jurisprudente (atat a jurisprudentei nationale, cat si a celei straine, precum si a Curtii Europene a Drepturilor Omului), avand rolul de a asigura o explicitare a normelor legale, plecand de la premisa ca noul Cod civil a integrat pe cale legislativa o serie de solutii jurisprudentiale.

Totodata, jurisprudenta selectata a avut in vedere si necesitatea solutionarii conflictelor de legi in timp, in conditiile in care pentru o serie de institutii juridice urmau si mai urmeaza a fi aplicabile, pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp, dispozitiile Codului civil din 1864.

Aflata la editia a doua, prezenta lucrare cuprinde o selectie riguroasa a celor mai relevante solutii jurisprudentiale menite a sublinia tendintele de interpretare a dispozitiilor noului Cod civil, fiind prezentate inclusiv hotarari judecatoresti recente date in aplicarea acestora.

Totodata, in editia a II-a sunt prezentate numeroase extrase din doctrina de specialitate prin care se propun anumite modalitati de interpretare si de aplicare a dispozitiilor noului Cod civil, astfel incat sa se realizeze dezideratul unei jurisprudente unitare si previzibile.

Prezentul set de doua carti (Vol. I si Vol. II) este alcatuit din:

1. Noul Cod civil. Vol. I. (Art. 1-1163) | Adnotat cu doctrina si jurisprudenta | Editia a 2-a | Autor: Viorel Terzea

2. Noul Cod civil. Vol. II. (Art. 1164-2664) | Adnotat cu doctrina si jurisprudenta | Editia a 2-a | Autor: Viorel Terzea

Lucrarea Noul Cod civil adnotat cu doctrina si jurisprudenta, conceputa in doua volume, si-a propus, inca de la prima editie, sa contribuie la o cunoastere aprofundata si la o aplicare unitara a dispozitiilor noului Cod civil. Lucrarea s-a realizat prin valorificarea unei ample jurisprudente (atat a jurisprudentei nationale, cat si a celei straine, precum si a Curtii Europene a Drepturilor Omului), avand rolul de a asigura o explicitare a normelor legale, plecand de la premisa ca noul Cod civil a integrat pe cale legislativa o serie de solutii jurisprudentiale.

Totodata, jurisprudenta selectata a avut in vedere si necesitatea solutionarii conflictelor de legi in timp, in conditiile in care pentru o serie de institutii juridice urmau si mai urmeaza a fi aplicabile, pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp, dispozitiile Codului civil din 1864.

Aflata la editia a doua, prezenta lucrare cuprinde o selectie riguroasa a celor mai relevante solutii jurisprudentiale menite a sublinia tendintele de interpretare a dispozitiilor noului Cod civil, fiind prezentate inclusiv hotarari judecatoresti recente date in aplicarea acestora.

Totodata, in editia a II-a sunt prezentate numeroase extrase din doctrina de specialitate prin care se propun anumite modalitati de interpretare si de aplicare a dispozitiilor noului Cod civil, astfel incat sa se realizeze dezideratul unei jurisprudente unitare si previzibile.