EXTRAS:

Titlul II. Contractul individual de muncă

Capitolul I. Încheierea contractului individual de muncă

Art. 10. [Definiţie]

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Art. 11. [Clauze interzise]

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

Art. 12. [Durata contractului]

(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.

(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.

Art. 13. [Capacitatea juridică a salariatului]

(1) Persoana fizică do bân deşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.

(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al repre zentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănă - tatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.

(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.

(4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecă - torească este interzisă.

(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului

Buletinul Casaţiei nr. 8-9/2012 consta incele mai importante decizii pronunţate de instanţa supremă.

Deciziile de speţă (Jurisprudenta) sunt structurate astfel:

Completul de 5 judecători (Drept penal) – o decizie

Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Drept administrativ, Drept procesual civil) – 3 decizii

Secţia I civilă (Drept civil) – 2 decizii

Secţia a II-a civilă (Drept comercial, Drept procesual civil) – 8 decizii

Secţia penală (Drept penal, Drept procesual penal) – 4 decizii

Revista Buletinul Casaţiei pune la dispoziţia cititorilor mai multe instrumente de căutare:

- cuprins – în limbile română, engleză şi franceză

- index alfabetic – cu trimitere la numărul de ordine al deciziilor

- lista cronologică a deciziilor – cu trimitere la numărul de pagină.

EXTRAS:

Titlul I. Dispoziţii generale

Capitolul I. Domeniul de aplicare

Art. 1. [Obiectul reglementării] (1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.

(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Notă: A se vedea şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002); Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic (M. Of. nr. 867 din 5 decembrie 2003); Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei (M. Of. nr. 172 din 28 februarie 2005); Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007).

Art. 2. [Subiectele reglementării] Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică:

a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România;

b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;

c) cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României;

d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;

e) ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;

f) angajatorilor, persoane fizice şi juridice;

g) organizaţiilor sindicale şi patronale.

Note:

1. A se vedea, cu referire la lit. c) şi d) ale art. 2, şi dispoziţiile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată (M. Of. nr. 421 din 5 iunie 2008), cu modificările ulterioare, precum şi art. 16 alin. (3) din Constituţie. 

2. A se vedea, cu referire la lit. b) a art. 2 şi dispoziţiile Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate (republicată în M. Of. nr. 291 din 5 mai 2009).

EXTRAS:

Capitolul I. Introducere în studiul disciplinei dreptului muncii

§1. Munca şi dreptul muncii

1. Munca este o trăsătură esenţială a activităţii umane, omul fiind singura fiinţă care depune efort, în mod conştient, în vederea obţinerii unor foloase. În acelaşi timp, munca reprezintă o condiţie a traiului, deoarece fără a presta muncă nu se pot obţine bunurile necesare vieţii. De cele mai multe ori, munca depusă reprezintă şi o măsură a bunăstării indivizilor. Munca constituie pentru econo­ mişti factor de producţie, o activitate prin care oamenii utilizează aptitudinile lor, fizice şi intelectuale, în scopul obţinerii de bunuri şi beneficii.

2. Dezvoltarea societăţii umane a determinat normativizarea relaţiilor de muncă. Dacă la începutul organizării societăţii uma­ ne prestarea muncii se făcea în folos propriu, pe parcursul evo­ luţiei structurilor etatice munca s­a prestat şi în folosul altor in­ divizi. Ulterior, cei care beneficiau de pe urma muncii altora au abuzat de drepturile lor, munca devenind pentru o mare parte a membrilor societăţii muncă silnică. Dreptul modern a adus mutaţii în sfera dreptului în general, punând şi bazele apariţiei dreptului muncii, ca ştiinţă şi disciplină juridică. Odată cu afirmarea drepturilor fundamentale ale omului s­au conturat idei călăuzitoare şi pentru dreptul muncii, cum ar fi: dreptul la muncă, interzicerea muncii silnice, remuneraţia muncii prestate etc. (sfârşitul secolului al XIX­lea). Trecerea de la feudalism la capitalism şi industrializarea la scară largă a proceselor de producţie au determinat organizarea muncitorilor în sindicate care să le apere drepturile legate de relaţiile de muncă. Mişcările sindicale de la începutul secolului al XX­lea, de multe ori chiar agresive şi soldate cu victime, au grăbit conturarea dreptului muncii ca o disciplină juridică autonomă.

3. Cu privire la înţelesul noţiunii de dreptul muncii, în doctrină (...)

EXTRAS:

EXTRAS:

Capitolul I. Abateri disciplinare. 

Noţiune 1. Calificarea abaterii disciplinare. Părăsirea neautorizată şi intempestivă a locului de muncă, în vederea declanşării unui protest spontan. Individualizarea sanc- ţiunii. Avertisment

C. muncii, art. 263 [1] , art. 268 [2] 

Constituie abatere disciplinară părăsirea neautorizată şi intempestivă a locului de muncă, în manifestarea unui interes propriu, necauzată de o situaţie de forţă majoră, exoneratoare de răspundere. „

Atitudinea angajatorului de nerespectare a unor obligaţii contractuale sau legale nu poate justifica încălcarea de către salariat, la rândul său, a obligaţiilor ce îi revin în ceea ce priveş- te disciplina muncii. „

În vederea obţinerii plăţii drepturilor salariale restante, salariatul poate formula o cerere de chemare în judecată a angajatorului sau, în cazul în care o atare cale este apreciată ca lipsită de eficienţă imediată, poate solicita conducătorului ierarhic aprobarea de ore libere, acţiunea de părăsire a locului de muncă în vederea declanşării unui protest spontan neavând temei legal. „

Nu se poate reţine nici o eventuală excepţie de neexecutare a contractului, prin refuzul muncii în cazul neplăţii salariului, întrucât dispoziţiile legii speciale, Codul muncii, nu prevăd o astfel de posibilitate în derularea relaţiei contractuale care nu are un caracter de egalitate juridică între contraprestaţii.

C.A. Bucureşti, s. civ., confl. mun. şi asig. soc.,

dec. nr. 5872R din 5 octombrie 2011, nepublicată

EXTRAS:

Capitolul I.

Încetarea de drept a contractului individual de muncă 1. Încetarea contractului individual de muncă pe durată de terminată. Expirarea termenului convenit. Obiectul pro baţiunii

C. muncii, art. 56 lit. j) [1] , art. 287 [2] „

Contractul individual de muncă pe durată determinată încetează de drept, la expirarea termenului convenit. „

Detaşarea nu este un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă, ci un caz de suspendare facultativă, la iniţiativa angajatorului, căruia nu i se poate cere să probeze faptul negativ al nesuspendării, ci rămâne în sarcina celui care-l invocă dovada faptului pozitiv, contrar celui negativ, afirmat de partea care se apără. „

Plasarea sarcinii probei la angajator are întocmai semnificaţia explicitată, respectiv obligaţia acestuia de a depune probele actelor şi faptelor pe care este ţinut de lege să le îndeplinească (cum ar fi, de exemplu, dovada că a efectuat cercetarea prealabilă în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare ori în apărare, după ce, în prealabil, salariatul va fi depus propriile dovezi în justificarea pretenţiilor, iar nu probe în contra oricăror susţineri, oricât de nedovedite, ale părţii adverse, transformând nevoile probaţiunii, în astfel de litigii, într-o probatio diabolica, în care angajatorul ar fi ţinut să probeze şi fapte negative, sub sancţiunea de a considera dovedite susţinerile contrare, chiar neprobate, ale celeilalte părţi).

(...)

In prezent exista numeroase probleme care se ridica în legătură cu posibilitatea cumulării pensiei cu venitul profesional, iar reglementările în vigoare nu oferă soluţii de natură a răspunde tuturor întrebărilor ce pot apărea în practică în legătură cu această instituţie.

Aceasta lucrare prezinta o analiză detaliată a condiţiilor în care este permis cumulul pensiei cu venitul profesional, punandu-se accent asupra modului în care a fost reglementat acest cumul în cazul judecătorilor Curţii Constituţionale, facandu-se totodata distincţia între cumulul de funcţii și cumulul de calităţi.

De asemenea, prezentarea evoluţiei legislative în domeniul analizat oferă premisele necesare pentru interpretarea corectă a reglementărilor în vigoare; dispoziţiile legale ce reglementează cumulul de funcţii trebuie interpretate sistematic și în strânsă corelaţie cu tratatele internaţionale la care România este parte.

In cea de-a doua parte a lucrarii se analizeaza dreptul judecătorilor Curţii Constituţionale de a cumula indemnizaţia la care sunt îndreptăţiţi cu pensia, ridicandu-se astfel, o serie de probleme referitoare atât la tipul de pensie ce poate fi cumulată cu indemnizaţia, cât și la natura juridică a pensiei de serviciu, respectiv condiţiile de acordare a acesteia.

În finalul studiului, pe lângă expunerea concluziilor articolului, sunt formulate o serie de propuneri de lege ferenda, concretizate prin elaborarea unor texte de acte normative, a căror redactare, în prezent, este deficitară.

Extras:

Motivele existenţei managementului resurselor umane

Managementul resurselor umane nu trebuie să fie apanajul unui mic comitet de conducere, ci munca unei întregi echipe care se exercită într-un serviciu numit cel mai adesea serviciul resurselor umane. Acesta, pe lângă gestiunea administrativă a recrutărilor, a mobilităţii, a plăţii şi a formării, caută soluţii pentru o mai bună adecvare între nevoile şi resursele întreprinderii. Această nouă abordare a MRU se impune pe viitor întreprinderilor deoarece modalităţile de a munci s-au schimbat, şi managementul resurselor umane abordat din acest unghi ar putea să devină o sursă de valoare adăugată. Nu se vorbeşte astăzi de productivitatea formării salariaţilor? Or, până într-o perioadă recentă, formarea era considerată ca o obligaţie şi nu o investiţie cuantificabilă şi rentabilă

Ultimele modificări aduse Codului muncii prin Legea nr. 40/2011, la care se adaugă cele realizate prin celelalte acte normative ce aparţin legislaţiei muncii, ilustrează preocuparea constantă a legiuitorului de a actualiza acest domeniu prin raportare la noile cerinţe impuse de nevoile şi interesele celor implicaţi în procesul muncii şi, în acelaşi timp, de concepţiile şi strategiile legiuitorului.

Deşi se doreşte asigurarea flexibilităţii raporturilor juridice de muncă, pe fondul unui cadru legislativ clar şi previzibil, în spiritul dreptului european, observăm nemulţumirea angajatorilor în absorbirea îndatoririlor ce le revin şi reticenţa salariaţilor faţă de exigenţele impuse în îndeplinirea activităţilor lor, aspecte datorate îndeosebi nivelului economico-financiar al statului român.

Această a doua ediţie a lucrării prezintă instituţiile juridice ale contractului individual de muncă, organizate prin raportare la structura Codului muncii, respectând exigenţele unui curs universitar.

Lucrarea de faţă, lansată pe piaţă pe data de 21 mai 2012, sub egida Editurii Nomina Lex, reuneşte principalele acte normative în domeniul profesiei de Avocat, respectiv:

- Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 7 februarie 2011, în temeiul art. VI din Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare;

- Noul Statut al Profesiei de Avocat, publicat pe 19 decembrie 2011;

- Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană;

- Hotărârea UNBR nr. 58/2011 privind organizarea examenului de primire în profesie, Sesiunea Octombrie 2011;

- Regulamentul de examen şi alte documente privind organizarea examenelor de admitere şi definitivare în profesia de avocat, 2012;

- Tematica de examen și bibliografia (Sesiunea 2012);

- O.U.G. nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.

- Acte şi Formulare utile în activitatea oricărui avocat: modele de adeverinţe, modele de cereri, modele de contracte de constituire etc.

In partea finala, cartea contine si cca. 100 de INTREBARI TIP GRILA pentru verificarea cunostintelor.