Romana
English
Български
Türkçe
Cosul de Cumparaturi
Yahoo Messenger
- Code: 978-606-678-914-1
- Producator: Editura Hamangiu
Evaziunea fiscala este unul dintre fenomenele economico-sociale de maxima importanta, cu care toate statele se confrunta intr-o masura mai mare sau mai mica. Periculozitatea sociala si virulenta sa au determinat adoptarea de masuri ferme de ordin penal, in scopul prevenirii si combaterii unor astfel de practici.
O analiza actualizata a practicii judiciare in acest domeniu este mereu necesara din cauza schimbarilor intervenite in cadrul legislativ si a existentei unei jurisprudente neunitare. Solutiile din activitatea instantelor de judecata selectate in culegerea de fata evidentiaza atat probleme de drept material, cat si de drept procesual, cu valoare orientativa, in vederea aplicarii corecte si unitare a normelor legale.
Lucrarea este structurata in trei capitole astfel: in capitolul I sunt analizate infractiunile prevazute de Legea nr. 241/2005 din perspectiva structurii si continutului juridic, capitolul al II-lea cuprinde legaturile si asemanarile infractiunilor de evaziune fiscala cu alte infractiuni, iar capitolul al III-lea vizeaza aspectele de ordin procesual si situatiile tranzitorii, toate acestea si prin raportare la dispozitiile noilor Coduri penal si de procedura penala, intrate in vigoare la 1 februarie 2014.
Demersul poate prezenta utilitate in primul rand pentru practicieni (judecatori, procurori, avocati), dar si pentru toti cei interesati de corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale referitoare la evaziunea fiscala.
Cuprins
Capitolul I. Structura şi conţinutul juridic al infracţiunii
1. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Reţinere şi nevărsare, cu intenţie, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă. Infracţiune continuată. Latura obiectivă
2. 1.Evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a unor operaţiuni fictive. Subiect activ
2. Noţiunea de „operaţiuni fictive”
3. Evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. Lipsa elementului material. Efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită. Contravenţie
4. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005. Inexistenţa activităţii desfăşurate la sediul societăţii. Lipsa laturii obiective. Contravenţie
5. Evaziune fiscală în formă continuată. Venituri obţinute dintr-un contract comercial de prestări servicii, neincluse în evidenţa contabilă. Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005
6. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Aplicarea în mod nelegal a formei simplificate de taxare inversă. Cuantumul prejudiciului. Gradul de pericol social al unei infracţiuni
7. Sustragerea de bunuri supuse accizelor, în scopul de a le însuşi şi de a le vinde contra unor sume de bani. Lipsa intenţiei de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Nereţinerea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Furt calificat
8. 1. Infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Reţinerea şi nevărsarea sumelor reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă
2.Evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Neînregistrarea sumelor în contabilitate. Lipsa prejudiciului adus bugetului de stat. Achitare
9.
1.Evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005. Executarea de evidenţe contabile duble. Elementul material
2. Dreptul de a nu contribui la propria incriminare. Evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005
10. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Răspunderea organizării şi conducerii contabilităţii societăţii
11. Evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Plata impozitului pe veniturile nerezidenţilor. Evitarea dublei impuneri
12.
1. Plata dividendelor fără reţinerea impozitului aferent. Consecinţe
2. Stabilirea prejudiciului. Prejudiciul cert
13. Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Omisiunea evidenţierii operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Determinarea incorectă de către inculpat a taxei pe valoarea adăugată. Consecinţe
Capitolul al II-lea. Legături şi asemănări cu alte infracţiuni
14. Infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) C. vamal. Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Deosebiri
15. Concurs real cu infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată
16. Evaziune fiscală. Infracţiunea de folosire de acte nereale prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997. Distincţie
17.
1. Fals intelectual prevăzut în art. 43 din Legea nr. 82/1991. Evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005
2. Sesizarea instanţei. Condiţii
18. Evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. Condiţii privind realizarea elementului material al infracţiunii
19.
1.Evaziune fiscală. Fals în declaraţii. Concurs de infracţiuni cu conexitate etiologică
2. Individualizarea judiciară a executării pedepsei
20. Concurs de infracţiuni. Evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată
Capitolul al III-lea. Aspecte procesuale şi situaţii tranzitorii
21. Infracţiuni de evaziune fiscală. Aplicarea în timp a legii penale
22. Infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005. Sentinţă pronunţată de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Căi de atac
23. Infracţiuni de evaziune fiscală. Judecata în primă instanţă. Instanţa competentă. Situaţii tranzitorii
24. Competenţa judecării cauzei în caz de casare cu trimitere spre rejudecare în fond. Dispoziţii tranzitorii cuprinse în Legea nr. 202/2010
25. Aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii. Individualizarea modului de executare a pedepsei principale. Consecinţe
26. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Condiţii de aplicare
27.
1. Condamnare pentru săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală. Individualizarea pedepsei. Criterii
2. Circumstanţe atenuante. Reducerea pedepsei
28. Infracţiune de evaziune fiscală săvârşită în stare de recidivă mare postexecutorie. Individualizarea pedepsei
29. Infracţiune de evaziune fiscală săvârşită înăuntrul termenului de încercare. Revocarea obligatorie a suspendării condiţionate a executării pedepsei. Executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie
30. Menţinerea arestării preventive în cursul judecăţii. Condiţii ce trebuie îndeplinite
31. Complicitate la evaziune fiscală şi sprijinire a unui grup infracţional organizat. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Condiţii privind oportunitatea acordării
32. Complicitate la evaziune fiscală. Constituirea unui grup infracţional organizat. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Respingere
33. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Valorificarea circumstanţelor personale ale inculpatului
34. Evaziune fiscală în formă continuată. Instituirea măsurilor asigurătorii
35. Luarea măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005. Condiţii
36. Menţinerea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului. Imposibilitatea modificării din oficiu a măsurii
37. Plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale. Trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale. Necesitatea administrării de probe în vederea aflării adevărului
38. Imposibilitatea inculpatului de a se prezenta la judecarea cauzei. Încălcarea dreptului la apărare
39. Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Criticarea laturii civile a cauzei direct în faţa instanţei de recurs. Consecinţe
40. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei cauze de încetare a procesului penal. Consecinţe
41. Termenul de declarare a recursului pentru inculpatul care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţarea hotărârii
42. Parte civilă. Termenul de declarare a apelului. Apel peste termen
43. Soluţionarea laturii civile a cauzei. Limitarea judecăţii în raport cu faptele prevăzute în rechizitoriu. Stabilirea de către instanţă a unui prejudiciu mai mic decât suma consemnată în actul inspecţiei fiscale. Consecinţe
44. Soluţionarea laturii civile a cauzei. Obligaţia părţii civile de a proba cuantumul prejudiciului. Sechestru asigurător
45. Soluţionarea acţiunii civile. Plata dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere
46. Cerere de acordare a cheltuielilor suplimentare şi accesorii. Momentul până la care poate fi realizată precizarea pretenţiilor civile
47. Accesorii fiscale aferente prejudiciului. Mod de calcul
48. Soluţionarea acţiunii civile. Obligaţia părţii civile de a concretiza valoarea prejudiciului
49. Acordarea dobânzilor şi penalităţilor. Obligaţia instanţei de a motiva soluţia pe latura civilă
50. Plata prejudiciului până la soluţionarea cauzei în primă instanţă. Consecinţe
Index
| Titlul cartii: | Evaziunea fiscala. Practica judiciara recenta | Autor: Stefania Tudor |
|---|---|
| Numele autorului/lor: | Stefania Tudor |
| Editura: | Hamangiu |
| Data aparitiei: | 3 Septembrie 2014 |
| Numar de pagini: | 336 |
| ISBN: | 978-606-678-914-1 |
| Tip coperta: | Brosata |
| Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): | 35 |
| Formatul de livrare: | Carte in format tiparit |
|
Cercetarea penala | Criminalistica. Teorie si practica | Indrumar complet de cercetare penala | Autor: Vasile Berchesan"Dovezile sunt antidotul marturiilor mincinoase" spunea Francis Bacon, inca de la inceputul secolului al XVII-lea. Acest adevar ce razbate peste timp ar putea deveni deviza oricarui organ de cercetare penala, ca reprezentant al societatii care l-a investit si care i-a transferat autoritatea sa morala. Este in afara oricaror discutii faptul ca nobila misiune de aparare a ordinii si linistii publice, vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, avutului public si privat solicita, din partea organelor de ancheta penala, o preocupare continua pentru perfectionarea pregatirii de specialitate. Spre deosebire de alte profesii, "meseria" de anchetator capata in zilele noastre valente superioare. Ca o conditie de sine qua non a inaltului profesionalism, cultul pentru adevar trebuie sa se manifeste in stricta concordanta cu litera si spiritul legii, intr-un climat care sa asigure si sa garanteze libertatile si drepturile cetatenesti. "Persoanele raspunzatoare de aplicarea legii trebuie sa se achite permanent de datoria pe care le-o impune legea, servind colectivitatea si protejand orice persoana impotriva actelor ilegale, conform inaltului grad de responsabilitate pe care il cere profesia lor". Marea majoritate a faptelor de natura penala sunt constatate de catre organele de politie din compartimentele judiciar, combaterea crimei organizate, combaterea criminalitatii economico-financiare, paza si ordine publica, politie rutiera s.a. Acestea sunt chemate sa desfasoare activitatile de urmarire penala de prima urgenta: cercetarea la fata locului, constatarea infractiunii flagrante, ascultarea partii vatamate, dispunerea unor constatari tehnico-stiintifice si medico-legale, identificarea si ascultarea martorilor, efectuarea perchezitiei, identificarea, urmarirea si prinderea faptuitorilor etc. Acestora li se adauga si alte activitati specifice pentru probarea activitatii infractionale si dovedirea vinovatiei. Prin urmare, activitatile specifice anchetei penale nu sunt atributul exclusiv al compartimentelor de cercetare penala, deoarece la aflarea adevarului si justa solutionare a cauzelor aflate in instrumentare concura, deopotriva, si celelalte formatiuni, in raport cu specificul si atributiile ce le sunt conferite prin lege.
Pretul nostru:
22.00 Lei (RON)
|
|
Drept penal roman. Partea speciala (actualizare: 10 nov. 2012) | Autor: Tudorel ToaderEXTRAS: CAPITOLUL I NOŢIUNI INTRODUCTIVE Dreptul penal este acea ramură a dreptului public, formată din ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială prin interzicerea ca infracţiuni, sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepsei persoanelor care le săvârşesc. Dreptul penal, ca ramură a sistemului de drept, este format din două părţi – partea generală şi partea specială. Partea generală a dreptului penal cuprinde totalitatea normelor penale generale, referitoare la: scopul legii penale, aplicarea acesteia în timp şi spaţiu, infracţiune, răspunderea penală, pedepsele aplicabile, limitele acestora şi condiţiile de aplicare. În principal, aceste norme se regăsesc în Partea generală a Codului penal, art. 1-154. Partea specială a dreptului penal este definită ca fiind acea parte care cuprinde ansamblul normelor penale prin care se stabilesc faptele de pericol social, considerate infracţiuni, precum şi pedepsele aplicabile celor vinovaţi de comiterea lor. Partea specială a dreptului penal cuprinde totalitatea normelor de incriminare a faptelor socialmente periculoase, considerate ca fiind infracţiuni, norme care se regăsesc în Codul penal (art. 155-362), precum şi în unele legi cu dispoziţii penale. În Partea specială a Codului penal sunt incriminate faptele care aduc atingere celor mai importante valori sociale – atributelor fundamentale ale statului, precum şi ale persoanei, patrimoniului, autorităţii de stat, activităţii de înfăptuire a justiţiei etc. Dispoziţiile de incriminare din Partea specială a Codului penal sunt completate prin normele prevăzute în unele legi speciale. Prin legile speciale sunt incriminate faptele socialmente periculoase care aduc atingere valorilor specifice diferitelor domenii de activitate, cum ar fi, de exemplu: activităţile comerciale, circulaţia rutieră, protecţia muncii, silvicultura, proprietatea intelectuală etc. Legiuitorul a urmărit astfel să asigure o mai mare stabilitate Codului penal în raport cu frecventele modificări intervenite în diferitele domenii de activitate şi care sunt reglementate prin legile speciale. Totodată, prin Codul penal sunt consacrate faptele care prezintă cea mai mare gravitate, aducând atingere celor mai importante valori sociale. Chiar şi în prezenţa unor astfel de deziderate, este de observat faptul că actualmente, dat fiind imperativul armonizării legislaţiei penale cu cea europeană, Codul penal cunoaşte frecvente şi profunde modificări, proces care este de dorit să se finalizeze într-o perioadă de timp cât mai scurtă.
Pretul nostru:
75.00 Lei (RON)
|
![Drept constitutional si institutii politice [Editia a III-a] | Autor: Gheorghe Iancu](http://librariejuridica.ro/userfiles/productboximages/product_1214.jpg)
