- Code: 978-606-27-0078-2
- Producator: Editura Hamangiu
Titlul – Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului comparat – ar putea nedumeri pe cei ce s-au obişnuit să frecventeze literatura franceză de specialitate, dominată de manuale de iniţiere în dreptul comparat intitulate (Les) Grands systèmes de droit contemporains, ori s-au obişnuit cu săraca literatură românească de drept comparat dominată de manuale de genul (Curs de) Drept privat comparat.
Denumirea manualului nostru nu anunţă nici o cartografiere a geografiei juridice contemporane şi nici o analiză comparativă a dreptului privat contemporan. Titlul ar putea părea ciudat şi celor care sunt obişnuiţi cu literatura de limbă engleză a dreptului comparat, unde titlul Comparative Legal Systems apare în mod frecvent, în condiţiile în care se anunţă o dezvoltare teoretică a problematicii generale a dreptului comparat.
Toate aceste nedumeriri ar fi, în bună măsură, îndreptăţite: manualul de faţă nu îşi propune să fie nici un exerciţiu de taxonomie, fiind interesat dor tangenţial de problema grupării sistemelor de drept naţionale în familii juridice, şi nici o introducere ne-comparativă, pur descriptivă, în dreptul străin, demers pe care îl realizează mai toate manualele ce poartă denumirile mai sus amintite.
Cuprins
Introducere
Secţiunea 1. Actualitatea dreptului comparat
Secţiunea a 2-a. Titlul, scopul, conţinutul şi structura manualului
Bibliografie
Capitolul I. Scurtă perspectivă istorică
Secţiunea 1. Evoluţia dreptului comparat pe plan mondial
§1. Dreptul comparat şi descoperirea alterităţii în drept (1800-1850)
§2. Instituţionalizarea dreptului comparat (1850-1900)
§3. De la abordarea formal juridică la abordarea contextuală (1900)
§4. Dreptul comparat în prima jumătate a secolului al XX-lea: naşterea metodei funcţionaliste
§5. Dreptul comparat în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea
Secţiunea a 2-a. Evoluţia dreptului comparat în România
Bibliografie
Capitolul II. Teoria comparării juridice – un demers metodologic astăzi inutil?
Secţiunea 1. Dreptul comparat, o practică juridică lipsită de fundamente teoretice
Secţiunea a 2-a. Dreptul comparat, o teorie juridică lipsită de finalitate practică
Secţiunea a 3-a. Dreptul comparat între teorie şi finalitate practică
Bibliografie
Capitolul III. Definiţia dreptului comparat
Secţiunea 1. Ce este dreptul comparat?
§1. Noţiunea de „Drept comparat”
§2. Dreptul comparat: Ştiinţă sau metodă?
2.1. Dreptul comparat ca ştiinţă autonomă
2.1.1. Dreptul comparat între ştiinţă auxiliară şi ştiinţă autonomă
2.1.2. De la metodă la ştiinţă
2.1.3. Leontin-Jean Constantinesco
2.1.4. Sfârşitul secolului al XX-lea
2.1.5. Redeschiderea dosarului „dreptul comparat ca ştiinţă” la începutul secolului al XXI-lea
2.2. Dreptul comparat ca metodă
2.3. Dreptul comparat ca disciplină distinctă în curriculum-ul universitar
Secţiunea a 2-a. Mai mult decât o simplă metodă
Bibliografie
Capitolul IV. Ce comparăm? Obiectul Dreptului Comparat
Secţiunea 1. Ce nu poate fi obiectul dreptului comparat
§1. Dreptul comparat şi sistemul de drept naţional
§2. Dreptul comparat şi dreptul străin
Secţiunea a 2-a. Macrocomparaţie şi microcomparaţie
§1. Macrocomparaţia
1.1. Câte sisteme de drept trebuie avute în vedere şi care anume?
1.1.1. Factorii obiectivi
1.1.2. Factorii aparent obiectivi
1.1.3. Factorul subiectiv
1.2. Care este obiectul specific macrocomparaţiei?
§2. Marile sisteme de drept sau familiile juridice
§3. Mai este actuală gruparea sistemelor de drept naţionale în mari sisteme de drept/familii juridice?
§4. Sistemele de drept mixte / dreptul mixt
Secţiunea a 3-a. Microcomparaţia
Secţiunea a 4-a. Concluzii
Bibliografie
Capitolul V. Ce nu este dreptul comparat? Dreptul comparat în relaţie cu alte discipline juridice
Secţiunea 1. Teoria generală a dreptului
Secţiunea a 2-a. Filosofia dreptului
Secţiunea a 3-a. Istoria dreptului
§1. Obiect şi relevanţă
§2. Dreptul roman şi dreptul comparat în procesul legitimării din perspectivă istorică a dreptului european
2.1. Necesitatea de a justifica istoric un drept european unificat
2.2. Dreptul roman – o posibilă soluţie?
2.3. Drept comparat şi istorie juridică în România contemporană
Secţiunea a 4-a. Etnologia juridică
Secţiunea a 5-a. Sociologia juridică
Secţiunea a 6-a. Antropologia juridică
Secţiunea a 7-a. Dreptul comparat şi limba/limbajul juridic
Secţiunea a 8-a. Analiza economică a dreptului (Law and Economics)
Secţiunea a 9-a. Dreptul internaţional public
Secţiunea a 10-a. Dreptul internaţional privat
Secţiunea a 11-a. Dreptul transnaţional
Secţiunea a 12-a. Concluzii
Bibliografie
Capitolul VI. De ce avem nevoie de comparare juridică? Funcţiile dreptului comparat
Secţiunea 1. Funcţiile teoretice ale Dreptului comparat
§1. Funcţia de cunoaştere
§2. Funcţia de autocunoaştere. Obţinerea unei mai bune înţelegeri a propriului sistem de drept
§3. Elaborarea unei „teorii universale a dreptului”
Secţiunea a 2-a. Funcţiile practice ale dreptului comparat
§1. Funcţia legislativă. Dreptul comparat ca instrument la îndemâna legiuitorului naţional
§2. Funcţia de unificare şi armonizare a dreptului
2.1. Nivelul internaţional sau global
2.2. Unificarea dreptului la nivel regional
2.3. Rolul dreptului comparat în construcţia unui drept european unificat
2.3.1. Necesitatea unei profunde şi sistemice convergenţe juridice europene
2.3.2. Unificarea dreptului privat european şi spaţiul academic
2.3.3. Rolul dreptului comparat
A. Rolul dreptului comparat în edictarea dreptului european
B. Rolul dreptului comparat în aplicarea dreptului european
2.4. Unificarea dreptului la nivel naţional
§3. Dreptul comparat şi instanţele judecătoreşti
3.1. Instanţele judecătoreşti naţionale
3.2. Instanţele judecătoreşti internaţionale
§4. Dreptul comparat, un instrument la îndemâna practicienilor dreptului
Secţiunea a 3-a. Funcţia educativă. Dreptul comparat ca disciplină de studiu
§1. Posibilitatea cunoaşterii altor sisteme de drept decât cel naţional
§2. O mai bună înţelegere a propriului sistem de drept
§3. Studiul dreptului comparat vs. studiul comparat al dreptului
§4. Dreptul comparat poate contribui la educaţia studenţilor la drept prin formularea unei epistemologii a dreptului
Secţiunea a 4-a. Comparare integrativă sau comparare diferenţială?
Secţiunea a 5-a. Dreptul comparat ca „dialog între egali”
Secţiunea a 6-a. Dreptul comparat şi postularea identităţii juridice naţionale
Bibliografie
Capitolul VII. Metodologia comparării juridice
Secţiunea 1. Metoda comparativă
§1. Metoda comparativă şi dreptul
§2. Metoda ori metodele dreptului comparat?
Secţiunea a 2-a. Preliminariile comparării juridice
§1. Fixarea scopului comparării
§2. Alegerea obiectului comparării
§3. Comparabilitatea
3.1. Tertium comparationis
3.2. Echivalenţa lingvistică
3.3. Echivalenţa instituţională
3.4. Echivalenţa funcţională
3.5. Echivalenţa structurală
3.6. Concluzii
Secţiunea a 3-a. Metoda funcţionalistă
§1. Evoluţie şi componente metodologice
§2. Critica metodei funcţionaliste
2.1. Probleme intrinseci ale metodei funcţionaliste
2.2. Abordarea contextualizată a dreptului (law in context)
2.3. Dreptul înţeles prin prisma culturii (law as culture)
2.4. Dreptul în acţiune (law in action)
2.5. Studiul critic al dreptului (Critical Legal Studies)
2.6. Dreptul comparat şi teoria/filosofia dreptului (Comparative Law and Jurisprudence)
§3. Concluzii
Secţiunea a 4-a. Drept comparat şi contextualism în România contemporană
Secţiunea a 5-a. Etapele comparării juridice
§1. Cunoaşterea obiectului comparării juridice
§2. Înţelegerea obiectului comparării juridice
§3. Compararea propriu-zisă
§4. Explicarea rezultatelor comparării
Secţiunea a 6-a. Compararea în materie de Drept public
Secţiunea a 7-a. Limitele comparării în drept
Secţiunea a 8-a. Concluzii
Bibliografie
Capitolul VIII. Dreptul comparat şi transplantul juridic
Secţiunea 1. Drept comparat şi transplant juridic
Secţiunea a 2-a. Transplantul juridic ca metaforă
Secţiunea a 3-a. E posibil să importăm? Posibilitatea transplantului juridic
Secţiunea a 4-a. Fenomenologia transplantului juridic
§1. Cine importă? Actorii transplantului juridic
§2. De ce importăm? Cauzele transplantului juridic
2.1. Cauzele subiective ale transplantului juridic
2.2. Cauzele obiective ale transplantului juridic
§3. Ce importăm şi în ce cantitate? Obiectul transplantului juridic
§4. De unde importăm? Modelele transplantului juridic
§5. Prin ce tehnici importăm? Mecanismele transplantului juridic
§6. Cum importăm? Modalităţile transplantului juridic
§7. În ce scop importăm? Finalităţile transplantului juridic
§8. Care sunt consecinţele? Efectele transplantului juridic
§9. Cum ar trebui să importăm? Transplantul juridic de succes
9.1. Transplantul juridic între succes şi insucces
9.2. Modele ale transplantului juridic de succes
§10. Precizări metodologice
Secţiunea a 5-a. Dreptul românesc între transplantul juridic comunitar şi cultura juridică naţională
§1. Actualitatea teoriei formelor fără fond în contextul integrării europene a României
§2. O epistemologie românească a transplantului juridic: teoria formelor fără fond
2.1. Transplantul juridic, ca modalitate de construire a dreptului (naţional), este firesc şi cu aplicabilitate universală (fondul nu se poate dezvolta fără formă)
2.2. Pentru atingerea unor obiective politice şi economice specifice, ingineria cultural-juridică este acceptată (forma creează fondul)
2.3 Importul juridic este firesc, dar trebuie să fie făcut atunci când este necesar (forma completează fondul)
2.4. Importul juridic poate produce dezechilibre culturale şi cultural-juridice în societatea importatoare (forma irită fondul)
2.5. Importul juridic poate determina o inadecvare funciară a instituţiilor juridice importate la dimensiunea culturală a societăţii importatoare (fondul distorsionează forma)
2.6. Importul juridic trebuie să aibă succes (fondul asimilează forma)
§3. Teoria fondului care creează forma este depăşită?
Bibliografie
Capitolul IX. Compararea juridică, dreptul înţeles prin prisma culturii (law as culture) şi problematica integrării juridice europene
Secţiunea 1. Dreptul Uniunii Europene – o construcţie normativ-pozitivistă
Secţiunea a 2-a. Tradiţiile juridice europene sunt neconvergente/incomensurabile
Secţiunea a 3-a. Drept şi cultură
A. Latitudinile ideatice, spirituale, interne ale culturii juridice
B. Modul în care cultura juridică se exprimă şi comunică
C. Latitudinile externe, manifeste ale culturii juridice
Secţiunea a 4-a. Dreptul comparat şi comensurabilitatea culturilor/tradiţiilor juridice europene
Secţiunea a 5-a. Problemele comparării şi unificării dreptului în UE
§1. Diversitatea culturilor juridice naţionale, manifestată în procesul de aplicare a dreptului european, pune în pericol unitatea acestuia
§2. Transplantul juridic ce stă la baza integrării juridice europene ia, uneori, forma unei „iritări juridice” cu efecte negative
§3. O cultură juridică europeană, soluţia unei reale convergenţe juridice în UE?
§4. Ce reprezintă cultura juridică europeană?
§5. Ar putea fi cu adevărat posibilă o cultură juridică europeană?
Bibliografie
Titlul cartii: | Sisteme de drept comparate. Introducere in teoria generala a dreptului comparat |
---|---|
Numele autorului/lor: | Manuel Gutan |
Editura: | Hamangiu |
Data aparitiei: | 3 Septembrie 2014 |
Numar de pagini: | 392 |
ISBN: | 978-606-27-0078-2 |
Tip coperta: | Brosata |
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): | 49 |
Formatul de livrare: | Carte in format tiparit |