Recent adaugate

Crescatoria de Gaste

Crescatoria de Gaste

Pretul nostru: 29.00 Lei (RON)
ALTOIREA, pe intelesul tuturor

ALTOIREA, pe intelesul tuturor

Pretul nostru: 23.50 Lei (RON)
Teste Grila – Drept civil. Drept procesual civil. Drept penal. Procedura penala | 2015

Teste Grila – Drept civil. Drept procesual civil. Drept penal. Procedura penala | 2015

Pret intreg: 110.00 Lei (RON)
Pretul nostru: 99.00 Lei (RON)
Reducere: 11.00 Lei (RON) (10.00%)

Google+

Romania sub semnul modernizarii | De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I | Autor: Nicolae Isar

  

Recomanda unui prieten Adauga parerea ta Adauga in lista de dorinte Adauga spre comparare
Descriere

Domniile lui Al. I Cuza şi Carol I au stârnit de-a lungul timpului – şi vor stârni în continuare – un mare interes în literatura istorică de specialitate, ca şi în dezbaterile publice, în general. În cazul domnitorului Al. I Cuza, în ultimele două decenii, încercarea de reînnoire a mesajului istoric a dus, uneori, la evaluări critice contradictorii, punându-se accentul fie pe momentul loviturii de stat din 2/14 mai 1864, care îl opunea pe domnitor, la prima vedere, spiritului democratic, fie pe viaţa privată a acestuia, cu abaterile sale de ordin moral.

Asemenea evaluări trimit mai degrabă la imaginea „dictatorului”, pe de o parte, a modelului imoral de comportament al unui şef de stat, pe de altă parte. Sub ambele aspecte – dar mai ales sub al doilea –, a fost sugerată, implicit, comparaţia cu figura principelui Carol I, cel care i-a succedat la Tron, mai întâi ca domnitor, apoi ca rege.

Pornind de la asemenea consideraţii critice, diminuându-se însemnătatea reformelor social-politice şi instituţionale ale domnitorului Al. I Cuza, accentul a căzut, adesea, cu prioritate, în exegezele de specialitate din ultimele două decenii, pe rolul lui Carol I în modernizarea României.

Bineînţeles, era timpul să se vorbească şi să se scrie mai mult decât în trecut despre personalitatea şi rolul regelui Carol I în istoria României, dar încercarea de a-l opune pe acesta domnitorului Unirii ni s-a părut de-a dreptul bizară. Fiecare dintre cei doi, domnitorul Al. I Cuza, şi domnitorul, apoi regele, Carol I, au avut merite deosebite în istoria românilor: primul, cu o domnie de numai 7 ani, dar în care s-au concentrat realizări indispensabile statului român modern, al doilea, Carol I, cu o domnie de aproape o jumătate de veac, în care s-au completat reformele inaugurate de cel dintâi, în care a fost consolidat statul român, odată cu realizarea independenţei depline.

Fiecare dintre ei a trăit şi a acţionat, ca şef de stat, în etape diferite ale evoluţiei societăţii româneşti şi în împrejurări deosebite. Fiecare dintre ei şi-a pus amprenta, cu personalitatea proprie, asupra timpului când i-a fost dat să se afle la conducerea statului.

Meritele lor nu pot fi evaluate decât în raport cu cerinţele timpului cărora a trebuit să le răspundă. În orice caz, discuţia despre modernizarea României nu poate începe cu anul 1866 – anul instaurării domniei lui Carol I –, căci ar însemna să lăsăm deoparte tocmai o etapă de bază, definitorie, pentru procesul modernizării la care ne referim.

Pretul nostru: 25.00 Lei (RON)
Cantitate:

În conformitate cu dispoziţiile Convenţiei de la Paris, în fiecare Principat erau numite căimăcămii, constituite din trei persoane, având misiunea de pregătire a alegerilor pentru Adunările Elective, acestea, la rândul lor, urmând a-i alege pe cei doi domnitori. În octombrie 1858, în Moldova erau numiţi: Anastasie Panu, Vasile Sturdza şi Ştefan Catargiu; primii doi erau unionişti binecunoscuţi, al treilea era un mare boier cunoscut pentru opiniile lui retrograde.

În Ţara Românească, cei trei caimacami numiţi, relativ, la aceeaşi dată, erau: Ioan Manu, Emanoil Băleanu şi Alex. Filipescu, toţi mari boieri, dintre care numai ultimul era adept al Unirii. În Moldova, datorită influenţei celor doi caimacami unionişti, erau adoptate o serie de măsuri pe linia afirmării partidei naţionale: numirea în posturi înalte a unor fruntaşi unionişti (V. Alecsandri – secretar de stat; Al. I. Cuza – comandant al armatei ş.a), încurajarea ziarelor unioniste („Steaua Dunării”, „Zimbrul”, etc.).

În acelaşi timp, în Ţara Românească, dimpotrivă, căimăcămia fiind dominată de cei doi boieri conservatori, sunt adoptate măsuri potrivnice partidei naţionale. În aceste condiţii, în urma alegerilor, în Adunarea Electivă a Moldovei, majoritatea va fi constituită din membri ai partidei naţionale, conservatorii, sprijinitori ai candidaturilor lui M. Sturdza şi Grigore M. Sturdza, fiind în minoritate.

Între candidaţii din rândul partidei naţionale, cele mai mari şanse la domnie le aveau C. Negri şi V. Alecsandri, ultimul la un moment dat retrăgându-se din cursă; după mai multe reuniuni, în ideea susţinerii unui singur candidat, mai puţin angajat în dispute politice şi cu şanse de a fi acceptat şi de deputaţii conservatori, membrii partidei naţionale s-au oprit asupra propunerii de susţinere a candidaturii colonelului Al. I. Cuza.

Alegerile pentru domn se desfăşoară în ziua de 5/17 ianuarie 1859, în clădirea Muzeului de istorie naturală. Deoarece, cu prilejul procedurii de validare a candidaţilor, Gr. M. Sturdza era invalidat, susţinătorii acestuia trecând de partea candidaturii lui Al. I. Cuza, restul deputaţilor conservatori, adepţi ai lui M. Sturdza, luându-le exemplul, trec şi ei de partea lui Cuza.

Astfel, Cuza era ales în unanimitate (48 de voturi din 48 ale deputaţilor prezenţi, candidatul, conform regulamentului, abţinându-se de la vot). Imediat după alegere, Al. I. Cuza depunea jurământul de credinţă pe Constituţie, căruia îi urma, din partea deputaţilor, cuvântul de întâmpinare, la fel de emoţionant, al lui M. Kogălniceanu („Alegându-te pe tine Domn, am voit să arătăm lumii ce toată lumea doreşte; la legi noi, om nou!”).

 

 

Cuprinsul cărţii
România sub semnul modernizării - De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I
 
Argument / 3
 
 
I. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza – etapă de bază în edificarea statului naţional şi în procesul modernizării sale (1859-1866)   / 8-56
1. Cadrul juridic iniţial al domniei lui Al. I. Cuza, în lumina Convenţiei de la Paris din august 1858 / 8
2. Dubla alegere ca domnitor a lui Al. I. Cuza – actul decisiv al Unirii Principatelor / 15
3. Începutul domniei lui Al. I. Cuza şi lupta pentru desăvârşirea Unirii / 20
4. Lupta pentru realizarea pe cale constituţională a reformelor şi constituirea monstruoasei coaliţii (ianuarie 1862 – mai 1864)  /  23
5. Lovitura de stat din mai 1866 şi elaborarea Statutului Dezvoltător al Convenţiei de la Paris / 34
6. Domnia autoritară şi noua serie de reforme (1864-1865) / 40
7. Politica externă a domnitorului Al. I. Cuza  / 44
8. Sfârşitul şi însemnătatea domniei lui Al. I. Cuza  / 50
 
II. Instaurarea regimului monarhiei constituţionale în România şi începutul domniei  lui Carol I / 57-74
1. Împrejurările alegerii ca domn a lui Carol I  / 57
2. Constituţia din 1866 în perspectiva modernizării societăţii româneşti / 61
3. Începutul domniei lui Carol I şi viaţa politică (1866-1878) / 70  
 
III. Cucerirea Independenţei de stat a României şi consecinţele sale (1877-1878) / 75-91
1.  Premisele proclamării Independenţei (9 mai 1877)  şi declanşării Războiului / 75
2.  Desfăşurarea Războiului de Independenţă (1877-1878)  / 83
3.  Poziţia României în cadrul Conferinţelor de pace de la San-Stefano şi Berlin  / 85
4.  Însemnătatea şi urmările Războiului de Independenţă  în planul modernizării României / 88
 
IV. Modernizarea României în plan socio-economic şi contradicţiile ei: de la Al. I. Cuza la  Carol I (1859-1914)  / 92-130
1. Trăsături ale vieţii social-economice în perioada 1859-1878  / 92
2. Noua etapă a modernizării social-economice în anii 1878-1914 şi  contradicţiile ei / 109
3. Aspectul critic al modernizării: problema agrară şi răscoalele ţărăneşti / 122
 
V. Intensitatea vieţii politice din România după 1878 sub semnul modernizării / 131-155
1. Consolidarea sistemului constituţional-parlamentar după Războiul de Independenţă / 131
2. Consolidarea monarhiei în viaţa de stat  / 136
3. Afirmarea şi evoluţia sistemului partidelor politice  / 139
4. Etapele succesiunii partidelor politice la Putere  / 153
 
VI. Politica externă a României la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului al XX-lea / 156-169
1. Problema recunoaşterii Independenţei de către Marile Puteri (1878-1914) / 156
2. Cauzele şi consecinţele aderării României la Tripla Alianţă  / 158
3. Relaţiile României cu statele din Sud-Estul Europei  / 165
4. Poziţia României faţă de războaiele balcanice şi intervenţia sa (1912-1913)  / 166
 
VII.  Privire asupra evoluţiei provinciilor româneşti din afara statului român şi a mişcării naţionale în răstimpul domniilor lui Al. I. Cuza şi Carol I (1859-1914)  / 170-215
1. Situaţia românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina, din Basarabia şi din dreapta Dunării în perioada 1859-1878  / 170
2. Situaţia românilor şi mişcarea de eliberare naţională în provinciile din afara graniţelor Statului român în anii 1878-1914  /  191
 
VIII. Evoluţia în spirit modern a culturii naţionale şi a vieţii spirituale în răstimpul domniilor lui Al. I. Cuza şi Carol I (1859-1914)  / 216-254
1. Trăsături ale modernizării vieţii culturale în timpul domniei lui Al. I. Cuza şi la începutul domniei lui Carol I (1859-1878)  / 216
2. Afirmarea viguroasă a culturii române moderne după Războiul de Independenţă şi semnificaţia dezbaterilor ideologice privind modernizarea României / 242
 
IX. Concluzii: domniile lui Alexandru I. Cuza şi Carol I faţă în faţă  / 255-279
 
Addenda.  Domniile lui Alexandru Ioan Cuza şi Carol I în viziunea lui Mihai Eminescu / 280-295
 
Bibliografie / 297-332
 
 
 
 
Despre autor
 
NICOLAE   ISAR
 
 
Prof. univ. dr. NICOLAE ISAR s-a născut în anul 1937, în oraşul Slănic-Prahova. 
 
Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti în anul 1962, apoi cadru didactic în această facultate, parcurgând toate treptele universitare, de la preparator la profesor titular (în 1995). 
 
Doctor în istorie din 1973, conducător de doctorate din 1997. 
 
Profesor consultant din octombrie 2007. 
 
Specialist în istoria modernă a Românilor, având ca direcţii prioritare de cercetare istoria învăţământului şi culturii, istoria instituţiilor etc. 
 
Este laureat a două premii ştiinţifice ale Academiei Române: „N. Iorga”, 1985; „N. Bălcescu”, 1993. 
 
A publicat de-a-lungul timpului 30 de cărţi şi peste 100 de studii şi articole ştiinţifice în reviste de specialitate. 
 
Dintre cărţi amintim: 
- Publiciştii francezi şi cauza română (1854-1859), 1991 (Premiul N. Bălcescu al Academiei Române pe anul 1993); 
 
- Şcoala naţională de la Sf. Sava şi spiritul epocii (1818-1859), 1994; 
 
- Principatele Române în epoca Luminilor (1770-1830), 1999 şi 2005; 
 
- Istoria modernă a Românilor. I (1774-1848), 2001 şi 2005; 
 
- Istoria modernă a Românilor. Edificarea statului naţional (1848-1866), 2002; 
 
- Istoria modernă a Românilor. II. (1848-1878), 2003 şi 2005; 
 
- Sub semnul romantismului. De la domnitorul Gh. Bibescu la scriitorul Simeon Marcovici, 2003; 
 
- Cultură naţională şi spirit european. De la şcoala lui Gheorghe Lazăr la Universitatea din Bucureşti (1818-1864), 2004; 
 
- Principatele Române de la 1821 la 1848. Sub semnul renaşterii naţionale, 2004; 
 
- Mărturii şi preocupări franceze privitoare la Români. Secolele XVIII-XIX, 2005; 
 
- Din istoria generaţiei de la 1848. Revoluţie, exil – destin istoric, 2006; 
 
- Istoria modernă a românilor (1774/1784-1918), 2006; 
 
- Sub semnul Luminilor. Figuri din epoca de la 1821, 2006; 
 
- Relaţiile Stat-Biserică în România modernă (1821-1914), 2007; 
 
- Doctrina şi legislaţia junimist-conservatoare în dezbaterile Parlamentului român. (1891-1895), 2007; 
 
- Nicolae Iorga în apărarea memoriei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, 2007; 
 
- Revoluţia de la 1848 în Ţările Române.  Cu un studiu privind personalitatea lui N. Bălcescu în viziunea lui N. Iorga, 2008; 
 
- Din istoria politică a Principatelor Române. De la Fanarioţi la Domniile naţionale (1774-1829), 2008; 
 
- De la ortodoxie la redeşteptare naţională. Viaţa şi opera lui Eufrosin Poteca (1787-1858), 2008. 
 
- Mari români în viziunea lui Nicolae Iorga, 2009 
 
- România sub semnul modernizării. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I, 2010
Titlul cartii: Romania sub semnul modernizarii | De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I
Numele autorului/lor: Nicolae Isar
Editura: Universitara
Data aparitiei: 2010
Numar de pagini: 335
ISBN: 978-973-749-894-6
Tip coperta: Brosata
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): 25
Formatul de livrare: Carte in format tiparit

Newsletter

Enter your email to subscribe to Newsletter:

Cosul de cumparaturi

In acest moment, COSUL DE CUMPARATURI este gol !

Moneda

Bestsellers

Cresterea Crapului - Carte din Colectia Ferma

Cresterea Crapului - Carte din Colectia Ferma

Pretul nostru: 39.00 Lei (RON)

eXTReMe Tracker