Resurse si destinatii turistice interne si internationale

Toate tarile lumii au fost inzestrate, de Bunul Dumnezeu, cu o mare diversitate de resurse naturale, iar popoarele acestor tari au creat de-a lungul existentei lor resursele antropice (cultural-istorice si religioase, tehnico-economice si socio-demografice).

Astfel, toate tarile lumii - mari sau mici - in anumite momente se inscriu pe „harta turistica mondiala” prin particularitatile naturale, economico-sociale, istorice, religioase, de limba, cultura si civilizatie, care isi pun amprenta asupra zestrei turistice.

Dezvoltarea turismului presupune existenta unui potential turistic care, prin atractivitatea sa, are menirea sa incite si sa asigure integrarea unei zone, regiuni, tari cu vocatie turistica in circuitele interne si internationale si care sa permita accesul turistilor prin amenajari corespunzatoare. Printre componentele potentialului turistic trebuie mentionate, in primul rand, resursele naturale (ex.: frumusetile montane si peisagistice, plajele de pe litoral, factorii de cura din statiunile balneo-climaterice, clima, vegetatia, fauna, alte atractii de interes stiintific, cu caracter de unicat etc.). Intr-un sens determinant, valorile naturale (asa-numita oferta primara) constituie baza ofertei turistice potentiale a unei zone, considerate ca apte pentru a fi introduse in circuitele turistice.

Resursele (valorile) naturale sunt completate cu resursele (valorile) antropice, create de mintea si mana omului (asa-numita oferta turistica secundara), menite sa imbogateasca si sa faciliteze valorificarea durabila a potentialului turistic natural, asigurand premisele transformarii acestei oferte potentiale intr-o oferta turistica efectiva.

Conditiile naturale se impun prin atractii de mare pitoresc, fiind prezente pretutindeni pe Terra, din muntii cei mai inalti si pana in campiile si deserturile cele mai aride, de la parcurile nationale americane, africane, australiene etc., pana pe litoralurile marine si oceanice sau marile intinderi cu gheturi vesnice. Istoria si civilizatia proprii fiecarui popor imbogatesc valorile naturale ale tarii respective si impun totodata si o anume „marca cultural-turistica”, originala, inconfundabila in lume. Multe creatii artistice, stiintifice, arhitectonice, tehnico-ingineresti etc., au revolutionat lumea de atunci si minuneaza si inflacareaza mintile contemporanilor nostri.

Amintim in acest sens, ceea ce inseamna pentru turism vestigiile civilizatiilor elenistica, romana, azteca, incasa, ebraica, araba, budista sau africana etc., iar mai aproape de noi, in Europa, renasterea, arta medievala, bizantina, otomana etc.

Punerea in valoare a resurselor naturale (a ofertei primare) si a resurselor create (oferta secundara) intr-o zona, statiune etc., de interes turistic depinde, in mare masura, de dinamismul dezvoltarii economiei nationale a unei tari, de politica de ansamblu pe care o promoveaza una sau alta dintre tarile primitoare de turisti in domeniul dezvoltarii turismului, de facilitatile oferite pentru atragerea vizitatorilor.

Orice strategie de dezvoltare a turismului porneste de la evaluarea si ierarhizarea resurselor turistice care reprezinta „materia prima” pentru toate activitatile turistice. Exista o stransa legatura intre localizarea resurselor turistice si dezvoltarea turismului, intre varietatea si calitatea acestor resurse si formele de turism practicate, intre dimensiunile circulatiei si fenomenului turistic si conturarea zonelor turistice, respectiv stabilitatea si viabilitatea asezarilor rurale si urbane.